Eroarea strategică majoră făcută de regimul ayatollahilor care ar putea costa scump Iranul

Iranul ar fi comis prima eroare strategică majoră în actualul conflict din Orientul Mijlociu, după ce a lansat atacuri asupra unor state vecine din Golful Persic, potrivit unei analize publicate de The Telegraph.

În mod obișnuit, chiar și în perioade de tensiune, diplomații din statele din Golf evită criticile publice la adresa vecinilor lor. Însă în plin conflict regional, premierul Qatarului, Mohammed bin Abdulrahman bin Jassim Al Thani, a făcut o declarație neobișnuit de directă.

„Este un sentiment profund de trădare. Toate atacurile asupra statelor din Golf — nu ne-am fi așteptat niciodată la așa ceva din partea vecinului nostru. Am încercat mereu să menținem relații bune cu Iranul, însă justificările pe care le invocă sunt complet inacceptabile”, a spus oficialul qatarez.

Calcul strategic sau eroare majoră

Comentatorul pentru politică externă al publicației britanice, David Blair, consideră că declarația premierului indică mai mult decât simplă nemulțumire diplomatică. În opinia sa, atacurile iraniene asupra statelor din Golf ar putea reprezenta nu doar o acțiune agresivă, ci și o greșeală strategică.

Potrivit analizei, Teheranul ar fi încercat să creeze presiune asupra monarhiilor din Golf pentru ca acestea să intervină pe lângă președintele american Donald Trump și să-l convingă să oprească operațiunile militare împotriva Iranului.

Ideea ar fi fost ca riscurile și pierderile provocate în regiune să fie atât de mari încât state precum Arabia Saudită, Qatar și Emiratele Arabe Unite să folosească influența diplomatică de care dispun la Washington pentru a obține rapid un armistițiu.

Aceste țări au relații apropiate cu administrația Trump, iar Emiratele Arabe Unite au și acorduri de pace și cooperare în domeniul securității cu Israel — cealaltă parte implicată direct în conflict.

„Dacă toate aceste state ar cere Statelor Unite să oprească războiul din cauza costurilor uriașe ale conflictului, poziția lor ar fi dificil de ignorat”, scrie Blair.

Efectul ar putea fi, însă, invers

Deocamdată nu există semne că acest scenariu se materializează. Dimpotrivă, atacurile Iranului asupra vecinilor ar putea întări unul dintre principalele argumente ale Washingtonului pentru declanșarea operațiunilor militare: necesitatea eliminării arsenalului de rachete balistice al Republicii Islamice.

În loc să scurteze conflictul, aceste atacuri ar putea determina Statele Unite și Israelul să continue campania militară până când infrastructura de lansare și stocurile de rachete ale Iranului vor fi neutralizate.

La începutul conflictului, Iranul ar fi dispus de aproximativ 1.500 de rachete balistice și cel puțin 100 de lansatoare — cel mai mare arsenal de acest tip din Orientul Mijlociu. De atunci, sute de rachete au fost lansate, iar o parte au fost distruse la sol.

În plus, Iranul deține mii de drone, care sunt mult mai ușor și mai ieftin de produs și de ascuns decât rachetele. Aceste aparate fără pilot ar putea reprezenta o amenințare persistentă, chiar dacă sunt, în general, mai puțin distructive și mai ușor de interceptat.

Potrivit The Telegraph, Iranul ar fi lansat până acum 238 de rachete balistice și 1.422 de drone împotriva Emiratele Arabe Unite, considerate una dintre principalele ținte. Sistemele de apărare aeriană ale Emiratelor ar fi interceptat însă aproximativ 93% dintre rachete și 94% dintre drone.

Temeri la Teheran privind consecințele

Faptul că președintele iranian Masoud Pezeshkian și-a cerut public scuze pentru atacurile asupra statelor vecine ar putea indica îngrijorări la Teheran că această strategie a fost o eroare.

Există temeri că statele din Golf ar putea folosi acum influența diplomatică pentru a încuraja Statele Unite și Israelul să continue operațiunile militare până când amenințarea reprezentată de rachetele și dronele iraniene va fi eliminată.

Totuși, Iranul ar putea considera că această escaladare aduce și un avantaj: creșterea bruscă a prețurilor la petrol, care au depășit pragul de 100 de dolari pe baril.

Prin blocarea traficului în Strâmtoarea Hormuz și prin amenințarea piețelor energetice globale, atacurile iraniene ar putea impune un cost economic semnificativ pentru Occident — unul pe care nici Washingtonul nu îl poate ignora.

Noua conducere de la Teheran

Noul lider suprem al Iranului, Mojtaba Khamenei, ar putea susține o linie dură promovată de comandanții Corpul Gardienilor Revoluției Islamice.

Aceștia consideră că loviturile maximale împotriva tuturor țintelor posibile reprezintă singura strategie pentru un regim care încearcă să își asigure supraviețuirea.

O astfel de abordare ar putea însă avea un efect invers: deteriorarea relațiilor cu statele din regiune și prelungirea conflictului.