Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a decis, luni, că drepturile salariale ale personalului Poliţiei Locale nu trebuie să fie în acelaşi cuantum cu drepturile personalului de specialitate al primarului.

ÎCCJ a admis recursul în interesul legii formulat de Curtea de Apel Galaţi Foto: Arhivă

„În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 34 din Legea poliţiei locale nr. 155/2010, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 11 din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare, stabilirea drepturilor salariale ale personalului poliţiei locale nu trebuie să se facă în acelaşi cuantum cu drepturile salariale ale personalului din aparatul de specialitate al primarului”, este soluţia pronunţată în şedinţă publică luni, 19 februarie, de Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Curtea de Apel Galaţi a sesizat instanţa supremă cu următoarea problemă de drept, ca urmare a jurisprudenţei neunitare: “În interpretarea şi aplicarea art. 34 din Legea poliţiei locale nr. 155/2010 coroborat cu art. 11 din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, stabilirea drepturilor salariale ale personalului poliţiei locale trebuie sau nu să se facă în acelaşi cuatum cu drepturile salariale ale personalului din aparatul de specialitate al primarului?”, conform Agerpres .

ÎCCJ a admis recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Galaţi şi a decis că stabilirea drepturilor salariale ale personalului poliţiei locale nu trebuie să se facă în acelaşi cuantum cu drepturile salariale ale personalului din aparatul de specialitate al primarului.

Decizia este obligatorie, potrivit dispoziţiilor art. 517 alin. (4) din Codul de procedură civilă.