În Rusia se caută deja o formulă pentru „înfrângere fără înfrângere”. Kremlinul pregătește Rusia postbelică, dar Putin tace

În timp ce dronele ucrainene lovesc tot mai des Moscova și infrastructura strategică rusă, în culisele Kremlinului începe să se contureze o întrebare pe care până nu demult nimeni nu îndrăznea să o rostească: cum poate fi explicat sfârșitul războiului fără ca Rusia să admită că a pierdut?

Weekendul trecut, Ucraina a lansat peste 500 de drone asupra Moscovei și regiunilor din jur. Chiar dacă autoritățile ruse au introdus recent restricții privind publicarea informațiilor despre atacuri, locuitorii din Himki, Mîtîșci și Krasnogorsk au inundat rețelele sociale cu imagini ale exploziilor, coloanelor de fum și dronelor care zburau deasupra suburbiilor capitalei ruse, scrie The Telegraph.

Atacul — soldat cu trei morți și zeci de răniți — a reprezentat prima ofensivă ucraineană de amploare asupra Moscovei de la începutul războiului.

Pentru Kremlin, semnalul ar fi trebuit să fie imposibil de ignorat.

Nu este vorba doar despre dronele care ajung acum în cel mai bine apărat oraș al Rusiei, ci și despre seria de lovituri asupra rafinăriilor, conductelor și terminalelor petroliere aflate la sute sau chiar mii de kilometri de front.

Iar capacitățile Ucrainei sunt în continuă creștere.

Kievul dezvoltă deja propriile rachete de croazieră cu rază lungă de acțiune, despre care presa occidentală scrie că ar putea depăși performanțele Tomahawk-urilor americane, dar la costuri de producție de zece ori mai mici.

„Numărul lor va crește, iar tacticile și rutele se vor schimba constant”, avertiza după atacuri senatorul rus Dmitri Rogozin.

Potrivit acestuia, ucrainenii vor continua să caute „fisuri și vulnerabilități” în apărarea rusă.

Și totuși, la nivelul conducerii ruse, reacția pare aproape absentă.

După parada de 9 mai — redusă vizibil din cauza temerilor privind posibile atacuri ucrainene — Vladimir Putin a sugerat pentru prima dată că războiul s-ar putea apropia de final.

„Lucrurile se apropie de sfârșit”, le-a spus el jurnaliștilor, adăugând însă că „mai există multă muncă pregătitoare”.

Dar ce înseamnă, de fapt, această formulare ambiguă?

Se pregătește Kremlinul pentru negocieri?

Se pregătește Kremlinul pentru negocieri și o eventuală încheiere a conflictului? Sau, dimpotrivă, Moscova intenționează să lanseze o nouă ofensivă de vară pentru a ocupa complet teritoriile din Donbas pe care încă nu le controlează?

Ca întotdeauna în Rusia lui Putin, răspunsurile sunt ascunse în spatele unui zid de opacitate.

Winston Churchill descria cândva Rusia drept „o ghicitoare învelită într-un mister, ascuns într-o enigmă”. Aproape un secol mai târziu, definiția pare la fel de actuală.

Doar că, spun analiștii, ceva fundamental pare să se fi schimbat.

Astăzi este tot mai greu de înțeles care mai este interesul național real al Rusiei în continuarea unui război costisitor și imposibil de câștigat clar.

Singura explicație pare să fie încăpățânarea unui singur om.

Un lider care și-a imaginat o campanie scurtă și triumfătoare, dar care s-a transformat într-un conflict de uzură devastator pentru propria țară.

Rusia nu a obținut victoria promisă.

Relațiile cu Occidentul nu s-au normalizat.

Iar administrația Trump — privită la Moscova ca o posibilă sursă a unui compromis avantajos — nu a reușit să ofere Kremlinului „acordul salvator” pe care îl aștepta.

În interiorul sistemului începe să se acumuleze iritarea, spun foști oficiali ruși, însă nimeni nu pare capabil să schimbe direcția.

Fostul diplomat rus Boris Bondarev, care a demisionat în semn de protest față de invazie, afirmă că elita rusă a căzut într-o capcană construită chiar de ea însăși.

Potrivit acestuia, sistemul de supraveghere și control creat de FSB a distrus complet încrederea între membrii elitei. Iar fără încredere, nicio conspirație internă împotriva lui Putin nu este posibilă.

Soldați ruși schilodiți în războiul din Ucraina au fost puși să defileze la o paradă de Ziua Victoriei

Mai mult, Rusia nu are mecanisme reale de putere colectivă, precum cele existente în trecut în URSS sau în actuala Chină.

Totul gravitează în jurul unei singure persoane.

„Rusia seamănă astăzi mai mult cu Germania nazistă decât cu Uniunea Sovietică”, spune Bondarev. „Întreaga legitimitate a sistemului se bazează pe un singur om. Dacă îl scoți, totul se poate prăbuși.”

Paradoxal, tocmai această teamă de haos îl protejează acum pe Putin.

Presiunea economică și sancțiunile occidentale nu au provocat o revoltă internă, ci au consolidat reflexul de supraviețuire al elitei ruse, care se teme mai mult de colapsul sistemului decât de continuarea războiului.

Kremlinul caută formula unei „victorii fără victorie”

Un detaliu important despre starea de spirit din Kremlin a ieșit la iveală săptămâna trecută, după scurgerea unui document intern privind planurile pentru Rusia postbelică.

Documentul arată că o echipă coordonată de Serghei Kirienko, adjunct al administrației prezidențiale ruse, pregătește deja narative propagandistice pentru presa de stat despre cum poate fi prezentat sfârșitul războiului fără recunoașterea unui eșec.

Practic, Kremlinul caută formula unei „victorii fără victorie”.

În paralel, autoritățile discută despre „reprogramarea” sau neutralizarea segmentelor ultranaționaliste și patriotice ale societății ruse, care ar putea considera orice compromis drept o trădare.

Și totuși, în ciuda acestor pregătiri pentru o Rusie postbelică, de la vârful puterii continuă să vină aceeași tăcere apăsătoare.

Potrivit analiștilor, Putin pare tot mai izolat — nu doar de societate, ci chiar și de propria elită.

Problema este că liderul de la Kremlin nu pare să aibă un plan clar pentru încheierea războiului.

Dar nici oamenii din jurul său nu mai au instrumentele necesare pentru a-l influența sau înlocui.

Nici măcar acum, când războiul a ajuns, literalmente, la porțile Moscovei.