Germania face, în ritm accelerat, exact ceea ce NATO i-a cerut: investește masiv în apărare și se pregătește să devină, din nou, una dintre principalele puteri militare ale continentului. Până în 2029, Berlinul intenționează să aloce peste 500 de miliarde de euro pentru sectorul apărării, atingând pragul de 3,5% din PIB cu șase ani mai devreme decât termenul stabilit de Alianță. Însă această transformare istorică a Bundeswehrului nu este privită cu entuziasm peste tot în Europa. La Paris, neliniștea este tot mai vizibilă, notează Bloomberg.

Deși NATO laudă deschis ritmul și amploarea investițiilor germane, în mai multe capitale europene persistă îndoieli legate de revenirea Germaniei în postura de forță militară dominantă. Aceste temeri sunt amplificate de ascensiunea unei formațiuni ultranaționaliste în Germania, care atinge niveluri record în sondaje și reaprinde îngrijorarea că direcția proeuropeană a Berlinului nu mai poate fi considerată garantată pe termen lung.

În Franța, una dintre puținele puteri nucleare ale Europei și un actor militar tradițional major, reacțiile sunt ambivalente. Pe de o parte, există o ușurare firească față de faptul că Germania își asumă o parte mai mare din povara apărării continentale. Pe de altă parte, Parisul se teme că industria germană de apărare va ajunge să eclipseze sectorul francez, mai ales în condițiile în care Berlinul dispune de o capacitate financiară net superioară.

Stare generală de anxietate

Patru oficiali francezi, care au vorbit sub protecția anonimatului, au descris o stare generală de anxietate față de creșterea puterii militare a Germaniei și influența politică pe care aceasta o aduce automat cu sine.

„Franța se află într-o poziție fragilă. Determinarea cu care acționează Germania va crea, inevitabil, o dinamică ce riscă să ne lase în urmă. Instabilitatea internă slăbește influența geopolitică a Franței”, a avertizat europarlamentarul francez François-Xavier Bellamy.

Membru al Partidului Popular European, Bellamy susține ferm principiul „Cumpărați european” în domeniul apărării și pledează pentru ca Franța, unul dintre cei mai mari exportatori de armament din lume, să se concentreze mai mult pe piața europeană. În același timp, recunoaște că Parisul trebuie să fie consecvent: „Franța s-a plâns mult timp că face singură toată munca”.

Timp de decenii a existat un echilibru tacit în Europa

Potrivit Claudiei Major, vicepreședinte al German Marshall Fund, timp de decenii a existat un echilibru tacit în Europa: Franța era puterea geopolitică, Germania – gigantul economic. Berlinul a evitat deliberat un rol politic dominant, chiar și atunci când economia sa prospera. Reînarmarea schimbă însă centrul de greutate al continentului, iar acest lucru tensionează nervii la Paris.

„Germania face acum ambele lucruri: este și o forță economică, și una politică, iar acest lucru pune Franța într-o poziție dificilă. Anxietatea spune mai multe despre vulnerabilitățile Franței decât despre intențiile Germaniei”, explică Major.

Sub conducerea cancelarului Friedrich Merz, Germania a renunțat, de facto, la rigiditatea tradițională privind îndatorarea, pentru a elibera fonduri fără precedent destinate reînarmării și descurajării unei Rusii tot mai agresive. Țările nordice, statele baltice și Polonia își sporesc și ele cheltuielile militare, însă puține pot concura cu Germania în ceea ce privește viteza și amploarea investițiilor. În schimb, puteri militare tradiționale precum Franța, Italia sau Spania se confruntă cu limite bugetare serioase.

Oficial, eforturile Germaniei sunt coordonate strâns cu aliații. În decembrie, secretarul general al NATO, Mark Rutte, a lăudat fără rezerve hotărârea Berlinului: „Exact de acest tip de determinare avem nevoie pentru securitatea noastră. Germania dă un exemplu”.

Totuși, tensiunile nu lipsesc. Inițiativa europeană „Scutul Cerului”, lansată de fostul cancelar Olaf Scholz pentru achiziția de sisteme antirachetă, a fost percepută la Paris drept un proiect care ocolește Franța. Frustrarea a crescut și mai mult după decizia Berlinului de a cumpăra avioane F-35 americane, în detrimentul unor alternative europene.

Cooperarea industrială franco-germană rămâne problematică

Chiar dacă, sub Merz, achizițiile de armament american au încetinit, cooperarea industrială franco-germană rămâne problematică. Cel mai ambițios proiect de apărare al Europei – avionul de luptă de generația a șasea FCAS – riscă să se destrame, după ani de negocieri eșuate între Dassault și Airbus privind împărțirea producției.

Noua putere militară a Germaniei îi oferă Berlinului mai multă influență în UE și NATO. Germania a propus extinderea rolului Agenției Europene de Apărare, condusă în prezent de un general german, iar în culisele Alianței circulă chiar glume potrivit cărora, într-o zi, funcția supremă de comandant militar NATO în Europa ar putea reveni unui german.

Presa britanică a reflectat diferit această transformare: The Times a avertizat că reînarmarea germană riscă să fie prea lentă și bazată pe concepte depășite, în timp ce The Telegraph a scris că, în fața agresiunii ruse, Germania „se înarmează până în dinți” și aspiră din nou la rolul de principal garant al securității europene.