Insulele secrete din spatele disputei SUA–Marea Britanie

Izolate, inaccesibile turiștilor și aproape absente de pe hărțile turistice ale lumii, insulele Chagos par un colț neatins de tropice. Aici se află unul dintre cele mai bine conservate sisteme de recife de corali de pe planetă. Și totuși, în spatele peisajului paradisiac se ascunde una dintre cele mai sensibile dispute diplomatice ale ultimilor ani, relatează BBC.

O destinație la capătul lumii

Arhipelagul Chagos este format din șapte atoli și aproximativ 60 de insule risipite în Oceanul Indian, la sute de mile nautice sud de Maldive. Cel mai nordic atol, Salomon, se află la 286 de mile nautice de Addu, în sudul arhipelagului maldivian.

Accesul este strict controlat. Nu există turism convențional. Cei care ajung aici – marinari experimentați, cercetători sau vizitatori autorizați – trebuie să obțină permise speciale, evaluări medicale și asigurări complexe. Arhipelagul impune autosuficiență totală: orice ai nevoie trebuie adus cu tine.

Peisajul este spectaculos. Recife dense de viață marină, rechini, țestoase, bancuri uriașe de pești tropicali. Păsări marine în număr impresionant își fac cuib pe țărmuri. Dar fragilitatea este vizibilă: zone de albire a coralilor, specii invazive, urmele schimbărilor climatice.

În același timp, insulele poartă urmele unei istorii tulburătoare.

O istorie colonială nerezolvată

Regatul Unit controlează Chagos din 1814, iar în 1965 a separat arhipelagul de Mauritius – pe atunci colonie britanică – creând Teritoriul Britanic din Oceanul Indian. Mauritius susține că a fost forțată să accepte cedarea arhipelagului ca preț pentru independență.

Între 1967 și începutul anilor ’70, autoritățile britanice au evacuat forțat aproximativ 2.000 de locuitori pentru a face loc unei baze militare comune britanico-americane pe insula Diego Garcia, cea mai mare din arhipelag. Baza, operată în cooperare cu Statele Unite, rămâne un punct strategic esențial în regiune.

În 2025, Londra a anunțat un acord controversat de transfer al suveranității către Mauritius, menținând totodată controlul operațional asupra bazei pentru 99 de ani. Decizia a generat tensiuni la Washington. Președintele american Donald Trump a calificat-o drept „un act de mare prostie”.

Astfel, Chagos a devenit subiectul unei noi dispute diplomatice între Regatul Unit, Statele Unite și Mauritius.

O comunitate fără țară

Dincolo de calculele geopolitice, miza este profund umană. Chagossienii – descendenți ai africanilor și malgașilor aduși de coloniștii europeni pentru a lucra pe plantațiile de cocos – au dezvoltat, în timp, o cultură creolă distinctă, cu limbă, tradiții și identitate proprie.

Evacuarea lor a fost bruscă. Familiile au fost transportate în Mauritius și Seychelles, adesea fără compensații adecvate sau locuințe. Mulți au ajuns în sărăcie severă. Regatul Unit și-a exprimat ulterior regretul pentru modul în care s-a realizat strămutarea.

Anne-Marie Gendron, una dintre persoanele evacuate în 1973, își amintește satul de pe insula Boddam drept un loc plin de viață. „Acolo am fost botezată. Acolo sunt îngropate generații din familia mea. Nu aveam altă casă”, spune ea.

Pentru activiști precum Frankie Bontemps, stabilit în Marea Britanie, noul acord ridică alte temeri. El susține că chagossienii riscă să rămână din nou marginalizați în deciziile privind viitorul arhipelagului.

„Totul se negociază cu ușile închise. E ca în 1965 din nou”, afirmă el.

Guvernul britanic susține că a consultat comunitățile afectate și că rămâne deschis dialogului.

Ecologie versus geopolitică

După evacuare, mare parte din arhipelag a fost abandonată. Plantațiile au fost înghițite de junglă. În 2010, zona a fost declarată arie marină protejată, fiind prezentată drept un model rar de refacere ecologică la scară largă.

Ecologiștii avertizează însă că orice revenire a populației trebuie gestionată cu atenție, pentru a proteja ecosistemul fragil. Există îngrijorări privind capacitatea Mauritius de a administra rezervația la actuala scară. În plus, la fel ca Maldivele, Chagos este extrem de vulnerabil la creșterea nivelului mării.

Un studiu din 2015 a sugerat că, dacă turismul va fi permis, acesta ar trebui să fie limitat, bazat pe acces controlat cu ambarcațiuni, fără dezvoltări masive.

Un viitor incert

În ianuarie 2026, procesul de ratificare a acordului a fost temporar suspendat, după obiecții ridicate de administrația americană. Negocierile au fost reluate, iar pozițiile au oscilat.

Între timp, persoanele direct afectate continuă să aștepte claritate. Pentru unii, posibilitatea revenirii pe insulele exterioare oferă speranță. Pentru alții, lipsa accesului la Diego Garcia și absența consultării directe fac acordul inacceptabil.

Privite de la distanță, insulele Chagos par un paradis tropical: nisip alb, palmieri înclinați și ape de un albastru intens.

Privite mai atent, ele dezvăluie urme de cimitire șterse de timp, comunități dispersate și decizii politice luate departe de cei care le-au numit, odinioară, „acasă”, notează BBC.