Analistul Sławomir Sierakowski, de la Consiliul German pentru Relații Externe, disecă războiul din Ucraina într-un interviu oferit Irenei Grudzińska Gross, de la Academia Poloneză de Științe. Interviu a fost publicat pe platforma Project Syndicate .

<< Irena Grudzińska Gross: Care sunt motivele războiului?

Sławomir Sierakowski: Motivele se găsesc mai ales în cultura politică a Rusiei și în personalitatea liderului. În Rusia, multe depind de lider, aproape nimic de instituții. Și când vorbim despre cultura politică a Rusiei, trebuie să ne gândim la ideologiile care au fost formulate în Rusia – o țară în care manifestele politice încă contează. Unele dintre cele definitorii astăzi au fost scrise de Vladislav Surkov, un ideolog influent al „democrației suverane”. Unele au fost rostite de Putin în discursurile sale la Conferința de securitate de la München din 2007 și la Summitul NATO-Rusia din 2008 de la București.

Lumea nu a crezut ce a auzit atunci, pentru că ideile lui Putin erau atât de nelimitate. Însă mesajul a fost clar: Rusia este o țară a cărei existență și sens depinde de sentimentul demnității, iar demnitatea vine din revendicarea unui teritoriu și din capacitatea de-a inspira respect (adică frică) celorlalți.

Așa au luat naștere, prin armata Rusiei, mici teritorii dependente precum Osetia de Sud (în Georgia), Transnistria (în Moldova) și Donbas (în Ucraina). Rusia a investit mult în aceste state, în ciuda faptului că ocupă deja o șaptime din suprafața terestră a Pământului. Regretatul istoric de la Harvard Richard Pipes a scris că tradiția rusă se întinde până la cucerirea mongolă și provine din deschiderea teritorială a Rusiei. Creștinismul ortodox și în versiunea sa rusească, gnostică, este o religie de tip totul sau nimic – respect excesiv pentru tradiție combinat cu zel revoluționar sângeros. Nu există un grup social independent precum nobilimea din Polonia sau burghezia din Europa de Vest.

Aceasta este cultura lor politică. Cât despre lider, ne-a surprins într-o oarecare măsură pentru că provine de la KGB. Ca și în judo (pe care îl iubește), Putin caută constant să se folosească de forța inamicului pentru a o întoarce împotriva lui. De aceea, lansează constant atacuri cibernetice, influențează alegerile și așa mai departe.

Până la invazie, se părea că Putin va rămâne la aceste metode, având în vedere că s-au dovedit atât de reușite în divizarea Uniunii Europene, pacificarea NATO și izolarea și mituirea țărilor individuale. Începând un război, a pus totul la bătaie. Suntem surprinși că a ales o metodă atât de tradițională de a purta războiul. Evident, timpul său la putere a intrat într-o nouă fază. După ce a început cu modernizarea, s-a concentrat pe asigurarea puterii prin construirea unui stat polițienesc. Acum caută să-și mențină puterea în istorie, plasându-se printre părinții vechiului imperiu. Odată cu această schimbare, toate calculele raționale (cel puțin după înțelegerea noastră) au fost abandonate.

Istorie nebună

IGG: Asta descrie imaginea din cosmos a acțiunilor sale, dar cum arată pe teren?

SS: În toate discursurile și manifestele lui Putin, punctul de referință este Rusia Albă, nu URSS. Acest punct este în general ratat, deoarece oamenii se concentrează pe replica lui că prăbușirea Uniunii Sovietice este cea mai mare catastrofă geopolitică a secolului al XX-lea. Dar Putin este interesat de Rusia Albă, de o Rusie care cuprinde toate ținuturile rusești: Russky Mir. Deși cândva s-a gândit să–i permită Ucrainei să-și urmeze propriul drum, s-a răzgândit după Revoluția Portocalie din Ucraina din 2004-2005. Un posibil Maidan îm Piața Roșie a devenit coșmarul lui. Amintiți-vă, când Putin vorbește despre Ucraina și ucraineni, el se gândește în primul rând la rușii care trăiesc în Rusia.

În opinia lui Putin, Ucraina a fost creată din părți ale țărilor vecine – în primul rând Rusia, dar și Polonia și România. Restul pământurilor „tradițional rusești” au fost date Ucrainei de către comuniști. El a pus întotdeauna următoarea alegere înaintea Ucrainei: integritatea teritorială în schimbul loialității față de Rusia. În ochii lui, ucrainenii au încălcat acest contract și acum nu se mai pot aștepta ca Rusia să-i respecte granițele.

IGG: Asta înseamnă că războiul se va opri în Ucraina? Discursul său de lansare a invaziei părea să sugereze că era un război împotriva Statelor Unite. Nici măcar nu a menționat Ucraina până la jumătatea lui.

SS: Putin este obsedat de SUA, iar paranoia i s-a adâncit în timpul mandatului lui Barack Obama. Obama a abandonat planurile de-a construi un scut de apărare antirachetă în Polonia și Republica Cehă, dar nu s-a retras din alte eforturi ale NATO. Acest lucru nu i-a scăpat Kremlinului, care crede sincer că NATO ar putea ataca Rusia. Gândirea lui Putin este aceea că nu există neutralitate: oamenii fie sunt cu tine, fie sunt împotriva ta. Și dacă cineva este chiar lângă tine, ai dreptul să–i dictezi ce să facă. Nu suntem ipocriți, ar spune Putin. Spunem adevărul, spre deosebire de Occident. Vom apăra ordinea mondială, dar dorim ca ordinea mondială să se bazeze pe sfere de influență.

IGG: Deci, Putin nu se va opri în Ucraina?

SS: Există o regulă simplă în istoria Rusiei: sfera Moscovei se termină acolo unde a fost oprită ultima oară. Dacă Polonia a fost i-a vasală timp de trei secole, de ce n-ar fi din nou? Ce s-a schimbat?

Desigur, Rusia va fi ocupată cu Ucraina ceva vreme. Dar dacă există o confruntare mai largă în care o alianță Rusia-China reușește să obțină un fel de avantaj față de Occident, Rusia va folosi această ocazie pentru a cere concesii politice suplimentare. Noi, cei din Europa de Est, nu trebuie să avem dileme, pentru că făceam deja parte din ultimatumul pe care Putin l-a trimis NATO în noiembrie.

Aceste cereri au vizat nu numai Ucraina, ci și Polonia și statele baltice: dezmembrarea instalațiilor militare NATO; revenirea la status quo-ul dinainte de 1997; nu desfășurați exerciții militare fără acordul nostru. Nici președintele polonez, nici prim-ministrul nu au reacționat în acel moment.

Pericolul escaladării

IGG: Nu au luat amenințarea în serios.

SS: Până când a început invazia. Dar acum există o trezire chiar și în politica germană. Importanța acestui lucru este greu de supraestimat. Rusia este strâns legată de Germania, nu numai prin gaz, ci și prin istorie. Identitatea rusă de astăzi se bazează în mare măsură pe victoria asupra nazismului și subjugarea și umilirea Germaniei în 1945. Relațiile de atunci au semănat cu un fel de sindrom Stockholm, o unire a învinșilor cu călăul.

Dar acest aranjament s-a stricat acum. Înainte, Germania era țară prietenă. A împiedicat Occidentul să reacționeze prea puternic la acțiunile lui Putin; era dependentă economic de Rusia; și era pacifistă și în mare măsură demilitarizată. Acum, Germania se reînarmează, iar acest lucru îi va schimba statutul pe orbita geopolitică a Rusiei. Rușii erau foarte mândri de faptul că germanii le erau supuși. Acum, asta s-a schimbat. Acest lucru i-ar putea răni foarte mult și i-ar putea face să fie și mai paranoici în privința Occidentului.

IGG: Deci, vă așteptați ca războiul să se extindă?

SS: În sens clasic, Polonia și Occidentul nu sunt în război cu Rusia, pentru că nu există o confruntare militară directă. Dar Polonia este baza logistică pentru aproape întregul ajutor militar și umanitar din lume adresat Ucrainei. NATO trimite Ucrainei arme din ce în ce mai periculoase. Bombele cad deja atât de aproape de Polonia încât pot fi auzite de partea noastră a graniței. Rusia nu este renumită pentru acuratețea sa. Cad tabuurile unul după altul. Chiar și statele neutre și îndepărtate – precum Suedia și, respectiv, Spania – trimit arme Ucrainei. Mulți foști militari din SUA, Regatul Unit și alte țări se alătură armatei ucrainene. Printre acestea se numără vedetele războaielor anterioare, care are impact asupra moralului armatei ucrainene.

Desigur, Rusia amenință țările care trimit arme în Ucraina. Aceste mișcări împotriva ei nu vor fi ușor de uitat și se înmulțesc pe zi ce trece. Nu am fost niciodată mai aproape de al treilea război mondial. Există un motiv pentru care Putin și-a trimis familia într-un buncăr din Munții Altai. De doi ani este izolat. Știm că nu folosește un telefon mobil sau un computer. Se bazează doar pe câțiva oameni. Este greu de spus că are un contact adecvat cu realitatea.

IGG: Crezi că Putin este pregătit să folosească o armă nucleară?

SS: Da, desigur. Lui Putin îi place să sublinieze că dosarul său KGB l-a identificat ca având o predispoziție scăzută la asumarea de riscuri. Aceasta este o evaluare peiorativă în termenii KGB, dar el se laudă cu ea. Însă aderă și la credința conform căreia, odată ce o confruntare devine inevitabilă, trebuie să lovești primul.

În mod grăitor, Surkov a publicat recent un manifest despre „sfârșitul păcii nerușinate”. Acesta este un vechi clișeu nazist din anii 1920. Ideea este că Uniunea Sovietică a căzut fără să piardă efectiv războiul cu Occidentul. A fost trădată și umilită de elite liberale precum Mihail Gorbaciov. Dar Rusia este încă o mare putere, iar locul ei în lume ar trebui să reflecte acest lucru. Rezultă că Putin are dreptul de-a apăra minoritatea rusă în alte țări, la fel cum a făcut Hitler în privința germanilor din Sudeția.

Îți amintești când Obama a numit Rusia „putere regională”? Asta i-a înfuriat teribil pe ruși. Surkov susține că așezarea stabilită în anii 1990 este nesustenabilă, că nu are motive structurale sau justificare și că nu corespunde echilibrului de forțe – mai ales astăzi, când armata Rusiei este mult mai puternică decât era atunci.

Momentul ucrainean

IGG: Putin i-a spus poporului rus că încearcă să „denazifie” Ucraina. Ați întâlnit fasciști sau naziști când ați fost acolo?

SS: Acest mit este similar cu Protocoalele Bătrânilor din Sion – textul rusesc fraudulos de la începutul secolului al XX-lea care pretinde că evreii fac parte dintr-un complot pentru dominarea lumii. Când am fost la Kiev, ceea ce îmi doream cel mai mult era să cunosc oamenii de la putere, pentru că erau complet noi pentru mine. Am auzit critici la adresa președintelui ucrainean Volodimir Zelenski și am vrut să văd dacă vreuna dintre ele este adevărată.

Sunt acum în legătură cu echipa lui și am cea mai bună părere despre ei. Mulți sunt foști militari. Sunt foarte patrioți. Nici măcar Odesa sau Harkov (două orașe în mare parte vorbitoare de limbă rusă) nu se vor supune Rusiei de bunăvoie. Oamenii care cunosc Rusia – inclusiv rușii înșiși – nu vor să i se alăture.

Sentimentele naționaliste erau mai puternice înainte. Ucraina a meritat acest moment naționalist. Fiecare țară care se află în proces de construcție trece printr-un astfel de moment de auto-celebrare. Ucraina o face foarte ușor, fără ca niciun partid naționalist să devină preeminent. Liderul Sectorului Dreapta, prezent constant în propaganda rusă în timpul alegerilor prezidențiale din 2019, a obținut doar 1% din voturi.

Putin, între timp, este cel care se comporta ca un nazist. Raționamentul său cu „apărarea rușilor” este preluată direct din manualul crizei din Sudeția al lui Hitler. Kremlinul are legături profunde nu numai cu lumea interlopă, ci și cu neonaziștii. Gândiți-vă la opoziția autorizată care a fost instalată în Donbas sub Igor Strelkov. Grupul Wagner, o companie privată de mercenari pe care Putin i-a desfășurat în Africa și Siria, a fost fondat de neonazişti. Nashi, partidul ucrainean pro-rus, este o mișcare fascistă. Ideologii de la Kremlin precum Aleksandr Dughin sunt fasciști.

IGG: Cum ar trebui să ne gândim la Ucraina acum?

SS: Ucraina de astăzi, din pricina războiului lui Putin în Donbas, este o națiune militarizată. Acolo, de opt ani, știrile de seară la televizor încep cu știri de pe front. O jumătate de milion de oameni au dobândit experiență militară – și arme – din războiul aflat în desfășurare. Identitatea de cazac se bazează pe conceptul de luptă, libertate și independență. Spiritul lor de luptă nu ar trebui să fie o surpriză.

IGG: Deci, rezistența ucraineană va dura mult timp?

SS: Nu doar Ucraina. Polonia va trebui și ea să se militarizeze, pentru că este conducta dintre Ucraina și Europa. Este o veste proastă pentru democrația poloneză. Actualul guvern iliberal fie va ajunge la un acord cu opoziția, fie va conta pe Europa că va închide ochii la ceea ce face acasă pentru că apără Occidentul. A doua variantă mi se pare mai probabilă.

Istoria revine. Cu toții curățăm de praf acum cărțile vechi despre ordinea mondială. Din punct de vedere intelectual, acesta este cel mai interesant moment din viața mea. Totuși, în același timp, viața așa cum o știam s-a încheiat, mai ales în Polonia.

IGG: Asta este deja evident. Acum avem peste 1,5 milioane de refugiați, dintre care 80% sunt femei cu copii, iar numărul este în creștere. Cum va influența acest lucru democrația poloneză și democrația europeană? Valul se va extinde în întreaga Uniune Europeană.

SS: Până de curând, Polonia a fost una dintre cele mai omogene etnic societăți din Europa, plină de fobii anti-refugiați și anti-ucrainene. Putin este cel care ne-a unit. Deocamdată, avem un entuziasm enorm și o dorință aproape nemărginită de a ajuta. Și același lucru se întâmpă în întreaga UE – revărsarea de sprijin pentru refugiați, atât din partea guvernelor, cât și a oamenilor obișnuiți, a arătat că Europa este cea mai bună.

Dar asta nu poate dura. Oamenii vor obosi. Economia emoțională, ca și cea reală, este ciclică: euforia de astăzi va deveni resentimentul de mâine. Va exista o așteptare de recunoștință, un narcisism al bunătății, o invidie pentru asistența publică. Teren perfect pentru naționalism. În Polonia, este nevoie de ajutor financiar din partea Occidentului. În caz contrar, Polonia nu va putea susține o asemenea masă de noi sosiți. Polonia ar putea avea brusc o minoritate de 10%! În măsura în care refugiații se răspândesc în întreaga UE, impactul asupra democrației europene va depinde în parte de cât de eficient instituțiile UE răspund noilor provocări cu care trebuie să se confrunte statele membre.>>

Distribuie Distribuie Comentarii