Cum a reușit o simplă concubină a împăratului, chiar și atunci când China nu permitea femeilor să conducă, să fie un fel de alter ego chinez al reginei Victoria a Marii Britanii?

Cixi (Tseu-Hi) a avut multă vreme reputația de despot. Abia la un secol de la moartea sa a fost apreciată contribuția sa formidabilă la modernizarea Chinei, atunci copleșită și slăbită de conflicte.

Această nedreptate este bazată atât pe vălul de discreditare pe care l-au țesut în grabă succesorii săi, dornici să fie văzuți ca salvatorii unei țări lăsate într-o stare jalnică de Cixi, dar și pe baza relatările observatorilor străini, precum Sir Edmund Backhouse. În „Annales et Mémoires de la court de Pékin“, publicat în 1914, el dezvăluie că a avut o aventură cu Cixi, pe care o descrie ca fiind nu foarte inteligentă și cu o putere dăunătoare. Șaizeci de ani mai târziu, Backhouse (care era homosexual) a fost dovedit mitoman, dar nedreptatea era deja făcută.

A fost necesară o așteptare de un secol după dispariția lui Cixi înainte de a descoperi o realitate mult mai nuanțată, sub condeiul scriitoarei chino-britanice Jung Chang. Aceasta, care are printre bestsellerurile sale și o biografie a lui Mao interzisă în China - ca toate lucrările ei - a avut curajul să pătrundă în cele „12 milioane de documente din arhivele statului” deschise de guvernul comunist la începutul anilor 2000. Ea crede că moștenirea lui Cixi este pe cât de „multiplă, pe atât de impunătoare”: „Ea a propulsat China medievală în epoca modernă. Reformele sale au fost spectaculoase și totuși treptate. Dar, surprinzător, niciodată însetată de sânge“, spune Jung Chang.

Ascensiunea împărătesei Cixi

Nimic, la început, nu întrevedea că va ajunge să conducă China: născută într-o ilustră familie manciuriană (grup etnic conducător al dinastiei Qing), a fost aleasă la 16 ani să fie una dintre concubinele împăratului Xianfeng și să i se alăture acestuia în Orașul Interzis. Acesta avea treisprezece soții, pe lângă împărăteasă (un harem modest în comparație cu cel al unuia dintre predecesorii săi, care a avut șaptezeci și nouă).

Dar educația ei o diferențiază de celelalte: picioarele ei nu au suferit niciodată tortura benzilor strânse până la deformarea cărnii și îndoirea oaselor („picioarele de lotus” nu trebuie să depășească 7,5 cm). De această tortură au fost scutite femeile manciuriene. Când a ajuns la putere, Cixi a desființat definitiv această practică. A fost învățată să citească și să scrie. A crescut discutând despre treburile curente ale țării cu tatăl ei. Cu alte cuvinte, a fost crescută ca bărbat. Dintr-o concubină de rangul 6 („Nobila Lady Lan”), ea a urcat rapid în vârful piramidei dând naștere primului fiu al împăratului. După naștere a fost botezată Cixi, „venerabila mamă”, și devine astfel soția nr. 2 după împărăteasa Ci-an, cu care are inteligența de a colabora.

Când împăratul a murit în 1861, Cixi a fost promovată drept a doua împărăteasă văduvă. Cele două femei decid să scape de regenții numiți de defunctul împărat. Trei dintre ei sunt condamnați rapid la moarte prin tortură lentă, cunoscută sub numele de „o mie de tăieturi”. Dar frumoasa Cixi decide să dea dovadă de o mărinimie bine calculată refuzând tortura. Unul este decapitat, iar celorlalți doi li se spune să se sinucidă elegant cu eșarfe de mătase. Contrar practicii până atunci în vigoare, membrii familiilor celor trei regenți sunt cruțați.

Cixi semnează astfel prima ei victorie: văduvă de două luni, în vârstă de 25 de ani, a răsturnat guvernul, reușind să scape de puternicii bărbați ai Chinei fără răscoală sau repercusiuni.

Femeia care i-a manipulat pe bărbații puternici ai Chinei

Când Xianfeng, moștenitorul dinastiei Qing a murit, următorul la tron Tongzhi („ordine și prosperitate”), fiul împărătesei Cixi, avea doar 5 ani. Ea ia frâiele alegându-i cu grijă regenții. Știe că este necesar să le insufli acestora un sentiment de recunoștință și să găsească o modalitate de a-i face docili - pentru că vor trebui să accepte că Cixi care stă ascunsă în spatele unui mare paravan galben, este adevărata stăpână a țării, şoptindu-le deciziile pe care ei trebuie să le pună în practică.

În 1850, China avea 410 milioane de locuitori. Sărăcia era în creștere și foametea a escaladat în urma sancțiunilor financiare grele impuse de Marea Britanie. Războaiele și dezastrele naturale se succed. Chinezii pun asta pe seama faptului că dinastia Qing și-a pierdut mandatul celest. Domnia Qing trebuie să se încheie. Revolta Taiping, cel mai grav război civil din istorie, a pornit din această cauză. Fondatorul mișcării dorea reforma funciară, egalitatea de gen, încetarea căsătoriilor aranjate, renunțarea la obiceiul picioarelor bandajate, la poligamie, tortură și sclavie. Rebeliunea a fost înăbușită în 1864, în primii ani ai „domniei” lui Cixi. Pe parcursul a cincisprezece ani de conflict, zeci de milioane de chinezi au fost uciși.

Game of Thrones în dinastia Qing

Cultivată și ambițioasă, Cixi va reuși să-și păstreze puterea în ciuda încercărilor regenților și a doi împărați de a prelua controlul. Împăratul Tongzhi are acum 16 ani și își ia trei soții: o împărăteasă, Jiashun, și două concubine. Jiashun nu este alegerea lui Cixi (bunicul ei a fost unul dintre miniștrii forțați să se sinucidă de către Cixi la moartea soțului ei), dar ea cedează presiunii lui Ci-an.

Nora ei nu este principala sa problemă. Fiul ei abia știe să scrie și să citească. Trebuie să aștepte încă un an pentru a prelua oficial puterea. Tânărului împărat nu-i place să învețe și pare că vrea doar să se distreze. Cixi decide să-l izoleze o vreme, departe de soțiile lui. În timp ce el ar trebui să învețe, ea are câmp liber.

Timpul reformelor

Cixi nu este orbită de statutul ei: știe că China, slăbită de tumultul secolului trecut, trebuie să se deschidă lumii și să-și reformeze fundamental sistemul politic, precum și societatea. „Reformele Tongzhi” au încercat să întărească poziția dinastiei Qing.

Banii sunt investiți în modernizarea infrastructurii, dar și în educație.

De asemenea, Cixi a reformat armata, a fondat o forță navală modernă, a construit vapoare, a instalat telegrafe în toată țara și a dezvoltat calea ferată. Se creează universități. Femeile sunt încurajate să studieze – ulterior vor fi inițiate burse pentru a studia în străinătate. Soong Mei-ling, soția viitorului președinte al Republicii Chineze, Chiang Kai-shek, va absolvi (ca și Hillary Clinton) Colegiul Wellesley.

Ea împrumută tehnică sau cumpără mașini din străinătate, dar nu-i place ideea de a construi fabrici de textile în toată țara. Viziunea politică a lui Cixi și-a dovedit valoarea: în 1889, venitul anual al țării se dublase.

„Venerabilul Părinte”

În anul în care a urcat pe tron, Tongzhi a contractat variola sau sifilis, susțin unele surse neoficiale. A murit câteva luni mai târziu, în 1875. Tânăra împărăteasă Jiashun, în disperare, se spune, a încercat să se sinucidă. Ea supraviețuiește doar șaptezeci de zile și nu lasă niciun moștenitor. Cixi va rupe obiceiul ancestral de a numi un moștenitor din generația următoare. Ea își alege unul dintre nepoții ei, pe care îl adoptă. Cixi își impune autoritatea de la început. Viitorul împărat Guangxu avea doar 4 ani.

Deși o vizionară, Cixi este uneori limitată în convingerile ei. Proiectul titanic de construire a unei rețele de cale ferată va avea mulți ani întârziere pentru că a vrut să se asigure că niciun mormânt ancestral nu va fi mutat sau deranjat de zgomotul provocat.

Eșecul amar al Primului Război chino-japonez (1894-1895) a fost urmat de „Revolta Boxerului“. Istoricii consideră că sprijinul său pentru cauza „Boxerului“, o mișcare ce se opunea cu înverșunare prezenței străinilor și creștinilor în China, numită după simbolul pumnului ridicat, este cea mai mare greșeală a sa. Acest lucru va costa țara greu în urma asediului Beijingului, care o obligă să fugă împreună cu împăratul.

În urma acestei înfrângeri zdrobitoare, care i-a pătat reputația în întreaga lume, Cixi decide să-și repare imaginea prin diplomație și lingușire. Soțiile de diplomați sau de industriași anglo-saxoni relatează cu încântare întâlnirea lor cu fermecătoarea împărăteasă văduvă, care le acoperă cu daruri. O tactică care s-a dovedit că a dat roade: în presa internațională, tonul se schimbă.

Un proces democratic fără precedent în China

Admirând-o foarte mult pe Regina Victoria a Marii Britanii, Cixi a declanșat în ultimii zece ani ai vieții ei un proces democratic fără precedent în China, inspirându-se din monarhia constituțională britanică.

Cixi nu a avut timp să realizeze metamorfoza totală a Chinei, a murit în 1908.

„Sub conducerea sa, China a făcut progrese imense”, a rezumat Charles Denby, ambasadorul Statelor Unite în China până în 1890. El a păstrat memoria unui regent generos și îngăduitor. „Bucurându-se de stima generală a străinilor, venerată de propriul ei popor, ea a fost considerată una dintre cele mai ilustre figuri din istorie”, a mărturisit el. Un progres remarcabil de care va beneficia liderul comunist Mao Ze Dong.

Distribuie Distribuie Comentarii