Posibilitatea importului fără taxe a produselor agroalimentare din America Latină, prevăzută în acordul UE–Mercosur, a stârnit reacții aprinse în spațiul online, după ce președintele Nicușor Dan a răspuns temerilor exprimate de români privind impactul asupra producătorilor locali.

1,5% din producția de carne de vită din UE va veni din Mercosur fără taxe vamale. FOTO: Pixabay

Uniunea Europeană a aprobat acordul de liber-schimb cu blocul sud-american Mercosur, format din Brazilia, Argentina, Paraguay și Uruguay, marcând un moment istoric după mai bine de 25 de ani de negocieri dificile.

Decizia a fost luată în pofida opoziției ferme a unor state membre, în special Franța, Polonia, Austria și Irlanda, care au invocat riscuri majore pentru sectorul agricol european. În România, acordul a fost criticat dur de PSD și de AUR .

Președintele României, Nicușor Dan , a explicat de ce țara noastră a votat acordul:

- România va avea astfel oportunitatea de a exporta produse scutite de taxele vamale ridicate care erau aplicate până în prezent.

- Acordul cu Mercosur prevede eliminarea taxelor vamale pentru 91% din toate produsele importate din UE, iar România va putea exporta avantajos produse din sectoare importante precum echipamente de transport, în special componente auto, aparate și dispozitive mecanice și electrice, produse metalice, materiale textile.

- noul Acord va genera și creșterea exporturilor de servicii din România către Mercosur și va spori accesul țării noastre la materii prime critice, un aspect esențial din perspectivă strategică, pentru că se reduce astfel dependența de alte surse care pot folosi această dependență ca instrument de presiune politică.

- Diminuarea considerabilă a taxelor vamale la importuri oferă oportunități și sectorului agro-alimentar românesc. Dintre indicațiile geografice europene care vor fi protejate pe piețele Mercosur, 15 sunt produse agricole românești.

- Sunt prevăzute limitări ale liberalizării, prin limitarea cantităților care pot fi importate la tarife vamale reduse - la carne de vită maximum 1.5% din producția anuală a UE, la carne de pasăre 1.3%, iar tot ce depășește aceste cantități va fi importat cu tarifele vamale în vigoare astăzi.

- Totodată, a fost inclusă o măsură suplimentară de protecție prin introducerea clauzei bilaterale de salvgardare, care funcționează de fapt ca o frână de mână ce poate fi activată oricând importurile unui produs cresc brusc și pun în pericol producătorii autohtoni.

Dan a subliniat că pe lângă dezvoltarea comerțului, va exista și protecție când e cazul, inclusiv prin impunerea respectării standardelor UE de producție pentru produsele agroalimentare importate. „În privința pesticidelor sau a altor substanțe, totul trebuie produs la standardele înalte ale UE pentru a putea fi importat aici”, arată Dan.

„În concluzie, prin scăderea taxelor vamale, România va câștiga noi piețe pentru exporturi, iar agricultura noastră este protejată. Acest Acord negociat de UE este o oportunitate pentru România”, a concluzionat el.

„Adică dacă eu produc în țara mea 100 kg de vită, tu n-ai voie să-mi vinzi mai mult de 1,5% scutit de taxe”

Semnarea acordului de liber-schimb dintre Uniunea Europeană și blocul sud-american Mercosur a declanșat una dintre cele mai ample dezbateri online din ultimele luni, iar Reddit a devenit rapid spațiul unde susținătorii și criticii deciziei au intrat într-un dialog dur, dar argumentat. Postarea președintelui României, Nicușor Dan, în care acesta a explicat motivele pentru care reprezentantul României a votat în favoarea acordului, a funcționat drept catalizator pentru sute de comentarii , multe dintre ele extrem de detaliate.

O parte semnificativă a utilizatorilor a salutat introducerea limitelor cantitative pentru importurile agricole, văzute ca o garanție că piața europeană nu va fi inundată de produse sud-americane. „Așa da. Prevede limitări la import în funcție de procentul producției interne. Adică dacă eu produc în țara mea 100 kg de vită, tu n-ai voie să-mi vinzi mai mult de 1,5% scutit de taxe. Ca să nu-mi suprasaturezi piața și să-mi lași producătorii fără desfacere. Ceea ce e corect”, scrie un utilizator. Același comentator amintește că forma inițială a acordului nu conținea aceste clauze: „Să nu uităm că tratatul, în forma incipientă, nu prevedea restricțiile astea. Totul trebuie negociat.”

„Fermierii francezi erau și împotriva aderării României în UE”

Fermierii francezi, aflați în prim-planul protestelor europene, sunt priviți cu mult scepticism de o parte a comunității. „Fermierii francezi erau și împotriva aderării României în UE. Le era frică că îi cucerim cu telemeaua. Niște idioți triști”, notează un comentator, într-un ton ironic, completat de altul: „La grâne i-am cucerit deja. La brânză și vinuri ne mai trebuie 100 de ani.”

Un argument des întâlnit în discuție este cel al sezonalității. Mai mulți utilizatori contestă ideea că produsele agricole din Mercosur ar putea concura direct cu cele europene. „Singurele culturi la care ne-ar putea face concurență nu ar concura din start cu ale noastre. Ei le cresc în emisfera sudică, fix când nu sunt în sezon la noi. Ce concurență e asta?”, se întreabă un participant.

Ironia devine uneori mijloc de critică socială: „O să sufere fermierii noștri care cultivă banane și crescătoriile de emu. Și producătorii de suc de portocale românesc”, scrie cineva, minimalizând temerile legate de impactul asupra agriculturii locale.

Alții merg mai departe și pun problema din perspectiva consumatorului: „Pentru consumator e bine să aibă cât mai multe opțiuni. Cei care se plâng sunt cei care primesc subvenții și nu vor competiție.”

„Când afară sunt munciți sclaveți pe un bol de orez pe zi, normal că ce vine de-afară e mai ieftin”

În contrapondere, există și voci care avertizează asupra riscurilor dependenței de importuri. „Când afară sunt munciți sclaveți pe un bol de orez pe zi, normal că ce vine de-afară e mai ieftin. Închidem producția internă și peste câțiva ani ni se spune: ‘ia uite, depind de noi, hai să mărim prețurile’”, avertizează un utilizator, făcând o paralelă cu criza măștilor din pandemie: „Trebuie gândit cu domeniile critice.”

Susținătorii acordului răspund cu cifre. „Este limita de import de 1% din piață la multe produse agricole. UNU LA SUTĂ”, punctează cineva. Un alt comentator intră în detalii: „1,3% din producția de carne de pui a UE. Pe cifre: 14 milioane de tone consum anual, 180 de mii importate. Asta pune în pericol fermierul român? Dacă îți scade vânzarea cu 1% închizi?”

„Agricultorul mic stropește cu cât vrea. Supermarketul are controale, piața nu”

Discuția se extinde și spre calitatea produselor și standardele de siguranță. Unii utilizatori sunt mai critici față de producția locală decât față de importuri. „Au fost cazuri anul trecut în piețele noastre unde s-au găsit pesticide peste limite. Deci nu mi-e rușine nici cu unii agricultori de la noi”, scrie cineva. Altul explică problema structurală: „Agricultorul mic stropește cu cât vrea. Supermarketul are controale, piața nu.”

În final, dezbaterea se mută de la agricultură la economie în ansamblu. „Din orice piață liberă se câștigă pe termen lung. Se creează oportunități care nu ar fi existat într-o piață închisă”, afirmă un utilizator, subliniind și miza geopolitică: „Orice piață nouă reduce dependența de China și SUA.” Alții adaugă importanța accesului la resurse: „Prin acord avem acces la depozitele uriașe de minerale din Brazilia.”

Întrebarea care revine obsesiv este una simplă: „Cum ne avantajează concret pe noi?” Răspunsurile enumerate de comunitate includ faptul că România exportă în țările Mercosur mașini, echipamente industriale, piese auto, produse metalice, mobilier și servicii, domenii în care România este deja competitivă.

Dezbaterea de pe Reddit arată mai mult decât o simplă polarizare. Ea scoate la iveală o societate care încearcă să cântărească lucid între protecția agriculturii, avantajele comerțului liber și lecțiile crizelor recente. Acordul UE–Mercosur nu este perceput nici ca un dezastru iminent, nici ca o soluție miraculoasă, ci ca un compromis complex, care, așa cum sintetizează un utilizator, „nu e nici bau-bau, nici filantropie, ci matematică, negocieri și interese”.