Execuție transmisă în direct: riscul ca violența de stat să devină spectacol
Decizia Casei Albe condusă de Donald Trump de a stabili executarea prin împușcare a lui Nidal Hasan pentru data de 3 decembrie 2026 a căpătat o turnură inedită odată cu anunțul că procedura va fi accesibilă publicului larg. Pe 8 octombrie, secretarul american al Apărării, Pete Hegseth, a catalogat această măsură drept una evidentă („no-brainer”), argumentând că gravitatea faptelor comise de Hasan — descris drept un islamist radical vinovat de trădare de țară — impune ca societatea să vadă clar consecințele unor astfel de acțiuni. La scurt timp, Pentagonul a certificat oficial că evenimentul va fi transmis în direct prin intermediul internetului.
Donald Trump a aprobat executarea prin împușcare a lui Nidal Hasan Foto: arhivă
Această abordare este însă aspru criticată de experți. Lidia Stoica, cercetătoare la Universitatea Hertfordshire specializată în mecanismele de abandonare a comportamentului infracțional, punctează implicațiile etice profunde ale punerii în scenă a unui asemenea act într-o democrație, în special în condițiile în care condamnatul este paralizat și imobilizat într-un scaun cu rotile.
Iluzia descurajării și normalizarea pedepselor radicale
Argumentul autorităților conform căruia expunerea publică a pedepsei capitale ar funcționa ca un avertisment eficient pentru potențialii infractori este infirmat de datele criminologice. „Execuția publică nu descurajează criminalitatea; pedeapsa capitală nu previne mai mult decât încarcerarea”, arată Lidia Stoica.
Efectul real poate fi tocmai opusul: o erodare a barierelor morale care resping violența. Criminoloaga amintește de mecanismul cunoscut sub denumirea de tehnici de neutralizare, prin care făptașii încearcă să-și disculpe agresiunile susținând că țintele lor își meritau soarta. Atunci când chiar statul recurge la aceeași logică pentru a suprima o viață în văzul tuturor, delimitarea dintre violența condamnabilă și cea justificată devine incertă. „Când un act de violență este comis de către stat, are un impact mult mai mare la nivel social decât atunci când este comis de o persoană”, subliniază experta, având în vedere capacitatea autorităților de a dicta ceea ce este considerat legitim.
Contextul american și spectrul violenței instituționalizate
Revenirea la execuțiile deschise publicului, practică la care Statele Unite nu au mai apelat din anii 1940, ridică semne de întrebare legitime privind direcția administrației de la Washington. Lidia Stoica plasează această măsură într-un cadru mai extins al forței nesancționate, făcând referire la cazurile de omor în care au fost implicați agenți ai Serviciului pentru Imigrare și Vamă (ICE), rămași fără consecințe legale până în prezent.
O altă amenințare majoră ține de flexibilitatea cu care puterea poate extinde etichetele de stigmatizare politică. Pornind de la discursurile dure îndreptate împotriva mișcărilor antifasciste, criminoloaga observă instabilitatea definițiilor judiciare: „Cum definește statul un trădător de țară continuă să fluctueze”. Această alunecare conceptuală deschide ușa spre pedepsirea disproporționată a tot mai multor categorii etichetate drept indezirabile.
Totodată, la nivelul Organizației Națiunilor Unite au fost transmise avertismente ferme: difuzarea în direct a unui act de suprimare a vieții contravine grav standardelor privind demnitatea umană și interdicția torturii.
Unde de șoc peste ocean și capcana dezumanizării
Rezonanța unor astfel de decizii nu rămâne izolată în plan intern american. Lidia Stoica avertizează că retorica radicală de la Washington poate alimenta curentele naționaliste de extremă dreapta din Europa. Un exemplu este cel al președintelui AUR, George Simion, care a invocat ideea execuțiilor adversarilor în spațiul public. Într-un climat european marcat de avansul forțelor radicale, validarea violenței de stat peste ocean riscă să impulsioneze astfel de derapaje discursive.
Pentru a diminua rata infracțiunilor grave, cercetătoarea recomandă politici demonstrate științific, aducând în atenție cazul Canadei, unde criminalitatea cu violență a scăzut în mod măsurabil după suprimarea pedepsei capitale. În viziunea sa, violența prosperă acolo unde apare dezumanizarea: atunci când un grup sau o persoană este declarată lipsită de drepturi sau merituoasă de pedepse brutale, comportamentele agresive devin mai facile pentru cei predispuși la infracțiuni. Principiul de bază rămâne neschimbat: „Nu poți să reduci violența prin acte de violență comise de stat”.
Cum pot gestiona familiile expunerea copiilor la difuzare
Faptul că execuția va fi la un click distanță pe internet creează riscuri inevitabile pentru tineri și minori. Deoarece filtrele digitale nu pot garanta protecția completă în fața fluxului de informații, Lidia Stoica subliniază că rolul principal le revine părinților.
Soluția nu este izolarea, ci comunicarea deschisă și potrivită nivelului de înțelegere al fiecărei vârste. Copiii trebuie să primească explicația clară că spectatorizarea unei ucideri nu reprezintă un fapt acceptabil, oricât de grave ar fi acuzațiile aduse condamnatului. Mai mult, criminoloaga îndeamnă la eliminarea pedepselor corporale din mediul domestic, amintind că deprinderea violenței începe adesea în familie. O relație bazată pe apropiere și gândire critică îi ajută pe adolescenți să respingă agresiunea, chiar și atunci când ea poartă ștampila de legitimitate a statului.
Explorează subiectele:
