Turismul european este vechi de când lumea. În secolul al XIX-lea, celebritățile americane se duceau la Paris pentru a-și împrospăta garderoba. Din anii 1700, locuri precum Veneția și Roma au devenit opriri turistice esențiale în Italia. În epoca clasică, erau celebre cele șapte minuni ale lumii. Niciuna dintre acestea nu se compară, însă, cu o peșteră din sudul Spaniei care a fost vizitată de oameni de peste 41.000 de ani.

Cueva de Nerja, sau Peșterile Nerja, sunt o serie de peșteri de cinci kilometri în apropiere de Nerja, în provincia Malaga, în sudul Spaniei. Celebre în prezent pentru stalactitele și stalagmitele lor spectaculoase, acestea au fost „descoperite” pentru prima dată după mii de ani, în 1959, de cinci prieteni care căutau lilieci. În prezent, vizitatorii pot face un tur de 45 de minute în „galeria publică” pentru a vedea formațiuni fantastice de stalactite, stalagmite și alte speleoame - forme și structuri cauzate de depozitele minerale.

Însă, cu mii de ani în urmă, vizitele aveau loc din motive mai spirituale. Până în prezent, în peșteri au fost descoperite 589 de picturi preistorice (vizitatorii moderni nu pot vedea aceste zone din motive de conservare). Spațiile erau folosite și pentru ritualuri funerare.

Într-un nou studiu pentru revista Scientific Reports, cercetătorii de la Universitatea din Cordoba au stabilit că vizitele în peșteri datează de mult mai mult timp decât se așteptau

Cercetătorii au găsit dovezi ale unor vizite care datează din anul 41.218 cal. BP - sau 41.291 de ani înainte de ziua de azi. Data este cu 10.000 de ani mai devreme decât se credea anterior.

O abordare „Hansel și Gretel” a arheologiei

FOTO: Shutterstock

Studiul a folosit tehnici de ultimă generație de datare cu carbon - ceva ce nu a mai fost folosit până acum în peșteri.

Autorii au scris în studiu că, în mod tradițional, atunci când se studiază activitatea preistorică din peșteri, „este dificil de determinat dacă rămășițele [cum ar fi arta rupestră, resturile de foc sau construcțiile umane] au fost lăsate de vizite unice sau recurente”.

Cu toate acestea, în Nerja, ei au reușit să folosească datarea cu carbon pentru a stabili vârsta petelor de funingine de pe pereți și a cărbunelui de pe sol - lăsate de focurile, de „lămpile” fixe și, cel mai important, de torțele pe care vizitatorii le foloseau pentru a-și lumina drumul. Petele de cărbune împrăștiate prin camere - precum firimiturile de pâine din povestea „Hansel și Gretel”, au scris autorii - au putut fi datate.

„Arheologia fumului” a produs 68 de mostre de radiocarbon, dintre care 53 au putut fi datate. Acestea au fost apoi comparate cu microstraturile de funingine dintr-o stalagmită, iar cercetătorii au analizat, de asemenea, particule de cărbune de la pigmentul folosit pe pereți. Într-o „cameră” a peșterii, au fost prelevate nu mai puțin de 66 de probe.

Procesul a identificat „35.000 de ani de ocupație umană în carstul îndepărtat” și „cel puțin 73 de faze de vizite distincte... între paleoliticul superior și preistoria recentă”, au scris autorii. Acesta este cel mai mare număr de vizite cunoscut pentru orice peșteră preistorică din Europa.