Vladimir Putin a criticat în repetate rânduri scutul de la Deveselu și întreg sistemul defensiv de apărare al NATO. Rușii susțin că, de fapt, armele defensive ale aliaților pot fi transformate ușor în arme defensive și au mers chiar mai departe și au spus că toate acestea reprezintă o țintă pentru Rusia. „Adevărul” apelează la doi cunoscuți generali pentru a stabili în ce măsură aceste arme chiar ar putea să amenințe Rusia și de ce această țară pozează în victimă.

Federația Rusă nu a pierdut niciun prilej să se plângă de faptul că NATO se apropie pas cu pas de granițele sale și astfel i-ar pune în pericol securitatea. Moscova se victimizează și vede o conspirație gigantică în jurul ei, iar extinderea NATO este percepută ca un laț care se strânge încet în jurul Rusiei.

De ce se teme Putin de scutul de la Deveselu

Putin și oficialii ruși au speculat în acest sens și faptul că statele NATO din apropierea sa au decis să își întărească apărarea. Astfel, liderul de la Kremlin a reclamat faptul că NATO pune arme ofensive la granițele Rusiei, ceea ce ar dovedi, spun rușii, intențiile agresive ale așa-numitului Occident colectiv.

Vizate sunt în primul rând scutul antirachetă de la Deveselu, România, dar și scutul similar din Polonia, de la Redzikowo. Ambele baze, cea de la Deveselu și cea de la Redzikowo fac parte din sistemul de apărare antirachetă al NATO, bazat pe sistemul Aegis Ashore. Sistemul Aegis Ashore a fost construit chiar pentru interceptarea rachetelor balistice trase din Iran.

Acest lucru nu l-a oprit pe Putin să treacă la amenințări, afirmând Rusia ar fi vizată de aceste arme. Mai mult decât atât, România a fost amintită nu o singură dată în discursurile lui Vladimir Putin. Șeful statului rus consideră că scutul, care a fost construit pentru a apăra flancul estic al NATO, Europa de Vest și SUA de rachetele Iranului, ar fi în realitate o armă ofensivă îndreptată spre Moscova.

În același timp, Polonia și țările baltice au decis să construiască un sistem defensiv la granița lor cu Federația Rusă și Belarus. Și nu doar atât. Din cauza politicii agresive a Federației Ruse, cinci state membre NATO de pe flancul de Est vor instala sisteme de arme letale pentru a fi asigurate, în cazul unui atac rusesc, notează Bild.

Printre armele pe care se vor baza pentru a descuraja un potențial atac rusesc, Finlanda, Estonia, Letonia, Lituania și Polonia au în plan să mineze întreaga graniță estică cu Rusia. Este vorba despre o frontieră NATO lungă de 3.460 de kilometri cu Rusia și Belarus, împărțită de cele 5 state aliate.

Chiar dacă minele terestre au fost interzise anterior, cele cinci state au decis să notifice oficial ONU, după care vor avea permisiunea de autiliza din nou aceste mine. Evident, Rusia a criticat această decizie și nu a pierdut prilejul să mai pozeze o dată în victimă.

Ce rol au armele NATO

Generalul (r) Dan Grecu, șeful generalilor români în rezervă (președinte al Asociației Ofițerilor în Rezervă din România - n.r.), decorat în trecut atât de SUA, cât și de ONU și NATO, și generalul Virgil Bălăceanu (r), ofițer care a reprezentat România la Comandamentul NATO de la Bruxelles şi a fost şef al Brigăzii Multinaţionale din Sud-Estul Europei, explică, pentru „Adevărul”, tactica Federației Ruse și motivele din spatele acesteia.

El consideră că Federația Rusă nu se bazează pe nicio dovadă serioasă atunci când susține că este luată la țintă de NATO.

„Federația Rusă are o retorică clară vis-a-vis de orice formă prin care statele membre NATO își întăresc apărarea. Dacă este vorba despre scutul de la Deveselu, respectiv sistemul Aegis, da, rușii de la început l-au combătut și s-au plâns că ar fi un sistem îndreptat împotriva Federației Ruse, ceea ce este total neadevărat”, spune generalul Grecu.

Referindu-se la scutul de la Deveselu, generalul Dan Grecu explică scopul pentru care Statele Unite ale Americii au adus în România acest sistem.

„De la început acest sistem, acest scut de la Deveselu a fost conceput pentru protejarea sud-estului Europei și flancului de sud-est al NATO împotriva unor atacuri imprevizibile din partea unor terțe țări. În special Iranul era vizuat în această direcție”, mai spune generalul Grecu.

Tactica lui Putin

Faptul că Federația Rusă caută în permanență motive de ceartă și vede peste tot doar conspirații împotriva sa are însă un motiv bine întemeiat. În acest fel, Putin și cei apropiați lui pot să justifice populației din Federației Rusă de ce cheltuie sume exorbitante pentru război în loc să folosească banii pentru dezvoltare și îmbunătățirea vieții oamenilor.

„Retorica rusă folosește în continuare acest exemplu pentru a-și justifica acțiunile. Și nu numai că și le justifică, dar ați văzut că și în tratativele, adică pseudo-tratativele de pace cu Ucraina, nu se adresează neapărat Ucrainei, ci se adresează în general Vestului, Vestului global și NATO în special, în sensul că nu acceptă o prezență militară robustă în apropierea granițelor șale. Asta este, din punctul meu de vedere, ecuația pe care Federația Rusă o pune pe tapet, și căreia Statele Unite i-au răspuns parțial, iar statele europene se pare că încă nu i-au răspuns”, adaugă generalul Grecu.

De altfel, mulți analiști ruși și nu numai compară extinderea NATO și apariția unor arme precum scutul de la Deveselu cu criza rachetelor cubaneze din 1962. Atunci, Statele Unite ale Americii și fosta Uniune Sovietică au fost la un pas de război, după ce americanii au descoperit că Moscova mutase arme nucleare în Cuba care amenințau direct metropolele americane.

„Din punctul meu de vedere, nu se poate compara sub nicio formă situația de acum cu cea din 1962. Pentru că atunci era vorba de niște rachete, inclusiv nucleare, care au fost puse în proximitatea Statelor Unite, respectiv în Cuba. Sigur că, în egală măsură, se pot face, se pot găsi puncte comune din perspectiva Federației Ruse. În sensul că odată cu extinderea NATO spre Est, inclusiv până la granițele Federației Ruse, rușii pot să folosească această situație, să spunem așa, pentru publicul intern. Pentru publicul intern din Rusia pot să folosească justificarea că, uite, se apropie NATO de noi și, vai Doamne, ce ne face. De fapt, NATO nu le face nimic. Și NATO nu le-a făcut niciodată nimic”, susține generalul Grecu.

În realitate, mai spune generalul, nu numai Alianța Nord Atlantică nu a fost ostilă cu Federația Rusă, dar chiar a căutat să coopereze cu Moscova și s-a comportat ireproșabil.

„Din contră, NATO a avut o politică de deschidere față de Rusia, dovadă și faptul că a fost înființat Consiliul NATO-Rusia pe probleme de securitate și apărare. Lucrările Consiliului au fost suspendate, dar nu din cauza NATO, ci din cauza acțiunilor agresive ale Federației Ruse, inițial în Georgia, și ulterior în Crimeea. La ora actuală nu trebuie să fie rușii minunați că statele membre NATO își iau măsuri de protecție, atât timp cât se vede că Federația Rusă are intenții agresive”, mai spune generalul Grecu.

„Scutul chiar nu reprezintă niciun un pericol pentru Rusia”

La rândul său, generalul Virgil Bălăceanu spune că scutul de la Deveselu a apărut din necesitatea de a apăra NATO și SUA de un eventual atac din Orientul Mijlociu.

„Scutul chiar nu reprezintă niciun un pericol pentru Rusia, la fel nici celelalte arme ale aliaților. Scutul de la Deveselu, în mod sigur, va fi integrat în sistemul pe care îl vrea Trump pentru apărarea Americii de Nord și anume Golden Dome. Scutul de la Deveselu, sistemul similar din Polonia, dar și radarul din Turcia sunt destinate în primul rând pentru apărarea împotriva rachetelor balistice și a teritoriului nord-american”, explică generalul Bălăceanu.

Prin faptul că România găzduiește acest scut de la Deveselu, importanța sa geostrategică este mult crescută, mai spune generalul.

„De aici și o importanță geostrategică a României în relația cu Statele Unite. Și e o importanță geostrategică pe care o putem valorifica, asta pe măsură ce vom avea mai multe detalii cu privire la dezvoltarea sistemului Golden Dome. Dar până la dezvoltarea sistemului Golden Dome, sistemul actual de apărare antirachet al Statelor Unite se bazează și pe scutul de la Deveselu”, punctează generalul Bălăceanu.

El amintește și că rușii văd peste tot arme care îi au în vizor, deși realitatea este cu totul alta.

„În momentul în care ai un echipament și o categorie de muniție care bate în adâncimi, care trec de 100 de kilometri la 300 de kilometri, ei consideră că reprezintă o amenințare. Dar nu este o amenințare pentru că nu le folosești pentru a lovi dispozitivul de ofensivă pe toate componentele sale. Componente care țin de baza de lovire a inamicului, de punctele de comandă, de infrastructura logistică și așa mai departe. Războiul nu se duce în esență, războiul în sine și acțiunile militare în Ucraina, pe adâncimi de numai 40-50 de kilometri. Și ca să ai succes în apărare, trebuie să lovești pe adâncimea operativă, nu numai pe adâncimea tactică. Deci nu este nicio amenințare de la existența statului rus. Nici vorbă. Poate să fie o amenințare la gruparea de forțe și la rezervele acestor grupări de forțe. Mă refer la gruparea de forțe care acționează în Ucraina. Aici, da. Dar asta doar dacă am fi în război cu ei, ceea ce nu e cazul. Războiul Ucrainei nu este direct al nostru. Este războiul Ucrainei cu Federația Rusă, dar apărarea noastră este legată de apărarea Ucrainei. Însă noi nu suntem în război cu Rusia. Și nici nu avem intenții agresive”, încheie generalul Virgil Bălăceanu.