Care este rolul ştiinţei?

Dacă ştiinţa s-a "maturizat" până în punctul în care "poate" schimba natura, ar trebui să o facă?

În secolul XXI, societatea a ajuns în stadiul în care a permis ca activitatea ştiinţifică să funcţioneze sub premisa că, dacă un om de ştiinţă este capabil să facă ceva, atunci el ar trebui să şi facă acel lucru. O voi spune direct. Acest concept este greşit şi, în unele cazuri, este imoral, scrie Robert W Malone pe epochtimes-romania.com .

De exemplu, să luăm mişcarea transsexuală. Acest grup de persoane consideră că au dreptul să schimbe realitatea biologică a genului prin utilizarea ştiinţei şi a medicinei. Că oamenii de ştiinţă şi medicii care lucrează cu mişcarea trans au dreptul să remodeleze societatea până în punctul în care genul să fie considerat de mulţi un concept fluid. Această mişcare a găsit parteneri voluntari (şi beneficiari financiari) printre medici, biotehnologii, spitale, big-tech şi farmacii care au profitat enorm de pe urma acestei mişcări, furnizând medicamente, operaţii şi servicii persoanelor trans.

Conceptul de fluiditate de gen a fost impus societăţilor şi naţiunilor din întreaga lume într-un mod organizat şi coordonat. Acest lucru s-a transformat în ideea că este de datoria guvernului să îi înveţe pe copii, de îndată ce sunt capabili să conceptualizeze genul, că genul este ceva ce poate fi schimbat prin utilizarea operaţiilor chirurgicale, medicamentelor, hormonilor, educaţiei, formării comportamentale şi condiţionării. Că fiecare copil are "dreptul" să treacă de la un gen la altul, indiferent de consecinţele pe termen lung asupra sănătăţii individuale, longevităţii, fericirii şi structurii familiei.

Acest concept de fluiditate de gen sfâşie însăşi structura societăţii, fără nicio evaluare a progresului ştiinţific care a făcut posibil ca acest nou concept să fie împins în curentul general. Chiar mai rău, aceste eforturi globalizate au fost deturnate de corporaţiile transnaţionale, care fac miliarde de dolari din produse farmaceutice pentru a susţine ceea ce sunt în mare parte experimente ştiinţifice care se desfăşoară la scară largă asupra întregii omeniri.

Vă sună cunoscut? Unde am mai văzut această mentalitate şi "[non]-etică medicală"?

Rolul ştiinţei sau al medicinei nu ar trebui niciodată să fie acela de a permite acest lucru. Este rău, cu adevărat rău.

Crearea unei mari minorităţi a populaţiei care să arate, să acţioneze, să vorbească şi să se comporte ca un gen diferit este un experiment. Implică încercarea de a schimba însăşi natura biologiei. Medicii care prescriu medicamente pentru a suprima hormonii, precum şi tratamentele hormonale în sine, pentru a crea iluzia unui gen diferit încalcă jurământul sacru de a nu face rău. Medicii care efectuează intervenţii chirurgicale "de ultimă oră" care implică îndepărtarea şi modificarea organelor genitale fac rău oamenilor. Acest lucru trebuie să înceteze.

În 2002, rezultatele unui studiu relevant de mare amploare au fost raportate într-o lucrare intitulată: "Riscuri şi beneficii ale estrogenului plus progestativ la femeile sănătoase aflate la postmenopauză: Rezultate principale ale studiului realizat aleatoriu şi controlat de Women's Health Initiative". Rezultatele acestui studiu au închis literalmente terapia de substituţie hormonală (HRT) în Statele Unite şi în alte părţi ale lumii pentru mulţi ani. A fost nevoie doar de un studiu care să evidenţieze creşterile mici ale ratelor de afecţiuni cardiace, accidente vasculare cerebrale şi cancer la femeile care iau HRT pentru a închide o întreagă industrie.

Abia mulţi ani mai târziu, produse mai sigure, cu doze mai mici, au intrat din nou pe piaţă. Adevărul este că până şi cantităţi mici de hormoni, luate în exces, pot avea un impact negativ asupra organismului în nenumărate moduri. Cu toate acestea, fără studii pe termen lung şi fără a ţine cont de consecinţe, există o "revoluţie" în curs de desfăşurare care urmăreşte să schimbe bărbaţii în femei şi femeile în bărbaţi. Acest lucru este iresponsabil şi greşit, iar daunele medicale pe termen lung sunt necunoscute.

Vă sună cunoscut? Unde am mai văzut această mentalitate şi "non-etică" medicală?

O scurtă analiză referitoare la medicamentele de suprimare a hormonilor, precum şi la numeroase alte medicamente care sunt administrate persoanelor cu fluiditate de gen este înspăimântătoare. După cum ştim cu toţii, aceste "medicamente" nu sunt prescrise doar adulţilor, ci sunt administrate şi copiilor. Şcoala de Medicină Chobanian & Avedisian a Universităţii din Boston, Departamentul de Medicină, a publicat Orientări practice pentru tratamentul hormonal al persoanelor transsexuale , ceea ce este, sincer, şocant.

Medicamentele enumerate în aceste tratamente au o multitudine de efecte secundare şi efecte adverse. Se pare că nimănui nu îi pasă.

Dar acesta este doar un exemplu. Alte exemple includ:

- Injectarea de produse din sânge de bebeluş unei populaţii de elită bogată , pentru ca aceasta să poată trăi mai mult, are loc în întreaga lume.

-Cercetarea pentru câştig de funcţie cu scopul de a crea virusuri noi şi diferite continuă în întreaga lume într-un ritm ameţitor.

- Programele de dezvoltare a armelor biologice continuă, aproape fără supraveghere.

- Ştiinţa agricolă privind ferme industriale, care a creat terenuri de reproducere a unor noi virusuri şi tulpini bacteriene toxice, s-a normalizat.

- Apoi, mai sunt programele de modificări climatice , pe care guvernele le utilizează cu o frecvenţă din ce în ce mai mare.

- Se " vorbeşte " chiar şi despre faptul că în China continuă să se facă cercetări privind transplantul de cap la om.

Ştiinţa nu cunoaşte limite. La propriu, nu are limite. Nu are niciun fel de barieră morală sau etică.

Este lipsa de moralitate în ştiinţă o imoralitate? Cred în mod incontestabil că răspunsul este da.

Nu există un jurământ al lui Hipocrate pentru oamenii de ştiinţă sau pentru ştiinţă. Ştiinţa a schimbat radical cultura, societatea, natura, biologia şi chiar lumea. Ştiinţa şi oamenii de ştiinţă se comportă ca şi cum practica şi practicanţii "Ştiinţei" ar fi o entitate dumnezeiască, lipsită de constrângeri morale. Etica "Ştiinţei" (sau a scientismului) a fost prea des răstălmăcită pentru a căuta să înlocuiască rolul lui Dumnezeu în societate.

Ştiinţa şi oamenii de ştiinţă au nevoie de o declaraţie de comportament adecvat şi de îndrumare.

Un cod de etică. O tradiţie de "a nu face rău". Înţeleg pe deplin că acest jurământ nu i-a împiedicat pe unii medici să facă rău, dar măcar este ceva şi acţionează ca o barieră parţială între bine şi rău, care a rezistat de-a lungul timpului.

Dar dacă ceva poate fi făcut, nu înseamnă că trebuie făcut. Pandora a deschis o cutie lăsată în grija ei care conţinea boală, moarte şi multe alte rele nespecificate, care au fost apoi eliberate în lume. În absenţa unor limite clare şi acceptate între posibil şi etic, odată ce cutia Pandorei a fost deschisă, devine imposibil să se inverseze consecinţele.

Eforturile ştiinţifice menite să descrie şi să ilumineze complexitatea uimitor de complicată a lumii fizice, precum şi să definească şi să descrie adevărul din aceasta sunt esenţiale pentru a înţelege şi a interacţiona cu această lume într-un mod responsabil. Eforturile ştiinţifice care urmăresc să permită modificarea omului şi a lumii naturale, să permită a patra revoluţie industrială transumană, în care omul şi maşina devin similare, în care omul preia controlul propriei evoluţii prin mijloace sintetice, aceste tipuri de activităţi trebuie să aibă bariere de protecţie. Omul nu este Dumnezeu. Cei care pledează pentru ca omul să muşte a doua oară din măr demonstrează o lipsă profundă şi narcisistă de înţelepciune şi de perspectivă. Este nevoie doar de o singură Pandora pentru a distruge paradisul. După cum au învăţat atât Robert Oppenheimer, cât şi Robert Malone, odată ce spiritul iese din sticlă, Jinn-ul călătoreşte în vânt şi nu mai poate fi capturat niciodată. Consecinţele nu pot fi preconizate.

Distribuie Distribuie Comentarii