Istorioara despre românii de omenie care l-au împresionat pe Papa Francisc: „Încerc să vă înțeleg și vreau să vin la voi acasă”
„Papa Francisc a avut o atenție particulară pentru România”, susține unul dintre românii cei mai apropiați de Suveranul Pontif, ex-ambasadorul României la Vatican, Liviu Zăpârțan. El vorbește despre interacțiunile pe care le-a avut cu Papa și ce a însemnat acesta pentru România.
Liviu Zăpârțan l-a convins pe Papa Francisc să vină în România. FOTO: Arhivă personală
Profesorul universitar Liviu Zăpârțan, fostul ambasador al României la Vatican între 2016 și 2021 și artizanul vizitei istorice a Papei Francisc în România, din urmă cu șase ani, a explicat pentru „Adevărul” cum l-a convins să ne viziteze țara, ce fel de om era, ce a reprezentat el pentru România și în ce măsură crede că acesta va fi sanctificat, la fel ca Papa Ioan Paul al II-lea.
„Un om a fost plin de căldură, de înțelegere, chiar cu umor”
„Și pentru români, Papa Francisc a însemnat ceea ce a însemnat pentru întreaga omenire, un mare reper moral, o mare personalitate a spiritualității contemporane. Papa Francisc a umplut spații culturale, spirituale ample și asta face ca pierderea pe care o traversăm acum să fie cu atât mai semnificativă, mai importantă”, a susținut fostul ambasador.
Zăpârțan susține că Papa Francisc a restructurat un anumit mod de a filozofa în domeniul spiritualității creștine. „În al doilea rând, a însemnat un anumit mod de raportare la problemele lumii contemporane. A însemnat, în al treilea rând, o sumedenie de soluții originale date problemelor lumii contemporane, un mod pozitiv de a înțelege capacitatea umană de a ieși din criză”, explică fostul ambasador.
Papa Francis rămâne, spune el, un „reper pentru înțelegerea vieții noastre sufletești, spirituale care are nevoie de o anumită curățenie, de un anumit ideal, de o anumită speranță în care să-și pună punctele de sprijin.”
Zăpârțan face referire la Jubileul 2025 al Bisericii Catolice, care a fost proclamat oficial în mai 2024, de Papa Francisc: „nu întâmplător a introdus ideea aceasta că anul jubiliar e anul speranței care exprimă tocmai această idee a legăturii între ceea ce suntem, ceea ce avem, ceea ce putem și ceea ce ar trebui să ne dorim. Să sperăm că putem fi mai umani, mai profunzi în faptele și gândurile noastre”.
„Asta înseamnă pentru mine Papa Francisc, iar ca om a fost plin de căldură, de înțelegere, chiar cu umor în relațiile pe care le-am avut în acești 5 ani și jumătate cât am fost acreditat ca ambasador”, a explicat profesorul Zaprâțan.
„Cu siguranță va fi sanctificat”
Întrebat dacă Papa Francisc va călca pe urmele Papei Paul al II-lea și va fi sanctificat, Zăpârtan susținte: „cu siguranță va fi sanctificat”. Chiar dacă a atras opoziția unor conservatori din Biserica Catolică, prin atitudinea sa de toleranță inclusiv față de comunitatea LGBTQ, Papa Francisc a păstrat „sâmburele dogmei catolice”.
„Papa Ioan Paul al II-lea a fost omul momentului istoric, meritele lui în combaterea comunismului sunt recunoscute de toată lumea. Deschiderea catolicismului spre problemele lumii contemporane a fost reală, a fost benefică pentru Biserica Catolică, dar Papa Francisc are o altă dimensiune a deschiderii spre lume, o dimensiune marcată de capacitatea de a pătrunde în miezul dramelor lumii contemporane a problematicii contradicțiilor și tensiunilor din care încerca să caute ieșirea, ieșirea în scara umanului, ieșirea într-o lume a valorilor autentice, a binelui, a adevărului, frumosului, dreptății în care a crezut”, explică ambasadorul.
Faptul că a venit, așa cum a spus în momentul înscăunării, dintr-o țară aflată în capătul lumii, dintr-o țară cu alte probleme decât cele ale Europei, nu a însemnat că Europa nu s-a numărat printre prioritățile sale.
A fost la un moment-dat întrebat de ce acordă atâta importanță Europei, pentru că a avut câteva scrieri importante legate de construcția europeană, de rolul bisericii în această construcție europeană? Răspunsul lui a fost: „Consider că bunica Europa mai are ceva de spus în regenerarea spirituală a lumii, ea însăși găsindu-și niște elemente de înnoire”, relatează profesorul.
Legat de opoziția care a venit vis-a-vis de deschiderea Papei față de problemele contemporane și poziția de toleranță față de comunitatea LGBTQ, Zăpârțan spune: „Personal, nu intru în discuții de ordin dogmatic, dar sâmburele dogmatic al Bisericii Catolic este păstrat de toți cei care au condus Biserica în modernitate până în zilele noastre. Și Papa Francisc a fost categoric în afirmarea unor convingeri ale Bisericii Catolice legate de familie, de relația dintre sexe, relația dintre părinți și copii șamd. Asta nu înseamnă conservatorism, ci fidelitate față de niște principii care definesc o anumită credință. În acest sens, el nu s-a atins de grundul dogmatic al catolicismului. A și spus că atâta vreme cât va fi el, femeile vor avea un rol de administrare, de gospodărire a bisericii, dar în niciun caz nu vor avea femeile un rol legat de susținerea dogmei, a ritualului fundamental”.
Papa în România. FOTO: Mediafax
Istorioara cu români care l-a impresionat pe Papă
L-am întrebat pe fostul ambasador ce amintire i-a rămas cu drag în memorie din interacțiunile cu Papa Francisc.
„Sunt multe, pentru că în 5 ani jumate m-am întâlnit de multe ori cu Papa Francisc. Întotdeauna m-a tratat cu o căldură pentru care-i sunt recunoscător. A avut și o atenție particulară pentru România. Îmi aduc aminte cu drag că de fiecare dată când ne întâlneam, îmi căutam noi argumente care să susțină invitația pe care i-am adresat-o, de a veni în România. La un moment-dat discuția noastră a mers pe această idee: în ce măsură mai este poporul român fidel valorilor sale fundamentale?”, povestește profesorul.
El a răspuns astfel: „Santo Padre, este un popor pe care îl putem defini prin sintagma profesorului meu drag, Nicolae Mărginean: „un popor care trăiește sub semnul omeniei”. Am avut o întreagă discuție cu el, de vreo 10 minute, despre cum se traduce „omenia” în limba italiană sau franceză. Adică nu e nici umanism, nici umanitate. Omenia este, am spus eu, un umanism în lucru.”
Și i-a povestit scena în care niște turiști trec în mașină, grăbiți, pe lângă o înmormântare în România. „La coada procesiunii era un cetățean care se vedea că nu aparține de familie, nu este dintre aparținătorii decedatului. Unul dintre șoferi l-a întrebat: „Ce se întâmplă aici? De ce sunteți adunați aici?" Și el spune: „Nu știu, dar am văzut ceremonia și am întrebat „cine a murit” și mi s-a spus că a murit un om de omenie.”
Această istorioară l-a impresionat pe Sfântul Părinte, povestește fostul ambasador. „Mi-a spus, „încerc să vă înțeleg și vreau să vin să vă văd la voi acasă”. Și a venit” – relatează Zăpârțan.
Imagine de la vizita Papei la Blaj. FOTO: Mediafax
„Eelația cu România era mai mult sau mai puțin secundară”
L-am întrebat pe fostul ambasador „cât de greu a fost să-l convingă pe Papă să viziteze România?” Ideea a fost avansată încă din 2016, de când Zăpârțan a fost numit ambasador.
„La stilul de lucru al Vaticanului au fost mai multe scenarii ale vizitei. A fost o concepție despre o vizită în tot spațiul acesta est-European. Am fost legați de Macedonia, de Bulgaria, de... una din țările ex-iugoslave. Și efortul meu a fost să-l conving să vină în România, pentru că aici e grădina Maicii Domnului”, povestește profesorul.
Zăpârțan și-a dat seama că la Vatican nu se cunoaștea legenda cu grădina Maicii Domnului. „Când mi-am dat seama că e un gol informațional, am găsit o agenție de știri care mi-a publicat un text despre legenda aceasta pe care o știm cu toții, despre călugării aceia din Moldova, care, speriați de turci, tătari și valurile de năvălitori, și-au luat trăistuțele să plece la Athos. Au fost opriți de Maica Domnului care le-a spus să rămână în spațiu acesta carpato-danubiano-pontic, pentru că și asta este grădina Maicii Domnului.”
Articolul a avut un succes extraordinar pentru că nu se știa de unde vine această expresie. „Am avut noroc extraordinar, pentru că am găsit și poze care ilustrau copacul în care era atârnată icoana Maicii Domnului, unde s-a construit o biserică pe care comuniștii au transformat-o sanatoriu TBC și care după ce am ieșit de sub comunism, și-a recâștigat vigoarea, vitalitatea credinței. Asta a plăcut celor de la Vatican”.
Fostul ambasador a ținut să precizeze că misiunea sa a fost foarte mult facilitată de colaboratorii Papei Francisc. „Adică, un lucru este limpede, la dimensiunea funcției sale vizita în România sau relația cu România era mai mult sau mai puțin secundară. Trebuie să fim realiști. Și atunci ținerea în atenția Papei a posibilității de a veni în România și a necesității de a veni în România fost posibilă cu ajutorul colaboratorilor săi și m-am bucurat de ajutorul actualului secretar de stat, cardinalul Parolin, de ministrul de Externe, de adjunctul Ministrului de Externa, arhiepiscopului Camilieri, care este acum ambasador, nunțiu apostolic undeva în Africa și căreia-i port sentimente de prietenie foarte profunde precum și mulți, mulți alții și n-aș vrea să lăsăm la o parte prezența românilor în structurile Vaticanului, în sistemul instituțional, în curia papală”, a detaliat fostul ambasador.
El a susținut că avem câțiva tineri români „capabili, extraordinari, harnici, devotați, credincioși, care vin mai ales dinspre Biserica Catolică Românească din București și din Moldova. Și sunt deținătorii unor funcții importante în Vatican și în celelalte structuri”.
Cine este Liviu Zăpârțan
Liviu Zăpârțan (77 de ani) a fost ambasador al României la Vatican în perioada 2016 -2021. Originar din județul Bistriţa-Năsăud, acesta are o bogată carieră universitară. Din 1975 până în 1990 a fost lector universitar la Facultatea de Istorie şi Filosofie a Universităţii „Babeş-Bolyai” din Cluj Napoca, iar între anii 1990-2012, profesor de drept. Între 1996-2000 a fost ambasador al României în Marele Ducat de Luxemburg, fiind decorat pentru activitatea sa cu Marea Cruce a Ordinului de Merit al Marelui Ducat de Luxemburg.
Este cofondator al Institutului Italo-Român de Studii Superioare pe lângă Universitatea „Babeş-Bolyai” din Cluj în 2003. Profesor universitar la Departamentul de Istorie a Filosofiei Antice şi Medievale al Facultăţii de Istorie şi Filosofie a Universităţii „Babeş-Bolyai” între anii 2005-2012. Director al Şcolii Doctorale de Filosofie Politică a aceleiaşi Universităţi în cadrul Facultăţii de Istorie şi Filosofie şi, succesiv, la Institutul de Studii Doctorale între anii 2005-2016. Din 2012, este membru în European Law Institute din Viena (Austria) şi, din acelaşi an până în prezent.
Sursa: adevarul.ro
