Dilema unei românce din Irlanda care vrea să revină în țară cu soțul german
Decizia de a părăsi Occidentul pentru a o lua de la capăt în România împarte diaspora în două tabere radicale. Cazul unei tinere stabilite de peste un deceniu în Irlanda, care plănuiește să se întoarcă în 2027 împreună cu soțul ei german și cu economii de 30.000 de euro, scoate la iveală contrastul puternic dintre dorința de siguranță personală și temerile legate de birocrația, corupția și rigorile pieței muncii din țară.
Întoarcerea din Occident naște speranțe și dezamăgiri multor români. Foto: Magnific.com
O româncă în vârstă de 31 de ani, care deține cetățenie irlandeză, ia în calcul să lase în urmă viața din Occident și să se stabilească în România în anul 2027. Deși ea și soțul ei, cetățean german, au un venit cumulat de aproape 6.000 de euro net lunar și au reușit să economisească aproximativ 30.000 de euro, costurile ridicate ale vieții și lipsa de siguranță îi determină să caute o alternativă. Tânăra a apelat la o rețea de socializare pentru a afla părerea altor români despre oportunitatea acestui pas, recunoscând că are temeri legate de schimbare.
„Eu sunt în Irlanda de 11 ani. În momentul de față, lucrez într-un birou, dar am mai multe cursuri terminate în domeniul HR și Office Management. Eu am un salariu de aproximativ 2.600 de euro net. Soțul este german și este instalator de mai bine de 15 ani. El s-a mutat în Irlanda acum doi ani și își continuă cariera, având un salariu de aproximativ 3.200 de euro net. După mai multe discuții, soțul (nici nu m-am așteptat) a venit cu ideea să ne întoarcem în România și să ne deschidem o afacere de instalații”, a relatat femeia.
Printre motivele principale care îi împing să părăsească Irlanda se numără chiriile exorbitante și infracționalitatea, cuplul având deja experiențe neplăcute din cauza furturilor de mașini. Femeia vizează o mutare în orașul ei natal, Timișoara, unde are multe cunoștințe, și ia în calcul inclusiv varianta de a lucra de la distanță pentru o firmă irlandeză.
„Ne dorim un copil, dar aici este foarte greu. Nu ne simțim noi, ca adulți, în siguranță pe stradă, iar cu un copil ar fi și mai rău. Un apartament cu o cameră costă acum 2.000 de euro pe lună, fără facturi, de exemplu, gaz, electricitate, internet. Deci se poate ajunge la 2.300–2.400 pe lună. Este clar că s-ar putea să nu meargă afacerea, doar că aș dori un sfat. Sunt conștientă că mentalitatea este complet diferită, atât din punct de vedere politic, cât și cultural. La fel cum sunt conștientă că nu vom lua niciodată salariile de acum în România, mai ales că eu am o carieră care se bazează pe aptitudinile mele, nu pe diplome, ținând cont că eu nu am bacul luat”, a adăugat aceasta.
Fenomenul repatrierii în cifre: între exod și revenirea acasă
Dilema familiei din Irlanda se înscrie într-un trend mai amplu. Deși numărul celor care părăsesc țara rămâne ridicat, România a atras în ultimii ani tot mai mulți cetățeni care au muncit în vestul Europei. Cu toate acestea, pentru mulți dintre cei care au păstrat legătura cu țara, decizia finală rămâne extrem de dificilă, fiind însoțită atât de speranțe, cât și de dezamăgiri.
Conform unui raport Eurostat publicat în februarie 2026, în anul 2024 s-au întors în țară aproape 185.000 de români. Aceștia au reprezentat aproape două treimi din totalul de circa 286.500 de imigranți stabiliți în România în acel an, țara noastră înregistrând astfel cea mai mare pondere din Uniunea Europeană a propriilor cetățeni în rândul imigranților. Pe de altă parte, aceleași date Eurostat indică faptul că 215.000 de persoane au emigrat din România pe parcursul anului 2024.
Statisticile europene publicate de Eurostat în 2026 mai arată că peste 3,1 milioane de români trăiesc în alte state membre ale Uniunii Europene. În total, estimările privind diaspora indică peste cinci milioane de români stabiliți în afara granițelor, cu comunități importante în Europa de Vest, Marea Britanie, Statele Unite și Canada.
Acest fenomen migraționist a luat amploare imediat după prăbușirea regimului comunist în 1989. Dacă la începutul anilor ’90 destinațiile principale pentru un trai mai bun erau Germania, Franța și Belgia, fluxul de muncitori s-a îndreptat ulterior și către Turcia, Israel sau Ungaria. Anii 2000 au consacrat Italia și Spania drept ținte majore, urmate de Marea Britanie și Irlanda. Momentul aderării la UE, în 2007, a simplificat mobilitatea și a consolidat aceste comunități occidentale, din care o parte începe acum să facă drumul invers.
Cât poate câștiga un instalator în România și obstacolul limbii
Planul cuplului de a deschide o firmă de instalații a fost privit cu optimism de o parte a comunității online, mulți subliniind criza de meseriași pricepuți din România și potențialul unor câștiguri similare cu cele din Irlanda, raportat la costul vieții.
„Dacă lucrează ca instalator și poate face singur lucrări, ca exemplu, doar pentru o singură baie poate lua pentru manoperă undeva în jur de 2.000–3.000 de lei, adică aproximativ 500 de euro. În București, chiar mai mult de atât. Deci, cu vreo 5–6 lucrări mici pe lună poate ajunge la banii pe care îi câștigă în Irlanda, care aici înseamnă foarte mult, unde chiria e vreo 600 de euro pe lună”, a comentat un român.
Alți utilizatori au confirmat că această meserie este bănoasă oriunde în țară: „Și în orașele mici se plătește, e greu de găsit oameni bazați pe meserie și cei care și-au făcut o reputație bună își permit să taxeze”. Totuși, unii au punctat importanța localizării: „O afacere de instalații e o idee bună, dacă oferiți servicii bune. Doar să fie într-un oraș mare. Altfel o să vă fie greu să găsiți primii clienți”.
Pe de altă parte, faptul că soțul este cetățean german și nu vorbește limba română a fost identificat drept o barieră majoră în relația cu potențialii clienți, la fel ca lipsa diplomei de Bacalaureat în cazul tinerei.
„Limba nu o ia nimeni în calcul. Adică, ok, omul e meseriaș, e bun, dar de ce ar angaja un român un neamț cu care trebuie să vorbească în engleză, în locul unui român? Și știu că mulți români vorbesc engleză, dar sunt la fel de mulți care nu vorbesc”, a notat un român.
„O firmă de instalații ar avea succes pentru că se caută instalatori, Dar nu ai menționat dacă soțul știe română. Dacă nu, afacerea nu prea ar avea succes, că toți clienții se vor aștepta să știe română și nu poți merge cu el la toate lucrările. Faptul că nu ai bac e un mare minus în România. O să fii văzută prost. În HR nu prea se mai angajează și ca manager se caută diplome. Momentan șomajul e în creștere, așa că tu efectiv nu vei găsi nimic de muncă”, a comentat un utilizator.
Avertismente dure: corupție, birocrație și bani pierduți
Pe lângă provocările lingvistice și profesionale, numeroși români au reacționat cu scepticism față de intenția familiei, avertizând că economiile de 30.000 de euro sunt insuficiente atât pentru demararea unei afaceri, cât și pentru întemeierea unei familii. Au fost invocate problemele sistemelor publice, taxele, birocrația descurajantă și corupția.
„Eu cred că vi s-a urât cu binele! Tu pregătește-te să fii șomeră în România, că nu vei găsi absolut nimic dacă nu ai pile în domeniul tău. Soțul să se pregătească să muncească pe jumătate din bani și cu mentalitatea de «merge și așa». Nicidecum cu rigoarea și normele din Irlanda! Cât despre 30.000 de euro în afacere. Am băgat 65.000 cu soră-mea într-o șaormerie. Nu a mers, fiindcă cineva dorea șpagă pentru autorizația de funcționare!”, a susținut un internaut.
Dezamăgirea transpare și din mărturiile celor care au încercat deja să se readapteze în România, dar au ajuns să regrete pasul făcut. Un bărbat întors după două decenii petrecute în Londra se pregătește acum să emigreze din nou, chiar în Irlanda.
„Acum 7 ani m-am întors în România cu soția și copilul de 3 ani. Deja am pus toate proprietățile pe care le avem la vânzare și la anul ne mutăm în Irlanda. Avem o țară foarte frumoasă, dar… În primii 4 ani am mers la noi, la mare, dar când am văzut că nu se schimbă nimic în afară de prețuri, care creșteau de la un an la altul, am stabilit să mergem în Grecia. Nu există comparație. Dacă te muți cu soțul în România, riști să pui cruce relației. El nu a avut contact cu corupția de la noi, cu răutatea gratuită a unora și s-ar putea să realizeze rapid că ați făcut un pas greșit”, a avertizat acesta.
O experiență similară a avut și un alt român care a muncit patru ani în Irlanda, acesta subliniind dificultățile de adaptare și birocrația: „Am locuit patru ani în Irlanda, m-am întors în România și regret pe câteva planuri, voi pleca 100% în anii următori. Am familie și prieteni care au rămas în Irlanda, iar unii dintre ei s-au mutat în afara Dublinului și sunt foarte fericiți”.
Povești de succes la întoarcerea acasă
Există însă și perspectiva celor care au găsit în România echilibrul pe care nu îl aveau în străinătate, punând accent pe familie și pe satisfacțiile care depășesc aspectul financiar. O femeie care a revenit în țară acum șase ani, după șapte ani petrecuți în Irlanda, locuiește în prezent într-un sat situat la zece minute de Cluj-Napoca, îmbinând liniștea naturii cu avantajele orașului.
„Am reușit să ne luăm o casă în Navan (nu ne-am permis ceva în zona Dublinului) și în perioada concediului de maternitate am realizat cât de singuri eram. Așa că ne-am mutat, pentru că mi-am dorit ca ai mei copii să aibă bunici aproape, într-un sistem familial. Nouă ne-a ieșit, copiii mei au mers la țară la bunici, stau mult afară, facem o grămadă de activități, mergem cu cortul, la cabane, excursii, drumeții”, a povestit aceasta.
La rândul său, un antreprenor care are o afacere în România încă din anul 2007 a încurajat cuplul să fie proactiv, demonstrând că se poate trăi decent și fără compromisuri majore.
„O firmă de prestări servicii instalații poate să facă bani frumoși, iar tu te poți ocupa de HR și tot ce înseamnă office. Dacă sunteți proactivi și cu atitudine ok, veți putea face o treabă foarte bună în România, dar veți avea și obstacole idioate, cu siguranță. Am dezvoltat business în România din 2007, am ales să fiu cinstit cu angajații, cu statul și să nu fac business cu statul român. Asta nu mi-a adus super câștiguri, dar mi-a păstrat liniștea. Câștig bine, locuind într-un oraș sub 100.000 de locuitori. Îmi cresc copilul în liniște, sistemul școlar nu e ceva senzațional, dar nici dezastrul propovăduit online”, a relatat acesta.
Un inginer întors după zece ani de muncă în Anglia a confirmat potențialul pieței, dar a atras atenția asupra rigorilor la angajare în România.
„Sunt inginer pentru o companie de utilități publice, deci interacționez mult cu firme de instalații. Soțul ar putea câștiga la fel de bine și în România, dar cred că aici tu ai avea probleme cu găsirea unui loc de muncă echivalent, deoarece aici încă cer diplome, dar astea nu înseamnă că nu poți echivala niște cursuri pe care le-ai făcut, să faci altele noi sau să termini studiile. Din multe puncte de vedere se merită, din altele e frustrant, dar mă simt mult mai bine decât când eram dincolo”, a explicat acesta.
Un alt repatriat recent din Irlanda a descris procesul de adaptare cu bune și cu rele:
„Am lăsat Irlanda pentru un nou început în România cu câteva luni în urmă. Regret că am revenit în România? Da și nu. Da, pentru că am fost obișnuit cu munca și acum lucrurile stau puțin diferit în România, unde sunt foarte mulți meseriași care nu iau în calcul ce spui, indiferent că ai dreptate. Nu regret pentru că am oportunitatea să vorbesc româna mai des și mâncarea de acasă e mai bună aici decât acolo”, a relatat acesta.
Alternative europene și concluzia tinerei
În loc de România, mai mulți comentatori au sugerat cuplului să caute o localitate mai accesibilă în Irlanda, în afara Dublinului, sau să se orienteze către țări precum Elveția, Austria ori Germania, unde limba maternă a soțului ar reprezenta un avantaj major.
„Mai bine s-ar muta în Germania. Ai infrastructură pentru motocicletă, cunoaște limba, te vinzi mult mai bine pentru un salariu mai bun și nu este necesar să stai în orașele mari, cu costuri ridicate. În Germania poți duce o viață bună și într-un orășel mai mic”, a comentat un român.
Austria a fost, de asemenea, indicată drept o variantă de mijloc: „Ca alternativă, din moment ce soțul e german, de ce nu încercați Austria? Mă gândesc că și acolo se caută instalatori, dar contextul economic e mai bun și pentru tine. Prețurile sunt mai mari ca în România, dar mai mici ca în Irlanda”.
În final, mulți i-au sfătuit să trateze mutarea în România ca pe un test de câteva luni sau de un an. Tânăra a tras propriile concluzii în urma dezbaterii generate, păstrând o atitudine rezervată, dar deschisă:
„Am văzut multe comentarii legate de faptul că totul e rău. Este adevărat, politic este rău de 20 de ani, dar acum cu social media totul este maximizat. Oricum este o încercare, dacă va merge este bine, dacă nu merge, mereu avem unde să ne întoarcem”, a concluzionat femeia.
Explorează subiectele:
