După ce a testat mai multe abordări, armata ucraineană începe să-și dea seama ce tactică funcționează realmente pentru a face progrese în contraofensiva sa, se arată într-o analiză publicată în „The Economist”.

Forțele ucrainene au schimbat tactica de la începutul contraofensivei FOTO PROFIMEDIA

„În ultimele două săptămâni am văzut cum lucrurile au început să încline gradual în favoarea Ucrainei”, a apreciat Nico Lange, expert în Ucraina la Conferința de Securitate de la Munchen. Atât imaginile din satelit, cât relatările bloggerilor militari (în principal ruși) au indicat forțele ucrainene înregistrează progrese, chiar dacă lente. Lawrence Freedman, strateg militar britanic, este de aceeași opinie: „Ei fac tot felul de lucruri și îi suprasolicită pe ruși".

Strategia care are succes este îmbinarea între „bătălia în profunzime și bătălia apropiată”, explică Ben Barry, specialist în război terestru la Institutul Internațional pentru Studii Strategice, un centru de reflecție cu sediul în Marea Britanie. Forțele Kievului profită de avantajul lor calitativ în creștere în ceea ce privește obuzele de artilerie de mare precizie pentru a doborî bateriile rusești.

Totodată, acestea atacă cu arme cu rază mai lungă de acțiune, precum rachetele HIMARS și Storm Shadow, centrele logistice și de comandă. În plus, rachete s-200 modificate, destinate în mod normal apărării antiaeriene, au fost folosite pe 12 august pentru a efectua un atac asupra podul Kerci, care leagă Crimeea de Rusia.

Lange a oferit drept exemplu succesul parțial obținut de trupele ucrainene în jurul satului Urojaine din regiunea Donețk, unde, cu ajutorul munițiilor cu dispersie recent primite, principala rută de retragere a rușilor a fost transformată într-un punct de strangulare mortal. Alexander Hodakovski, comandantul unui batalion rusesc din Urojaine, s-a plâns săptămâna aceasta pe platforma Telegram, că nu primește trupe de rezervă pentru a opri un dezastru iminent. Este un posibil indiciu că forțele rusești din unele zone sunt prea uzate pentru a furniza întăriri.

Frecvent, forțele rusești își pierd din energie când răspund cu contraatacuri, subliniază Lawrence Freedman, strateg militar britanic. În acest sens, ofensiva pe care o derulează trupele ruse în apropiere de Kupiansk - și în care soldații recrutați dintre deținuți duc greul luptelor - a fost până acum o excepție. Deși pozițiile ucrainene par să reziste, totuși bombardamentele rusești au produs distrugeri importante, obligând la evacuarea civililor la 10 august.

Progrese pe un câmp cu obstacole

Progrese într-un ritm istovitor continuă pe cele două axe sudice spre orașele Melitopol și Berdiansk. Marea provocare constă în străpungerea unora dintre cele mai puternic minate zone din istoria războiului. Ministrul ucrainean al apărării, Oleksii Reznikov, a afirmat recent că în unele părți ale liniei frontului sunt cinci mine pe metru pătrat.

Potrivit lui Nico Lange, expert în Ucraina la Conferința de Securitate de la Munchen, minele sunt principalul motiv pentru care armata ucraineană a fost nevoită să se focuseze pe un front îngust: nu dispune de geniști sau de vehicule de deminare suficiente pentru a ataca mai multe puncte de-a lungul frontului. Potrivit ziarului britanic „The Guardian”, cele 200 de detașamente de geniu ucrainene aveau la debutul contraofensivei circa 30 de soldați fiecare. Doar că geniștii , care înlătură minele manual, sunt frecvent răniți sau uciși. O brigadă de geniu dintr-un sat recent eliberat rămăsese cu cinci geniști, a relatat ziarul.

Reznikov pledează pe lângă aliați pentru echipamente de deminare și instruire suplimentară, dar nicio armată nu s-a mai confruntat cu o astfel de provocare de la cel de-al doilea război mondial încoace. Experiența și echipamentul sunt puține. Forțele NATO au devenit pricepute în combaterea minelor în Afganistan.

Ben Barry, specialist în război terestru la Institutul Internațional pentru Studii Strategice, a subliniat însă că amploarea câmpurilor minate din Ucraina amintește mai degrabă de bătălia de la El Alamein de acum 80 de ani, când generalul german Erwin Rommel a plantat un milion de mine. Britanicilor le-a luat zece zile să treacă de ele, în pofida unui avantaj uriaș în materie de artilerie, a superiorității aeriene și dotării generoase cu tancuri de curățare a minelor – or, Ucraina nu are nimic din toate astea, notează The Economist.

Avantaje rusești importante, eliminate „bucată cu bucată”

Totuși, loviturile cu rază lungă de acțiune ale Ucrainei ar putea totuși să deschidă calea pentru o breșă majoră. Germania ar putea sări în ajutor în curând prin furnizarea a aproximativ 400 de rachete de croazieră Taurus, ceea ce ar putea fi o amenințare și mai puternică pentru Crimeea.

În plus, explică Lange, resurse rusești importante precum obuzierele autopropulsate și elicopterele de asalt Ka-52, sunt eliminate „bucată cu bucată”. La începutul războiului, Rusia dispunea de aproximativ 100 de elicoptere Ka-52 „Aligator”, din care în prezent ar putea avea doar 25. Rusia pare să parieze pe faptul că prima sa linie de apărare rezistă. Dacă însă a doua și a treia se dovedesc a fi fragile, așa cum suspectează unii experți, o străpungere a acestora s-ar putea dovedi decisivă.