În analizarea procesului prin care se va încheia războiul dintre Rusia și Ucraina, cel mai important factor — așa cum am susținut și anterior — este că, neînvingând Ucraina, Rusia a pierdut deja războiul. Principalul interes al președintelui rus Vladimir Putin era să creeze și să controleze un tampon între Rusia și Polonia, la granița estică a NATO. Dincolo de acest obiectiv, el dorea să redobândească statutul Rusiei de mare putere, statut pe care îl deținuse de la sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial până la prăbușirea Uniunii Sovietice. Odată cu pierderea acestui statut, Rusia și-a pierdut dominația asupra Europei de Est și asupra jumătății estice a Germaniei. De asemenea, și-a pierdut controlul necontestat asupra Caucazului de Sud și Asiei Centrale, a încetat să mai fie mai puternică decât China și a renunțat la o mare parte din influența sa în Orientul Mijlociu. Puterea sa în lumea a treia s-a ofilit, Rusia pierzându-și locul în favoarea Chinei — astăzi singurul rival real al Statelor Unite, scrie George Friedman, pentru Geopolitical Futures .

<< Pentru Rusia, pierderea relevanței militare a fost însoțită de incapacitatea de a deveni o putere economică majoră. Atât sub conducerea țarilor, cât și sub cea a comuniștilor, Rusia a fost întotdeauna o economie slabă. Deși deține teritorii vaste și valoroase, precum și o populație relativ bine educată, Rusia continuă să fie, într-o formulare cât se poate de blândă, o economie cu performanțe slabe.

Desigur, declinul Rusiei a început și s-a încheiat cu mult înainte ca Putin să devină președinte. Ascensiunea sa la putere a depins de sectorul privat — oligarhii care, în urma prăbușirii Uniunii Sovietice, au consolidat o parte semnificativă a economiei și s-au integrat în sistemul economic global. Oligarhii au fost forța decisivă care l-a propulsat pe Putin la președinție, iar economia rusă se dezvoltase deja destul de bine, având în vedere punctul de plecare.

Putin împărtășea o viziune tradițională rusă cu privire la prioritățile naționale: asigurarea securității Rusiei împotriva invaziilor și amestecurilor externe. Din punctul lui de vedere, singura cale prin care țara putea să se dezvolte economic era să fie protejată de atacuri. Pentru Putin, acest lucru însemna să recupereze cât mai mult posibil din zona-tampon pierdută de Rusia în anii ’90, asigurând astfel granița vestică a țării.

În cazul Ucrainei, a supraestimat în mod clar puterea armatei ruse și a subestimat rezistența ucrainenilor — ca să nu mai vorbim de sprijinul primit de aceștia din partea SUA și a Europei. Putin a crezut că Rusia va obține o victorie rapidă, înainte ca SUA și Europa să intervină.

Eșecul de a cuceri rapid Ucraina a dus la o altă problemă: economia. Economia rusă s-a deteriorat pe măsură ce resursele au fost redirecționate către sectorul militar, în detrimentul celui civil. Doar săptămâna trecută, au apărut informații potrivit cărora trei bănci mari din Rusia au cerut ajutor de la banca centrală pentru a fi salvate. Marii perdanți ai acestui război, în afară de cei care și-au pierdut viața, au fost oligarhii, ale căror active au fost înghețate de băncile străine și care nu mai pot atrage investiții esențiale din alte țări. De asemenea, și-au pierdut în mare parte accesul la piețele externe (gradul de pierdere depinzând de cât de mult avea nevoie o anumită piață de hidrocarburile rusești). Economia rusă nu înflorise cu adevărat în momentul invadării Ucrainei, dar se afla pe o traiectorie promițătoare. Războiul a deraiat acest parcurs.

Având în vedere eșecul din Ucraina și incapacitatea de a resuscita puterea Rusiei, pentru Putin este imposibil să facă pace. Președintele american Donald Trump a lăsat să se întrevadă posibilitatea unui acord cu Rusia, care ar fi inclus o relație economică semnificativă și investiții americane, în schimbul încheierii războiului. La acel moment, am crezut că Putin va primi favorabil această ofertă, dar acum este clar că nu va înceta ostilitățile doar pentru a păstra micile teritorii pe care le-a ocupat. Costurile în vieți omenești și în dezvoltare economică, ca să nu mai vorbim de prejudiciul adus propriei sale credibilități, fac ca o înțelegere să fie nerealistă — cel puțin în prezent.

Strategia sa actuală este o încercare disperată de a frânge Ucraina prin atacuri masive cu drone, în mare parte, dar nu exclusiv, asupra Kievului, capitala țării. Neavând alte opțiuni, a adoptat o strategie pe care germanii au încercat-o împotriva Marii Britanii în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. Așa cum Hitler a încercat să forțeze supunerea britanicilor bombardându-i cu Luftwaffe, Putin, din lipsă de alternative, a declanșat o campanie de teroare împotriva Kievului — ignorând o lecție importantă a trecutului: puterea aeriană, de una singură, rareori duce la victorie.

Una dintre cele mai importante dintre numeroasele greșeli ale lui Putin este subestimarea lui Trump. Putin a interpretat graba lui Trump de a negocia ca pe o oportunitate și a jucat un rol deliberat pentru a-l induce în eroare. Nu a înțeles că, deși Trump îl putea lăuda public pentru aparenta sa deschidere către pace, acest lucru nu reprezenta neapărat poziția finală a președintelui american. Faptul că l-a făcut pe Trump să pară naiv sau ușor de manipulat i-a jucat, de fapt, festa: niciun președinte american nu își poate permite să pară ridicol. Răspunsul firesc a fost reluarea livrărilor de arme către Ucraina.

La fel de important, Trump s-a împăcat public cu NATO, iar Germania a trimis o brigadă de tancuri în Lituania și s-a angajat într-un amplu program de reînarmare — gesturi care, fără îndoială, au trezit în Rusia amintiri adânc înrădăcinate.

Trump a declarat că, dacă războiul nu se încheie în 50 de zile, va impune Rusiei daune economice masive, penalizând nu doar Moscova, ci și orice țară care cumpără anumite exporturi rusești. Pariul lui Putin că Ucraina va ceda sub presiunea atacurilor cu drone asupra Kievului a eșuat, iar ultima sa speranță este că Trump blufează și va continua să tolereze refuzul Rusiei de a pune capăt războiului. (Fostul președinte Dmitri Medvedev a afirmat acest lucru chiar public.)

Cred că, în acest punct, Putin face o greșeală uriașă. În primul rând, Trump nu poate tolera să fie tratat cu dispreț. În al doilea rând, dincolo de personalitate, dacă Trump permite ca amenințarea celor 50 de zile să nu ducă la nimic concret, își va submina propria credibilitate — atât în fața națiunilor lumii, cât și în fața publicului american.

Trump se confruntă cu aceeași realitate cu care se confruntă toți președinții americani: după primele 100 de zile, opoziția începe să apară din toate direcțiile. Sondajele privind nivelul său de aprobare sunt slabe, iar diviziuni există chiar și în rândul susținătorilor săi. Acest lucru nu este neobișnuit și nici ireversibil pentru Trump, însă acum nu este momentul să pară slab sau temător în fața lui Putin. Desigur, mulți americani nu vor implicare directă în războiul Rusia–Ucraina, dar asta nu înseamnă că Trump își poate permite să fie perceput ca un lider păcălit sau slăbit.

Elementul-cheie în toate acestea este politica internă din Rusia. Putin este un dictator, dar chiar și dictatorii pot fi răsturnați de eșecuri, la fel ca oricine altcineva. Iar amenințarea lui Trump — aceea de a lovi sever economia Rusiei dacă nu se ajunge la pace — ar avea consecințe grave pentru Moscova. Putin ar fi eșuat atât militar, cât și economic, provocând o criză printre cei mai apropiați colaboratori ai săi, oameni care poate nu vor să se prăbușească odată cu el. Nu cunosc toate detaliile intrigilor de la Kremlin, dar dacă se dovedește că Trump, de data aceasta, nu glumește cu privire la sancțiunile economice masive, atunci Putin va ajunge într-o poziție mult mai vulnerabilă.

Putin a pariat pe șansa că ar putea frânge Ucraina într-un ultim efort nemilos. În schimb, SUA s-au apropiat mai mult ca niciodată de NATO și trimit arme Ucrainei în colaborare cu Germania, care, la rândul ei, a desfășurat tancuri mai aproape de granița Rusiei. Este un mister dacă Putin poate supraviețui politic în fața propriilor sale erori de calcul, care se tot adună. >>

Distribuie Distribuie Comentarii