Impasul din Iran: Cum afectează șase luni de război poziția Americii la nivel mondial

La șase luni de la intervenția Statelor Unite și a Israelului în Iran, ceea ce președintele Donald Trump descria pe 28 februarie drept o „mică excursie” de câteva săptămâni s-a transformat într-un conflict prelungit și costisitor. Războiul, departe de a aduce capitularea Teheranului, a perturbat grav traficul prin Strâmtoarea Ormuz și a generat consecințe globale neașteptate, slăbind poziția strategică a Americii în puncte fierbinți ale lumii, de la Ucraina la Peninsula Coreeană și Pacific.

Analize publicate recent de Reuters și CNN subliniază că operațiunea militară, menită inițial să neutralizeze amenințarea iraniană, riscă acum să fragilizeze influența americană în regiuni critice. Conflictul a devenit profund nepopular în Statele Unite, a escaladat prețurile energiei la nivel global și a epuizat o parte semnificativă din arsenalul american.

Obiective americane în schimbare, fără capitularea Iranului

Pe măsură ce războiul s-a prelungit, aspirațiile Washingtonului s-au diminuat. Inițial, administrația Trump viza capitularea completă a Iranului, o schimbare de regim la Teheran și abandonarea programului nuclear. Ulterior, obiectivele s-au restrâns la redeschiderea Strâmtorii Ormuz și încetinirea programului nuclear iranian, conform CNN. Nici măcar aceste ținte modificate nu au fost atinse.

Traficul prin Strâmtoarea Ormuz, o rută vitală prin care tranzitează aproximativ o cincime din energia mondială, rămâne serios perturbat. Iranul își menține capacitatea de a ataca nave și instalații militare americane din regiune, utilizând drone și rachete. Washingtonul pare să fi ajuns la concluzia că bombardamentele suplimentare nu vor forța concesii suficiente, revenind la strategia presiunii economice. Secretarul de Stat Marco Rubio a informat aliații că, „pentru moment”, Statele Unite sunt puțin probabil să lanseze noi atacuri, relatează Reuters.

Iranul, lovit dar nu învins

Pagubele suferite de Iran sunt considerabile. În luna mai, amiralul Brad Cooper, comandantul forțelor americane din Orientul Mijlociu, declara că armata SUA distrusese 161 de nave iraniene și scosese din funcțiune 82% din sistemele antiaeriene ale țării. Forțele aeriene iraniene, care executau până la 100 de misiuni zilnic înainte de conflict, au încetat operațiunile. Cu toate acestea, Statele Unite au putut confirma distrugerea cu certitudine a doar aproximativ o treime din vastul arsenal de rachete al Iranului. Soarta unei alte treimi rămânea incertă, existând posibilitatea ca rachetele să fi fost avariate sau îngropate în tuneluri și buncăre afectate de bombardamente.

Războiul a provocat mii de victime și a adâncit criza economică iraniană. Prețurile alimentelor au crescut cu 128% în iulie față de anul precedent, conform Centrului de Statistică al Iranului. Totuși, conflictul a avut și un efect neașteptat în favoarea regimului: a marginalizat disputele politice interne, permițând intensificarea represiunii împotriva vocilor critice.

Programul nuclear, întârziat dar activ

Atacurile americane și israeliene au avariat grav trei instalații cunoscute de îmbogățire a uraniului și alte obiective suspectate de legături cu programul de arme nucleare. De asemenea, mai mulți oameni de știință iranieni implicați în program au fost uciși. Serviciile americane de informații estimau în luna mai că Iranul ar putea avea nevoie de până la un an pentru a produce material fisionabil suficient pentru o bombă nucleară, o creștere semnificativă față de cele maximum șase luni estimate înainte de război.

Starea reală a programului rămâne incertă. Inspectorii ONU nu au revenit la instalațiile nucleare, iar Agenția Internațională pentru Energie Atomică nu a putut verifica locația a aproximativ 440 de kilograme de uraniu îmbogățit la 60%. Acest material ar putea fi îmbogățit ulterior la nivelul necesar unei arme, posibil într-o instalație secretă. Iranul susține că nu urmărește dezvoltarea bombei atomice.

Costuri interne și scăderea popularității lui Trump

Războiul a fost nepopular în Statele Unite încă de la debut, iar opoziția a crescut odată cu prețurile carburanților. Rata de aprobare a președintelui Donald Trump a scăzut de la 40% la 33% de la declanșarea conflictului, conform unui sondaj Reuters/Ipsos. Doar 31% dintre americani susțin războiul, un nivel inferior altor intervenții militare americane după o perioadă similară (spre exemplu, războiul din Afganistan a menținut o susținere de peste 50% timp de câțiva ani).

Scumpirile carburanților îl vulnerabilizează pe Trump înaintea alegerilor parlamentare din noiembrie, unde republicanii trebuie să își apere majoritățile fragile din ambele camere ale Congresului. Conflictul a adâncit și ruptura internă a Partidului Republican, cu izolaționiștii cerând încheierea rapidă a războiului, în timp ce alți congresmeni pledează pentru continuarea presiunii militare asupra Teheranului.

Economia mondială, mai rezistentă decât se credea

Blocada Strâmtorii Ormuz a generat o creștere puternică a prețului petrolului și temeri privind o recesiune globală. Deși pagubele sunt semnificative, ele s-au dovedit a fi mai mici decât anticipau economiștii în primele săptămâni. Fondul Monetar Internațional și-a redus de două ori prognoza de creștere, estimând acum un avans de 3% pentru economia mondială în acest an, față de 3,3% cât anticipa în ianuarie. Economiile majore consumă astăzi mai puțină energie pentru a produce aceeași cantitate de bunuri comparativ cu crizele petroliere din anii '70. Cheltuielile și investițiile substanțiale, inclusiv în inteligența artificială, au amortizat parțial șocul. Problemele nu se limitează însă la petrol, închiderea strâmtorii perturbând și comerțul cu gaze și îngrășăminte, crescând costurile de transport și asigurări și afectând lanțurile de aprovizionare.

Urmări geopolitice: de la Ucraina la Pacific

Ucraina, cu mai puține rachete

Pe măsură ce Statele Unite și aliații lor au consumat muniție pentru a respinge atacurile iraniene, o parte din armele pregătite pentru Ucraina a fost redirecționată către Orientul Mijlociu, potrivit CNN. Președintele Volodimir Zelenski a declarat că Ucraina dispune de doar o zecime din rachetele interceptoare necesare urgent pentru a opri atacurile balistice tot mai intense ale Rusiei. Consecințele sunt deja vizibile: această vară a fost cea mai sângeroasă perioadă pentru civilii ucraineni din mai 2022. Criza petrolului a slăbit și campania economică a administrației Trump împotriva Moscovei. Confrontat cu scumpirea benzinei în Statele Unite, președintele american a ridicat o parte dintre sancțiunile aplicate exporturilor rusești de petrol, pentru a reduce presiunea asupra pieței. Această decizie a ajutat Rusia să obțină fonduri suplimentare pentru finanțarea războiului din Ucraina. Moscova a profitat și de perturbarea comerțului cu energie și îngrășăminte pentru a-și găsi noi clienți. Alexander Gabuev, directorul Centrului Carnegie Rusia-Eurasia din Berlin, a menționat că acest lucru a fost evident la reuniunea organizată de Vladimir Putin la Kazan în iunie, la care au participat nouă dintre cei 11 lideri ai statelor ASEAN, atrași de discuțiile despre energia și îngrășămintele scumpite de război. Pe de altă parte, conflictul a adus un avantaj neașteptat Ucrainei: a demonstrat altor țări experiența acumulată de Kiev în războiul cu drone, ducând la noi acorduri de cooperare și promisiuni de muniție.

Armata americană își consumă rezervele

Războiul a provocat moartea a 18 militari americani și rănirea a peste 750. Statele Unite au pierdut drone și avioane, fie doborâte de Iran, fie distruse în accidente. Un raport al Congresului estima în mai că 42 de aeronave militare americane fuseseră pierdute în conflict. O problemă și mai gravă este epuizarea muniției. Armata americană a utilizat aproape întregul stoc mondial deținut din anumite tipuri de rachete de precizie, conform Reuters. O estimare a Centrului pentru Studii Strategice și Internaționale arată că, până în iulie, Statele Unite folosiseră aproximativ 65% dintre interceptoarele Patriot și își reduseseră cu cel puțin 38% stocul de interceptoare THAAD. Washingtonul a relocat în Orientul Mijlociu avioane de luptă, nave și alte resurse din Europa și regiunea Asia-Pacific. Misiunile au fost prelungite, iar capacitatea armatei americane de a răspunde unei alte crize este pusă sub semnul întrebării. Portavionul USS Gerald R. Ford a petrecut peste un an în misiune, reprezentând cea mai lungă desfășurare a unei nave militare americane de după războiul din Vietnam. Congresmenii au semnalat între timp condițiile de la bordul USS Abraham Lincoln, după 200 de zile consecutive petrecute pe mare.

Apărarea Coreei de Sud, afectată

Efectele războiului se resimt și în Peninsula Coreeană, unde sunt staționați aproximativ 28.500 de militari americani. Donald Trump a redus puternic amploarea exercițiilor militare anuale Ulchi Freedom Shield desfășurate împreună cu Seulul, invocând printre explicații lipsa sprijinului Coreei de Sud pentru războiul din Iran. Un al doilea exercițiu, care urma să includă debarcări amfibii în septembrie, a fost anulat. La aceste manevre trebuiau să participe pușcași marini americani staționați în Okinawa, ale căror unități au fost implicate în blocada porturilor iraniene. O parte dintre interceptoarele americane aflate în Coreea de Sud a fost mutată, de asemenea, în Orientul Mijlociu. Pentagonul nu a specificat cantitatea, dar analiștii citați de CNN anticipează o penurie de durată a unor sisteme esențiale, precum Patriot. Reducerea exercițiilor poate afecta pregătirea trupelor în cazul reizbucnirii unui conflict în Peninsulă. Pe termen lung, acest lucru ar putea întârzia și transferul către Seul al controlului asupra propriilor trupe în timp de război.

Un gol periculos în Pacific

Trimiterea portavionului USS George Washington din Japonia în Marea Arabiei, pentru a înlocui USS Abraham Lincoln, a lăsat Statele Unite fără niciun portavion în vestul Pacificului pentru o perioadă nedeterminată. Cu excepția unei pauze de câteva săptămâni în 2024, armata americană menținuse o prezență neîntreruptă de peste două decenii în regiune. Această situație provoacă îngrijorare, în special în Filipine, pe fondul activității tot mai intense a Chinei în Marea Chinei de Sud. Beijingul controlează efectiv reciful Scarborough, aflat în zona economică exclusivă a Filipinelor, iar forțele chineze și filipineze s-au confruntat în repetate rânduri și în zona recifului Second Thomas. Statele Unite și Filipine au un tratat de apărare reciprocă. Dacă tensiunile cu Beijingul ar escalada, absența unui portavion și penuria de muniție ar putea pune forțele americane într-o poziție dificilă. Emily Harding, vicepreședinte al departamentului pentru apărare și securitate al Centrului pentru Studii Strategice și Internaționale, subliniază că adversarii Statelor Unite urmăresc reacția Washingtonului și vor folosi aceste informații în propriile planuri. Deși nicio altă criză nu a izbucnit deocamdată, elementele pe care se sprijină descurajarea americană sunt slăbite. Principala temere este ce s-ar întâmpla dacă ar apărea un conflict cu China într-un moment în care SUA duc lipsă exact de muniția necesară pentru o asemenea confruntare.

Pentru Iran, supraviețuirea este o victorie

Riscurile cresc cu fiecare lună în care războiul continuă. Blocada Strâmtorii Ormuz ar putea crea un precedent periculos pentru alte state care controlează puncte strategice ale comerțului maritim. Administrația Trump trebuie să decidă ce rezultat poate prezenta drept suficient. Distrugerea completă a programului nuclear și transformarea Iranului într-un stat divizat și inofensiv ar necesita un angajament îndelungat, cu pierderi umane și cheltuieli uriașe. O variantă mai realistă ar fi menținerea instalațiilor nucleare într-o stare inutilizabilă și atacarea lor de fiecare dată când Teheranul încearcă să le reconstruiască, alături de găsirea unei soluții pentru redeschiderea Strâmtorii Ormuz. Niciuna dintre aceste variante nu oferă însă victoria rapidă promisă de Trump. Calculul Teheranului este mult mai simplu: regimul iranian trebuie doar să reziste. Iar după șase luni de război, exact asta face.

Explorează subiectele:

IranStatele UniteRăzboi

Distribuie Distribuie Comentarii