Generalul Dorin Toma, fost comandant al Diviziei Multinaționale Sud-Est a NATO, a atras atenția asupra unor carențe majore în dotarea și instruirea soldatului român, subliniind lipsa echipamentului modern, a armamentului compatibil și a pregătirii specifice pentru noile tehnologii militare. Generalul (r) Virgil Bălăceanu recunoaște că Armata Română nu a atins toate capabilitățile cerute de standardele NATO, dar susține că situația nu este “dramatică”.

Generalul Dorin Toma a anunţat, zilele trecute, pe o reţea de socializare, că a trecut în rezervă. El a condus Comandamentul Diviziei Multinaţionale Sud-Est a NATO, încă din 2022, după ce, timp de doi ani, a fost şef adjunct al Forţelor Terestre Române. De-a lungul carierei sale, a ocupat mai multe poziţii cheie în Armata României şi a participat şi la misiuni internaţionale, precum în Angola sau în Albania.

Pe lângă mesajul de mulțumire adresat foștilor săi colegi, Toma a atras atenţia cu privire la problemele de dotare și instruire ale militarilor români.

„Soldatul român, astăzi, după 4 ani de război la câteva sute de km. de granițele României, nu este încălțat cu bocancii și îmbrăcat cu ținuta de campanie care să îl protejeze împotriva intemperiilor și să îi asigure mobilitate (veșnica problemă a Armatei Române); nu are o armă în dotare modernă (este cam singurul soldat din NATO încă dotat cu AK-47); nu are aparatură de vedere pe timp de noapte (este singurul soldat din NATO care nu poate lupta pe timp de noapte); nu este instruit să utilizeze drone și/sau mijloace de combatere a dronelor; nu este sprijinit de un sistem logistic viabil; nu îi este asigurată asistența medicală operațională pentru a crește rata de supraviețuire pe câmpul de luptă (deși la nivel central există o întreagă direcție medicală iar numărul spitalelor militare este cel mai mare din NATO).

Aceasta este realitatea soldatului român, nu cea de la parada națională… dar mai grav este că nu există niciun plan ca, pe termen scurt sau măcar mediu, echiparea, dotarea și instruirea soldatului să devină o prioritate pentru conducerea armatei.”

Toma a concluzionat cu o întrebare retorică: „De ce nu reuşeşte conducerea armatei sa prioritizeze corect programele de înzestrare astfel încât să construiască capabilităţi de apărare/descurajare şi nu să cumpere platforme de luptă, de ce nu reuşeşte armata să devină o organizaţie care învaţă din lecţiile confruntărilor militare ale secolului 21, de ce nu experimentează şi adaptează doctrinele, modul de acţiune...cu proxima ocazie...” .

Generalul (r) Virgil Bălăceanu, președintele de onoare a Asociației Ofițerilor în Rezervă din România, a analizat afirmațiile făcute de generalul Toma și perspectivele dotării și instruirii militarilor români.

„Vom avea programul de înzestrare cu toate tipurile de arme de asalt”

Adevărul: Ce credeți despre acest mesaj? Este în concordanță cu realitatea sau exagerarea?

Realitatea este cunoscută în primul rând de către utilizatori. Dacă ne uităm la subiectele abordate... problema bocancilor cred că o amintea la un moment dat și șeful Apărării într-un interviu . Printre alte probleme legate de înzestrarea armatei României, vorbea și de asigurarea unui alt model de bocanci mai eficienți.

Privitor la ținută, ținuta combat, ținuta de camuflaj, nepurtând eu însumi o asemenea ținută, nu știu care este realitatea. Dar această ținută este purtată și de către soldați, și subofițeri, de maeștri militari, ofițeri și de către generali. Nu avem o ținută combat pentru corpul soldaților gradați profesioniști și o altă pentru celelalte cadre și o ținută combat specifică pentru generali. Deci dacă sunt unele deficiențe pe timpul purtării, acestea pot fi semnalate nu numai la nivelul bazei armatei, ci inclusiv în rândul liderilor, chiar a unor lideri cu funcții înalte.

Ce credeți despre precizările legate de armament?

Vom avea programul de înzestrare cu toate tipurile de arme de asalt .

În momentul de față, este adevărat că suntem cam „cam singurii” din NATO dotați cu AK-47?

Cum să fim singurii? Bulgarii au altceva? Ungurii au altceva? Nu știu polonezii dacă și-au schimbat arma de asalt. Albanezii au altceva? Macedonia de Nord are alte arme? Toți au modelele din seria de armament de infanterie AK.

Referitor la aparatura de vedere pe timp de noapte sunt convins că pentru forțele de operații speciale ea este asigurată. Și poate pentru anumite structuri de la nivelul unităților de manevră, cum ar fi sub unitățile de cercetare, cred că este asigurată. Probabil nu o avem asigurată la nivelul întregului efectiv. Dar să sperăm că un asemenea lucru se va corela și odată cu intrarea în dotare a noilor arme de asalt. Pentru că vorbim de noi arme de asalt, vorbim despre toate tipurile de armament de infanterie.

Este vorba despre un proiect prin programul SAFE sau este alt proiect?

Nu, nu. Este un program pe care îl găsim în aprobarea de către Comisiile Comune de Apărare din Camera Deputaților și din Senat. Este un program peste 100 de milioane de lei. Din datele mele, un asemenea program a fost aprobat, dar trebuie acum parcursă procedura de licitație.

„Noi nu am trecut la un program masiv de înzestrare cu drone de toate tipurile”

Referitor la drone?

Sunt convins că acolo unde au intrat dronele în dotare, ele sunt utilizate și sunt instruiți operatorii pentru aceste drone. Numai că noi nu am trecut la un program masiv de înzestrare cu drone de toate tipurile. Armata, de exemplu, la ora actuală, nu este înzestrată cu FPV-uri, dronele care se folosesc masiv în războiul din Ucraina. Dar pe măsură ce „programul drone” se va dezvolta, apar și aspecte ce țin de utilizarea acestora la unitățile unde intră în dotare.

Este foarte adevărat că Asociația Ofițerilor în Rezervă din România a avut o inițiativă, s-a înaintat un document și către șeful Apărării, ca să realizăm, discutasem și cu niște producători de drone, o instruire a rezerviștilor voluntari privind folosirea acestor drone, chiar dacă ele nu sunt încă în dotarea armatei. Aici problemele sunt și de principii de instruire, pentru că instruirea o faci cu ceea ce ai în dotare. Ar fi o etapă superioară să instruim cu ceea ce ar urma să intre în dotare într-o situație de criză, adică un număr mult mai mare de drone.

La sistemele antidronă nu stăm bine din punct de vedere al dotării unităților specializate. Adică nu avem o dotare extinsă din punctul acesta de vedere a capabilităților antidronă. Mă refer la echipamente moderne. Nu se conturează un asemenea program în afară de colaborarea cu Statele Unite. Și probabil pot să mai apară și alte programe de înzestrare a forțelor armate cu sistemul antidronă, ținând seama de o asemenea asistență.

„Trebuie să fie prioritate echiparea și instruirea soldatului”

Ce puteți spune despre asistența medicală operațională?

Și dacă vorbim de asistență medicală operațională, știu că pe timpul exercițiilor se desfășoară activități de instruire și dacă nu mă înșel la nivelul unităților, nu am ideea cu ce eficiență, se organizează cursuri de acordare a primului ajutor pe câmpul de luptă.

N-am idee însă care este proporția acestor cursuri și dacă fiecare militar, mai ales dintre cei de la baza piramidei, mă refer la corpul soldaților, gradaților profesioniști, a trecut printr-un asemenea curs și dacă există o dotare corespunzătoare pentru aplicarea acestor proceduri a primului ajutor.

Activități de genul acesta, din ce am văzut în presa civilă și în presa militară, se desfășoară pe timpul exercițiilor. Însă nu sunt în activitate, nu cunosc exact care este realitatea acum. De aceea și pentru mine informațiile nu sunt cele mai actualizate, doar din ceea ce urmăresc.

Este o prioritate echiparea și instruirea soldatului?

Absolut că trebuie să fie prioritate echiparea și instruirea soldatului. Mă refer în mod deosebit a corpului soldaților gradaților profesioniști și a subofițerilor care sunt pe funcții de luptători sau funcții de mici comandanți.

Din ce spuneți, înțeleg că lucrurile merg spre o evoluție pozitivă, avem și programul SAFE, avem și acest program de înzestrare cu noile arme de asalt despre care vorbeați. Întrebarea este când vom vedea rezultatele?

Rezultatele le vom vedea pe măsură ce vor fi implementate programele și vom vedeа capacitatea industriei românești de a le pune în aplicare. De exemplu, știu că există producători de senzori pentru tehnica blindată. Știu că avem unele preocupări, industria privată, dar și industria de stat, privitor la aparatura de vedere pe timp de noapte. Însă aici trebuie să vedem capacitatea de producție și apoi să vedem capacitatea ca produsul să răspundă cerințelor operaționale ale Ministerului Apărării.

Însă revin asupra exemplului. Nu cred că Statul Major al Apărării, Statul Major al Forțelor Terestre, Comandamentul Forțelor de Operații Speciale merg pe ideea înzestrării cu noi tipuri de arme de asalt, și nu au în vedere și folosirea acestor arme pe timp de noapte.

Este probabil să avem un program, dar eu nu am văzut să fie conturat, cu privire la sistemele antidrone.

Privitor la drone, o să începem producția acestor drone. Depinde ce înseamnă cantitativ și calitativ aceste drone și ce unități vor fi înzestrate, dar revin asupra exemplului pe care îl aminteam anterior. În momentul în care îți intră în dotare un echipament, începi pregătirea pe echipamentul respectiv. Pentru că presupune alte cunoștințe și alte deprinderi de folosire, de operare și așa mai departe.

Dumneavoastră, cum ați caracteriza astăzi instruirea și dotarea soldatului din România?

Este total diferită față de ceea ce însemna dotarea și instruirea când eram comandant (Bălăceanu a intrat în rezerva în 2013-nr). În perioada respectivă erau niște începuturi ale instruirii, dar cu mari deficiențe. Ritmul exercițiilor era extrem de scăzut, resursele erau insuficiente, mai ales resursele de combustibil. Am trecut prin etape în care ținuta combat a avut mai multe modele. S-a venit cu un nou tip de ținută, dar dacă această ținută nu este corespunzătoare, o simte și generalul. Dacă sunt deficiențe, nu cred că nu sunt ele semnalate pe timpul unor activități, cel puțin de inspecție sau de autoevaluare. Și dacă avem situații în care gradul de insatisfacție cu privire la ținută este mare, atunci probabil șeful apărării ne va vorbi așa cum ne-a vorbit de nevoia de a aduce un nou model de bocanc.

Am făcut instruire la greu cu actualul armament, cu toate tipurile de AK. Și armele respective, dacă îl instruiai bine pe soldat, erau eficiente. Și abilitatea unor asemene arme este foarte mare, adică apăreau foarte rar defecțiuni. Sigur că trebuia să ai deprinderi legate de reglare armamentului.

Nici în trecut să nu vedem lucrurile dezastruos. Numai că acum apar noi tehnologii, apar noi materiale, apar și noi proceduri de instruire. Dar legat de trecut, instruirea este mult mai intensificată. Înainte, instrucția se făcea doar pentru operațiuni de menținere a păcii. Prea puțină instrucție față de cât mi-aș fi dorit eu ca și comandant. Lucrurile acum s-au schimbat. În afară de unii pași destul de importanți pe linie de înzestrare. Una este să acționezi cu o platformă de luptă tip transportor 71M pe care am prins-o sau TAB77 sau B33 și alta este să acționezi acum pe Piranha 5. Piranha 5 este o platformă de foc, dar și o platformă electronică și IT. Are alte condiționări. Să vedem dotarea în continuare și cu alte mijloace.

Misiunile NATO la care au participat Armata Română vs misiunile de astăzi

Anumite unități ale armatei române au făcut față cu brio în misiuni NATO...

Aceste misiuni aveau un specific, pentru că erau misiuni tip forță expediționară, tip impunere/menținere a păcii. Activitățile care se desfășurau în Afganistan sau în Irak cu un grad de risc destul de mare, dar presupuneau cunoștințe și deprinderi mult mai puține decât în momentul în care te pregătești pentru un război clasic, tehnologizat, pe teritoriul național.

Pentru o misiune în Afganistan nu trebuia să faci o pregătire de forțare a unui curs de apă. Nu trebuia să desfășori o ofensivă pe timp de noapte. Făceai doar patrularea pe timp de noapte. Nu trebuia să știi să acționezi împotriva armelor de nimicire în masă. Nu executai lucrări de fortificații, să știi cum să construiești tranșee. Ca atare acum diversitatea tipului de instrucție este mult mai mare și mai provocatoare. Îți cere mult mai multe cunoștințe și deprinderi. Și sistemul de instruire a început să răspundă, pentru că avem serii întregi de exerciții multinaționale și naționale.

Din păcate la aceste exerciții nu participă rezerva. Noi facem o pregătire separată a rezervei. Fie că vorbim de exercițiile MOBEX, fie că vorbim de pregătirile rezerviștilor voluntari. Exercițiile ar trebui să aibă și participarea rezerviștilor. Ele nu se desfășoare pe perioade foarte lungi de timp. Pot să verific dacă am o capabilitate a unității când la exercițiu respectiv au venit și rezerviștii într-un număr care sigur poate să fie asigurat.

Deci aici ar trebui să schimbăm doctrina instruirii și să nu mai facem instruirea separată forțele active față de „forțele de rezervă”, că nu putem să vorbim deocamdată de forțe de rezerva. Deci aici avem puncte critice serioase.

Și rezervistul trebuie să se instruiască pe aceleași tipuri de echipamente pe care se instruiește cel în activitate, pentru că ei vor acționa împreună.

În Armata României nu vom avea unități separate de rezerviști și unități din forțele active. Sigur, sunt și excepții, cum ar fi batalionul de infanterie de rezervă, care și ele trebuie sa fie puse la punct. Nu s-a atins un grad de operaționalizare necesar.

„NU am atins standardul NATO din punct de vedere al capabilităților”

În momentul de față, forțele active sunt la standard NATO?

Din punct de vedere al interoperabilității sunt la standard NATO. Din punct de vedere al atingerii unor ținte de capabilități, cred că nu toate au atins aceste ținte de capabilități. Nu am ajuns la un nivel de înzestrare a tuturor unităților de manevră cu transportorul Piranha, nu au intrat în dotare autovehicule tactice de teren blindate ușoare Cobra 2. Nu văd în acțiune deocamdată obuzierele autopropulsate, care au o mobilitate mult mai mare și o precizie mult mai mare. Este un proces în progres pentru atingerea, din punct de vedere a țintelor de capabilități de către un număr cât mai mare de comandamente și de unități.

Credeți că ajung cei cinci ani despre care se vorbea că ar fi perioada în care putem să ne mai pregătim înainte de un conflict preconizat?

Dacă vorbim de formatul NATO, timpul are o anumită suficiență. SAFE înseamnă o activitate pe următorii cinci ani. Și dacă restartăm economia națională pe componenta de industrie, asta ar însemna că vom avea mult mai multe capabilități peste 5 ani. Tot ceea ce se va achiziționa sau produce prin programul SAFE, care reprezintă mai mult de 16 miliarde de euro, va însemna atingerea unor ținte de capabilități într-o proporție mult mai mare. Bănuiesc că ceea ce se va produce va fi destinat în primul rând nevoilor pieței interne, mai puțin fiind pentru export.