Adolf Hitler si Joseph Goebbels in 1943

Biografia recentă despre Goebbels a lui Peter Longerich îl descrie pe Goebbels ca fiind un narcisist patologic, care nu avea nicio problemă în a-şi înşela partenera, dar care nu putea accepta acelaşi lucru din partea acesteia.

Un amănunt foarte interesant din viaţa lui Goeebels care a ieşit la iveală odată cu biografia lui Longerich este că, paradoxal, şeful Propagandei naziste era obsedat de faptul că Hitler ar putea avea o relaţie cu soţia lui, Magda Goebbels.

Longerich a dezvăluit că Goebbels a dezvoltat o atracţie puternică faţă de femei încă de când avea 13 ani. "Erosul se trezeşte", nota viitorul nazist în jurnalul său.

În adolescenţă a avut mai multe partenere, chiar mai multe în acelaşi timp. "Liesel mă iubeşte (...) Îmi place Agnes. Se joacă cu mine", scria Goebbels în jurnalul său despre acea perioadă.

Şeful propagandei naziste a cunoscut-o pe cea care avea să-i devină soţie, Magda, pe când aceasta lucra în biroul său ca secretară. Ea avea 28 de ani, iar Goebbels era cu cinci ani mai mare, fiind în acel moment liderul din Berlin al Partidului Nazist.

Frământările lui Goebbels legate de o posibilă relaţie a acestuia cu Hitler sunt amintite în jurnalul acestuia: "Magda lasă garda jos cu şeful (n.r. - Adolf Hitler). Mă face să sufăr mult. Nu e chiar o doamnă. Mă tem că nu pot fi sigur de loialitatea ei".

Deşi era foarte gelos în privinţa Magdei, cel mai loial colaborator al lui Hitler a înşelat-o de nenumărate ori pe aceasta în timpul căsătoriei dintre ei.

Goebbels - geniul propagandei naziste, numai un mit

Un alt amănunt interesant din biografia lui Longerich este răsturnarea mitului potrivit căruia Goebbels a fost un propagandist genial.

Goebbels nu ar fi controlat atât de mult propaganda nazistă, susţine Longerich.

O mare parte din presă era controlată în perioada Germaniei naziste de Otto Dietrich, responsabilul de presă al Reich-ului, cu care Goebbels a avut mai multe dispute violente.

Propaganda în afara Germaniei era în mare parte responsabilitatea lui Alfred Rosenberg, care se ocupa de teritoriile ocupate din est.

Chiar şi forţele armate aveau propria lor propagandă, care funcţiona independent de Goebbels.

Argumentul suprem pe care Longerich îl aduce în sprijinul teoriei sale, potrivit căreia Goebbels nu era chiar maestrul propagandei în Germania acelor timpuri, este că libertatea de expresie nu exista în acea perioadă în Germania, aşa că este greu de imaginat că Goebbels a influenţat opinia publică.

De asemenea, Longerich susţine că Goebbels nu a fost un personaj atât de important în Germania nazistă pe cât credea el că era. Goebbels nu lua parte la deciziile importante, precum cele privind războiul.