DOCUMENTAR: 180 de ani de la moartea scriitorului Stendhal (23 martie)
Scriitorul francez Stendhal, pe numele său adevărat Henri Beyle, s-a născut la 23 ianuarie 1783, la Grenoble, în familia unui avocat, conform famousauthors.org . Cunoscut în special pentru romanele "Roşu şi negru" şi "Mănăstirea din Parma", este considerat unul dintre pionierii curentului realist.
După ce a terminat Şcoala centrală din Grenoble, a plecat la Paris. Excelent matematician, a fost atras de cariera ştiinţifică, dar, venind în contact cu lumea teatrelor, a început să frecventeze saloanele literare ale vremii şi să scrie comedii. Eşecurile, însă, l-au determinat să intre în armată, ca ofiţer, luând parte la campania generalului Bonaparte din Italia, potrivit "Micului dicţionar de scriitori francezi", Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1978. Tinereţea sa este prezentată cu lux de amănunte în opera ''Viaţa lui Henry Brulard''.
În 1802, a demisionat, dar patru ani mai târziu a acceptat o slujbă în armată, urmându-l pe Napoleon în Prusia, Austria, Saxonia şi în Rusia. După căderea lui Napoleon, a plecat la Milano, unde a rămas şapte ani. Între timp, a publicat lucrarea ''Vieţile lui Haydn, Mozart şi Metastasio'' (1814). Trei ani mai târziu, a publicat ''Roma, Neapole şi Florenţa'', semnând pentru prima oară Stendhal.
Între 1821-1830, se află la Paris. În 1827, apare primul său roman, ''Armance'', în care strecoară observaţii ironice la adresa societăţii din vremea Restauraţiei.
Anul 1830 este cel al publicării romanului ''Roşu şi Negru'', cu subtitlul ''Cronica sec. XIX''. Scriitorul s-a inspirat din fapte reale, anume procesele Berthet şi Lafargue, notează Angela Ion în ''Dicţionarul Istoric Critic de literatură franceză'', Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1982. Personajul principal, Julien Sorel, fiu de ţărani, învaţă carte şi devine profesorul copiilor domnului Renal şi amantul soţiei acestuia, doamna Renal. După ce este obligat să plece din casă, intră la seminar, apoi se angajează ca secretar al marchizului de la Mole şi o seduce pe fiica acestuia. Doamna Renal îl denunţă însă, ca fiind un arivist ipocrit. Furios, Julien trage în doamna de Renal, este judecat şi condamnat la moarte. Pe scurt, cartea descrie încercările unui tânăr de a-şi depăşi condiţia socială modestă printr-o combinaţie de talent, muncă, înşelătorie şi ipocrizie, doar pentru a se găsi trădat de propria pasiune.
La apariţie, ''Roşu şi negru'' nu a făcut prea multă impresie, după cum punctează Sorina Bercescu în ''Istoria literaturii franceze'', Ed. Ştiinţifică, 1970. Astăzi, comparat cu ce s-a mai scris în secolul al XIX-lea, romanul este prin forţa de prezentare a faptelor, prin autentica galerie a personajelor create şi prin stilul concis şi sobru, dar captivant, unul dintre cele mai mari romane ale lumii.
Nouă ani mai târziu, a publicat romanul ''Mănăstirea din Parma'', scris în doar şapte săptămâni, care, prin densitatea sa, constituie o puternică frescă a unei lumi şi a unor pasiuni năvalnice. Cartea a fost admirată de autori precum Tolstoi, Balzac, Andre Gide sau Henry James. A fost şi ecranizată în repetate rânduri, atât sub formă de film (''Prima della rivoluzione'', 1964) cât şi ca serial (''La Certosa di Parma'', 1981 şi 2012).
Între 1831-1836, a fost consul al Franţei, la Trieste şi Civita-Vecchia, prilej cu care a studiat arhivele oraşului, inspirându-se din ele în transpunerea acţiunii din epoca sa. Între 1839-1841, este trimis din nou consul la Civita-Vecchia. Se îmbolnăveşte, fapt care-l determină să se întoarcă la Paris, unde moare, la 23 martie 1842.
Stendhal a lăsat posterităţii o culegere de nuvele intitulată ''Cronici italiene'', apărută în 1855. Câteva din aceste nuvele, apărute încă în timpul vieţii, sunt: ''Ducesa de Paliano'', ''Stareţa de Castro'' şi ''Vittoria Accoramboni''.
Romantic prin temperament, entuziast şi pasionat, individualist, dar modelat după ideologia veacului al XVIII-lea, Stendhal, neînţeles de contemporanii săi, a cunoscut, după moarte şi odată cu publicarea postumelor, o preţuire şi o audienţă pe care timpul nu a făcut decât să le întărească. AGERPRES (Documentare - Horia Plugaru, editor: Ruxandra Bratu, editor online: Andreea Preda)
Sursa foto: mdb.com
