O vastă conspirație de dreapta îl vizează pe președinte, notează The Economist .

<< Ești o persoană rațională. Când cineva spune că aselenizările au fost false sau că atacurile de la 11 septembrie au fost o operațiune internă, nu tragi concluzia că acel cineva trebuie să știe ceva ce tu nu știi. Atunci, de ce ar trebui să acorzi vreo atenție teoriilor conspiraționiste legate de Jeffrey Epstein, care circulă încă din ultimul an al președinției lui George W. Bush, când Epstein a pledat vinovat în Florida pentru racolarea unui minor în scopuri de prostituție? Într-un ecosistem media american în care toată lumea concurează pentru atenție, conținutul despre Epstein generează și mai mult conținut despre Epstein, până când altceva apare și îl înlocuiește. A ignora astfel de lucruri pare înțelept. Și totuși, există motive pentru care un sceptic rațional ar trebui să aloce câteva minute gândind conspirativ.

Oricât de absurde ar fi, unele teorii ale conspirației au consecințe reale. În acest an, în America, au existat cel puțin 1.200 de cazuri de rujeolă, pentru că mulți oameni cred că efectele secundare ale vaccinului contra rujeolei au fost ascunse. Unul dintre acești oameni este chiar președintele Statelor Unite (care a susținut toate pozițiile posibile în privința vaccinurilor). Un altul este Secretarul Sănătății, care, atunci când nu își injectează sau nu își aplică testosteron pe piele, își folosește poziția pentru a înlocui sfaturile medicale bazate pe cercetare științifică cu recomandări auzite de la cineva. Sau să luăm teoria conspirației QAnon, potrivit căreia alegerile din 2020 au fost un război purtat de Donald Trump pentru a salva America de o elită canibală de pedofili. Printre cei care chiar au crezut această teorie s-au aflat unii dintre cei care au pătruns cu forța în Capitoliu pe 6 ianuarie 2021.

Cazul Epstein nu este o teorie a conspirației pură, în genul QAnon, Pizzagate și al altor fantezii care îmbină puterea cu abuzul asupra copiilor. A existat un om real, numit Jeffrey Epstein, care a devenit bogat administrând banii unor clienți privați. A avut legături cu multe persoane influente, inclusiv cu actualul președinte al Statelor Unite (care, potrivit unei dezvăluiri făcute de Wall Street Journal, i-a trimis o felicitare de ziua de naștere la 50 de ani, cu mesajul: „Un prieten este un lucru minunat. La mulți ani — și fie ca fiecare zi să fie un alt secret minunat.”). Epstein a fost tratat cu indulgență de procurori, inițial. S-a spânzurat în închisoare în 2019.

În loc să spulbere teoriile conspirației, moartea lui Epstein le-a prelungit. A fost oare ucis pentru a împiedica dezvăluirea adevărului? Poate răspunsul se află în minutele lipsă de pe înregistrările CCTV din celula lui? Probabil că nu. Oricine crede că guvernul e capabil de o mușamalizare atât de sofisticată n-a avut de-a face cu birocrația de aproape. Și oricum, toate acestea sunt irelevante pentru motivul real al reapariției teoriei conspirației Epstein chiar acum. Aceasta a fost reînviată pentru că unii dintre cei mai influenți promotori ai curentului MAGA, inclusiv Trump și J.D. Vance, au creat așteptarea că, odată ajunși oamenii lor în funcții-cheie, vor desecretiza dosare care vor scoate totul la iveală. Pam Bondi, procuror general, a invitat unii conspiraționiști proeminenți la Casa Albă, promițând o dezvăluire majoră. Acum, când oameni ca Bondi și Kash Patel de la FBI nu au livrat nimic, pentru mințile conspiraționiste singura explicație plauzibilă rămâne aceasta: dacă și Trump a fost implicat?

Rezultatul este că peste 80% dintre democrați cred că guvernul ascunde dovezi legate de Epstein — lucru poate de înțeles, având în vedere că mulți dintre ei au crezut și că președintele era un agent rus. Mai surprinzător este faptul că, potrivit unui sondaj realizat de YouGov pentru The Economist, jumătate dintre republicani sunt de acord cu această idee.

Nimeni nu înțelege mai bine puterea afirmației „unii zic că” decât Trump însuși. El a lansat aproape de unul singur două dintre cele mai larg răspândite teorii ale conspirației din America acestui secol: că Barack Obama s-a născut în afara țării și că alegerile din 2020 au fost fraudate. A reinterpretat și câteva povești vechi — vă amintiți cum, dintr-odată, tatăl lui Ted Cruz ar fi fost implicat în asasinarea lui JFK, pe vremea când senatorul concura cu Trump în alegerile primare din 2016? Chiar și povestea Epstein are propriul capitol Trump. „Trebuie să întrebi: A fost Bill Clinton pe insulă? Asta e întrebarea. Dacă afli asta, o să afli multe”, a spus Trump în 2019, după ce Epstein s-a sinucis. A sugerat că sinuciderea a fost de fapt o crimă și a promis că va desecretiza dosarele.

Faptul că cel mai faimos teoretician al conspirației din America devine el însuși ținta unei teorii a conspirației este savuros, dar este și relevant? Nu în mod evident. Poate că de data aceasta e altfel, dar prima lege a „Trumpodinamicii” este că rata sa de aprobare este imună la orice știre. Controlul său asupra republicanilor aleși pare solid. Totuși, povestea Epstein scoate la iveală ceva important despre limitele puterii lui.

Una dintre abilitățile speciale ale lui Trump este capacitatea sa de a schimba subiectul conversației publice după bunul plac, ca și cum ar face surfing pe canalele de știri prin cablu. O listă incompletă a temelor pe care le-a tratat în acest fel de la învestirea sa în ianuarie ar include: ideea de a cumpăra Groenlanda sau Canalul Panama; tarifele de Ziua Eliberării; demiterea lui Jerome Powell; umilirea lui Volodimir Zelenski; umilirea lui Cyril Ramaphosa; lăsarea lui Elon Musk să „elibereze” birocrația; ruptura cu Elon Musk; reabilitarea lui Zelenski; trimiterea de prizonieri în El Salvador; trimiterea de trupe în Los Angeles și bombardarea Iranului. În ultimele zile, căutările pe Google pentru „Epstein” au rivalizat cu cele pentru „inflație”, „imigrație” sau „Iran”. Acest lucru se datorează parțial lui Elon Musk, care, ieșind din Casa Albă, a postat că motivul pentru care dosarele Epstein nu au fost făcute publice este că numele lui Trump apare în ele.

De la izbucnirea acestui val de atenție nedorită, Trump a încercat să mute discuția spre orice altceva. De obicei, acceptă sprijin din orice direcție ar veni. Supremațiștii albi care au mărșăluit la Charlottesville în 2017 erau, în opinia lui, „oameni foarte de treabă”. Nick Fuentes, care neagă existența Holocaustului, a fost invitat la cină la Mar-a-Lago. Este pentru prima dată când Trump se dezice de o parte dintre susținătorii săi, numindu-i „slăbănogi” pe alegătorii republicani care continuă să aducă în discuție cazul Epstein. Când asta n-a funcționat, a promis noi dezvăluiri — o soluție ceea ce pare a fi pe termen foarte scurt. „Acum înțelegi de ce n-am votat în 2024”, a postat Nick Fuentes acum câteva zile. După ce au prins gustul criticării președintelui și au văzut că pot scăpa nepedepsiți, unii dintre susținătorii lui Trump ar putea descoperi că acest obicei prinde rădăcini.

De ce contează toate acestea? Pentru că Trump este un om bogat și puternic care conduce o mișcare formată din oameni care cred că bărbații bogați și puternici își acoperă unii altora infracțiunile. Mișcarea Trump include susținători ai liberului schimb și protecționiști, susținători ai Ucrainei și susținători ai Rusiei, oameni care cer deportări în masă și alții care ar cruța muncitorii din hoteluri și ferme. Trump a reușit, în mare parte, să-i mențină pe toți mulțumiți adoptând simultan toate aceste poziții. Niciun alt politician american nu poate face asta. Povestea Epstein oferă un indiciu despre ce s-ar întâmpla dacă această abilitate l-ar părăsi. Este, așadar, și o avanpremieră a ceea ce s-ar putea întâmpla atunci când cineva fără talentul lui Trump va încerca să conducă mișcarea sa. >>

Distribuie Distribuie Comentarii