„Înlăturarea e în sfârșit contemplată”/Elita Rusiei se gândește la un viitor fără Putin
<< „Ce urmează? Există viață după Putin? Cum o duce și cine îl înlocuiește?” Acestea sunt întrebările care apasă în mintea elitei Rusiei, a birocraților ei și a oamenilor ei de afaceri, în timp ce văd armata ucraineană înaintând, oameni talentați fugind din Rusia și Occidentul refuzând să dea înapoi în fața șantajului energetic și nuclear al lui Vladimir Putin. „În restaurantele și bucătăriile din Moscova se înjură mult și se vorbește cu furie”, spune un membru al elitei. „Toată lumea și-a dat seama că Putin a greșit și pierde”. >>
- O analiză The Economist
<< Asta nu înseamnă că dl Putin este pe cale să se retragă, să fie răsturnat sau să lanseze o armă nucleară. Înseamnă că cei care conduc țara și dețin active acolo își pierd încrederea. Sistemul politic al Rusiei pare să intre în cea mai tulbure perioadă din istoria sa post-sovietică. De asemenea, guvernele occidentale încep să se îngrijoreze de faptul că Rusia ar putea deveni neguvernabilă.
„Niciodată Vladimir Putin nu a mai fost într-o asemenea situație, în cei 23 de ani de guvernare”, spune Kirill Rogov, un analist politic rus. În trecut, când s-a confruntat cu situații dificile, cum ar fi pierderea submarinului Kursk și a celor 118 membri ai echipajului săi, în 2000, sau îngrozitorul asediu al unei școli, în 2004, soldat cu moartea a 333 de persoane, el a reușit să-și devieze responsabilitatea și să-și păstreze imaginea de lider puternic. „Acum planifică și execută operațiuni care eșuează vizibil”.
Invadarea Ucrainei, în 24 februarie, a fost un șoc pentru establishment-ul rus, care era convins la acea vreme că domnul Putin nu va risca un război la scară largă. Dar amestecul dintre avansurile sale militare inițiale, chiar dacă limitate, absența unui colaps economic în Rusia și încercările timpurii de negocieri de pace au calmat nervii (este posibil să fi ajutat și consumul excesiv de alcool; a devenit atât de acut încât dl Putin a început să se plângă în public de alcoolism). Pentru o vreme, unii membri ai elitei chiar se convinseseră că dl Putin nu poate pierde.
Această perspectivă a fost spulberată de mobilizarea „parțială” a lui Putin. Ea a arătat că „operațiunea sa militară specială” se clătina; și, prin recrutarea mai multor militari, a fost văzut că târând țara mai adânc în conflict. După cum au arătat-o exodul în masă și o extindere a eschivării, încercarea lui de a-și transforma aventura într-un nou „Mare Război Patriotic” a eșuat până acum. Mobilizarea a rupt premisa de bază pentru acceptarea războiului de către public: faptul că nu va cere participarea sa activă. În Moscova, cel mai bogat oraș al Rusiei, unde bărbații erau ridicați cu forța de pe stradă, primarul Serghei Sobianin s-a simțit obligat, pe 17 octombrie, să anunțe că recrutarea s-a încheiat. Alte regiuni, cu o putere mai mică de lobby, vor trebui să compenseze deficitul.
Domnul Putin nu-și poate câștiga războiul, pentru că de la bun început nu a avut obiective clare; și, după ce a pierdut atât de mult, nu-i poate pune capăt fără a fi profund umilit. Chiar dacă luptele din Ucraina ar înceta, o întoarcere la viața pașnică de dinainte de război este aproape imposibilă sub președinția sa beligerantă. Între timp, economia începe să afișeze efectele sancțiunilor și ale exodului celor mai calificați și educați membri ai forței de muncă; încrederea consumatorilor e pe tobogan.
Ceremonia din 30 septembrie, în cursul căreia, după un discurs incoerent împotriva Occidentului, dl Putin a anexat patru provincii din Ucraina pe care de fapt nu le controlează, a fost atât de absurdă încât probabil i-a subminat aura de forță chiar și în interiorul Rusiei. Așa cum spune consultantul politic Tatiana Stanovaia: „Până în septembrie, elitele ruse au făcut alegerea pragmatică de a-l sprijini pe Putin… dar lucrurile au progresat atât de mult încât ar putea fi nevoite acum să aleagă dintre diferite scenarii perdante”.
O înfrângere militară ar putea duce la prăbușirea regimului, cu toate riscurile asociate pentru cei care l-au susținut. Între timp, atitudinea belicoasă a domnului Putin „ ridică întrebarea dacă elitele ruse sunt pregătite să rămână cu Putin până la capăt, în special pe fondul amenințărilor tot mai mari cu folosirea armelor nucleare”, notează doamna Stanovaia. Domnul Putin a trecut de la a fi o sursă percepută de stabilitate la una de pericol.
Abbas Galiamov, un analist politic care a petrecut timp la Kremlin, susține că în următoarele săptămâni și luni membrii elitei, care avuseseră întotdeauna încredere în capacitatea dlui Putin de a-și menține regimul (și pe ei), își vor da seama că depinde de ei să salveze regimul și chiar propriile vieți. Acest lucru, spune analistul, va spori căutarea unui posibil succesor în cadrul sistemului.
Pe lista potențialilor candidați ai domnului Galiamov se numără Dmitri Patrușev, fiul lui Nikolai Patrușev, care este șeful Consiliului de Securitate și unul dintre principalii ideologi ai regimului. Domnul Patrușev junior a fost ministru. Deși face parte din familie, el poate fi văzut ca o figură proaspătă, datorită tinereții sale. Posibilități mai familiare îi includ pe Serghei Kirienko, șef-adjunct al staff-ului de la Kremlin; domnul Sobianin, primarul Moscovei; și premierul Mihail Mișustin, care ar putea să facă o alianță cu unii dintre oamenii de securitate și să joace rolul unui negociator moderat cu Occidentul.
Totuși, după cum susținea Alexei Navalnîi, liderul întemnițat al opoziției din Rusia, într-un articol recent din Washington Post, speranța că „înlocuirea domnului Putin cu un alt membru al elitei sale va schimba fundamental această viziune asupra războiului și în special războiul pentru moștenirea URSS este cel puțin naivă”. Singura modalitate de a opri ciclul nesfârșit al naționalismului imperial, susținea dl Navalnîi, este ca Rusia să descentralizeze puterea și să se transforme într-o republică parlamentară. În ceea ce părea un apel către elita rusă, dl Navalnîi a susținut că democrația parlamentară este, de asemenea, o alegere rațională și de dorit pentru multe dintre facțiunile politice din jurul lui Putin. „Le oferă oportunitatea de a-și păstra influența și de a lupta pentru putere, asigurându-se în același timp că nu sunt distruse de un grup mai agresiv”.
Acest „grup mai agresiv” a început deja să apară în domeniul public. Îi include pe Evgheni Prigojin, un fost infractor cunoscut sub numele de „bucătarul lui Putin”, care conduce grupul de mercenari Wagner, și Ramzan Kadîrov, liderul autoritar al Ceceniei, care are propria sa armată privată. Ambii bărbați sunt văzuți ca loiali personal domnului Putin. Politologul Ekaterina Șulmann i-a asemănat pe oamenii lui Prigojin cu opricinikii – un corp de bodyguarzi înființat de Ivan cel Groaznic – care au cufundat țara în haos. Dictatorul Rusiei și-a început războiul cu intenția de a transforma Ucraina într-un stat eșuat. În schimb, el transformă cu repeziciune tocmai Rusia în așa ceva. >>
