Iohannis a făcut azi una dintre cele mai surprinzătoare mișcări din mandatul de președinte. Propulsat de referendum, președintele a propus tuturor partidelor un acord pe justiție care, în esență, e un pact anti-PSD. E un pact imposibil pentru coaliția de guvernare. Ca într-un meci clasic de judo, Iohannis folosește energia adversarului pentru a-i aplica acestuia lovitura de grație. A întors împotriva PSD și ALDE toată presiunea uriașă pusă de ei pe justiție, scrie Cristian Pantazi pe G4Media .

Acum, propulsat de rezultatele referendumului și alegerilor, președintele crește exponențial presiunea pe coaliția de guvernare, aflată oricum în pierdere de viteză.

Din punct de vedere al interesului public, Iohannis face lucrurile corecte, cerute de oameni în stradă și la vot: presează la maxim pentru reconstruirea justiției după asaltul borfașilor din PSD, ALDE, sprijiniți de UDMR.

Din punct de vedere politic, pe termen scurt, strategia îl va ajuta în campania pentru prezidențiale. Pe termen mediu, se adaugă eforturilor lui de a duce PSD spre locul 3 și relativa irelevanță politică. Pe termen lung ar avea ca efect pulverizarea stilului PSD de a face politică: capturarea societății de un grup restrâns de borfași.

Strategia și timingul lui Iohannis s-au dovedit corecte. A organizat referendumul la momentul optim, când șansele de a trece erau maxime: exact când PSD și ALDE au atins apogeul presiunilor pe justiție și pe societate.

  • Pe scurt, ce a propus Iohannis. Într-o declarație de presă la finalul consultărilor cu partidele, președintele a anunțat că le propune tuturor partidelor un „Acord Politic Național pentru consolidarea parcursului european al României”. Acordul conține transpunerea în legislație a rezultatelor referendumului, (interdicția privind amnistia și grațierea pentru infracțiuni de corupție, interdicția adoptării de către Guvern a OUG în domeniul infracțiunilor, dreptul altor autorități de a sesiza CCR cu privire la OUG-uri), dar și adevăratele lovituri politice pentru PSD:
    – transpunerea în legislație a măsurilor necesare asigurării integrității în funcțiile publice
    – revizuirea legilor justiției, inclusiv a ordonanțelor de urgență prin care au fost modificate, în deplin și strict acord cu avizele Comisiei de la Veneția, a Consiliilor Consultative ale Judecătorilor și Procurorilor Europeni, precum și a rapoartelor Comisiei Europene și GRECO.
    – Adoptarea modificărilor aduse Codului penal și Codului de procedură penală numai cu respectarea deplină a recomandărilor Comisiei de la Veneția și Comisiei Europene.
    – măsurile necesare asigurării – atât în țară, cât și în străinătate, subliniez – a exercitării depline și efective a dreptului de vot de către cetățenii români

Iohannis cere de fapt anularea tuturor modificărilor în justiție făcute în ultimii ani de coaliția PSD – ALDE, sprijinită de UDMR. Acceptarea acestui pact ar însemna pentru cele trei partide negarea politicii lor din ultimii ani, de când sunt la putere. Tot ce au făcut aceste partide a fost să submineze reformele din justiție, să distrugă legi, instituții, magistrați și echilibre instituționale.

Iohannis știe că PSD și ALDE nu au cum să accepte propunerile sale. PSD e suma intereselor baronilor, cei care decid cine conduce partidul, iar interesele acestor personaje imunde sunt simple: distrugerea justiției, pentru ca ei să poată fura în liniște, ca în epoca de aur Năstase – Cozmâncă – Șerban Mihăilescu.

Calculul lui Iohannis a fost confirmat rapid: Tăriceanu a și refuzat pactul propus de Iohannis, dovadă că n-a înțeles nimic din ce a pățit la europarlamentare. Nici PSD nu va putea accepta pactul așa cum a fost propus de Iohannis, va încerca un balet politic – eventual să mai adauge tot felul de zorzoane suveraniste și mențiuni despre presupusele abuzuri din justiție.

Iohannis urmărește creșterea presiunii publice pe PSD, în principal, și ALDE în secundar, și transformarea lor în ținte ale nemulțumirii populare crescânde. Cum se va întâmpla asta? Publicul reformist (majoritar, după cum arată rezultatele din 26 mai) se va radicaliza și mult în fața refuzului PSD și ALDE care se agață de putere, în fața unor gesturi stupide precum apărarea lui Tăriceanu în Senat, OUG pentru baronii locali, păstrarea miniștrilor care au provocat haosul din diaspora. Iar la următoarele rânduri de alegeri vor împinge partidele din coaliție și mai jos.

Un PSD sub 20% la prezidențiale și un ALDE cu candidat de paie la 2-3% ar însemna distrugerea unui curent politic extrem de periculos: curentul naționalist, xenofob, anti-european și anti-stat de drept. Acesta e pariul lui Iohannis, asta a urmărit încă din 2017, când majoritatea societății cerea o acțiune rapidă a președintelui în fața asaltului PSD-ALDE.

Iohannis a intuit de atunci că partidele lui Dragnea și Tăriceanu trebuie lăsate să ajungă la apogeul presiunii pentru ca prăbușirea să fie completă. Acum, el nu face decât să folosească împotriva lor energia formidabilă pe care au folosit-o în lupta anti-justiție. În 18 luni vom vedea dacă președintele a calculat corect.

În fine, cu această ofertă către partide, președintele Iohannis reușește să seteze agenda publică, după o lungă perioadă în care tonul dezbaterilor era dat de Dragnea și echipa lui de consultanți. A pus în discuție o temă mare, legitimă, din care PSD nu are cum iasă bine: dacă acceptă, partidul sare în aer, dacă refuză, continuă să piardă voturi.