Deși lui Evgheni Prigojin pare să nu-i fi reușit revoltă împotriva armatei ruse , marșul mercenarilor săi spre Moscova subminează puterea lui Vladimir Putin și ar putea însemna începutul sfârșitului pentru liderul rus.

„Marșul pentru dreptate” al lui Prigojin a durat 24 de ore și a avansat până la 200 de kilometri de Moscova. Evgheni Prigojin , care a condus o tentativă de rebeliune armată în Rusia, va pleca în Belarus , a anunţat Kremlinul sâmbătă seară, dând asigurări că justiţia ţării nu-l va urmări penal pe şeful grupării paramilitare Wagner şi nici pe luptătorii care l-au urmat. „Dosarul penal va fi abandonat împotriva lui. El va merge în Belarus“, a declarat presei purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskov, despre omul de afaceri. „Nimeni nu îi va persecuta pe luptătorii având în vedere meritele lor pe frontul ucrainean“, a adăugat el. Șeful Grupului Wagner poate că a pierdut spectaculos, dar dictatorul Rusiei a suferit o lovitură politică uriașă.

Generalul în rezervă australian Mick Ryan a declarat pentru Insider că revolta lui Prigojin va avea „impact pe termen scurt, mediu și lung” asupra războiului din Ucraina, precum și asupra stabilitîții Rusiei în viitor.

„Autoritatea lui Putin a fost contestată în mod deschis și nu a ieșit foarte bine din criză”, a spus Ryan, sugerând că scăderea încrederii în liderul rus ar putea scădea moralul trupelor ruse din Ucraina și poate fi folosit de ucraineni pentru a exploata slăbiciunile interne care apar din cauza luptele interioare.

Deși următorii pași ai lui Putin rămân necunoscuți, Ryan a spus că „undeva în jos, când ne uităm la căderea lui Putin, aici a început”, făcând ecou analizei politologului Mark Galeotti, care a scris într-un eseu pentru The Times of London că jocul final pentru Putin a început.

„Putin poate vorbi dur acum, dar eșecul lui de a acționa în timp util pentru a-l controla pe Prigojin (sau de a-i înlătura pe Șoigu și Gherasimov) a dus la această criză”, a scris Galeotti. „Putin pare să dezamorseze sau să învingă această provocare specifică, dar totuși va suporta ceea ce s-ar putea dovedi pe termen lung a o rană mortală”.

Prigojin, în ciuda faptului că a fost exilat în Belarus după lovitura de stat eșuată , nu va avea zile multe, a adăugat Ryan.

„Putin este o persoană destul de răzbunătoare. Părerea mea este că Prigojin probabil că nu ar trebui să-și rezerve cazare într-o casă de bătrâni...Cred că zilele lui – după raportul probabilităților – sunt probabil limitate”, a spus Ryan pentru Insider.

Potrivit purtătorului de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskov, Putin a renunțat la toate acuzațiile împotriva lui Prigojin , care acum trebuie să plece în exil în Belarus . Luptătorii Wagner care nu au luat parte la rebeliune vor primi amnistia, iar apoi vor semna contracte care îi vor aduce sub controlul Ministerului Apărării al lui Șoigu. Cel puțin declarativ încercarea lui Șoigu de a pune mâna pe oamenii Wagner și de a dizolva Grupul paramilitar a fost unul dintre motivele pentru care Prigojin a plecat în marș spre Moscova. Acest rezultat este o înfrângere deplină pentru Prigojin, care acum a pierdut totul, cu excepția vieții.

De ce a eșuat Prigojin?

În acest moment, putem doar să speculăm de ce Prigojin a întreprins acest puci și de ce totul a eșuat atât de repede. O posibilitate este ca Prigojin să aibă aliați la Moscova care au promis că îl vor sprijini și, cumva, acel sprijin a căzut: poate că prietenii lui de la Kremlin au înghețat sau au fost mai puțin numeroși decât și-a dat seama Prigojin, sau nu au existat deloc. La urma urmei, Prigojin nu este tocmai un geniu militar sau un diplomat; este un bărbat violent, arogant și emoțional, care s-ar putea să se fi angajat în această schemă mizând pe propriile sale excese de încredere.

Prigojin rămâne în viață, cel puțin pentru moment, dar viața lui așa cum o cunoștea el (și poate în orice sens) s-a încheiat. Putin, însă, este acum mai slab ca niciodată din punct de vedere politic. Țarul odată incontestabil nu mai este invincibil. Stăpânul Kremlinului a trebuit să facă o înțelegere cu un condamnat — din nou, în cultura lui Putin, printre cei mai de jos dintre cei de jos — doar pentru a evita șocul și jena unui marș militar în capitala Rusiei în timp ce alți ruși luptă pe front în Ucraina.

Putin nu a lăsat niciodată o astfel de ofensă personală fără răzbunare. Putin, totuși, poate să nu fi avut de ales, ceea ce este încă un semn al situației sale precare. Toate opțiunile erau terifiante: a ordona armatei ruse să atace bărbați ruși înarmați ar fi fost un risc uriaș, mai ales pentru că acești oameni (și ura lor față de birocrații de la Ministerul Apărării) au cel puțin un anumit sprijin printre ofițerii și elitele politice ale Rusiei. Uciderea lui Prigojin a fost, de asemenea, o propunere cu risc ridicat; cu șeful lor mort și armata rusă apropiindu-se, wagnerioții ar fi putut decide să lupte până la moarte.

Această rană la puterea lui Putin este adâncă, dar cât de adâncă este greu de măsurat pentru moment, mai ales că nu știm dacă Șoigu sau Gherasimov mai rămân în funcții. Și, deși rebeliunea a scos mercenarii Wagner de pe teren în Ucraina, Putin ar putea încerca totuși să acopere acest moment prin escaladarea brutalității Rusiei acolo. Dar două lucruri par sigure. În primul rând, Putin a suferit o lovitură politică uriașă și a supraviețuit făcând înțelegeri atât cu Prigojin, cât și cu proprii săi colegi de la Kremlin, care sunt, după orice definiție, o umilință. Și în al doilea rând, Evgheni Prigojin a schimbat mediul politic rus din jurul războiului lui Putin din Ucraina.

Rebeliunea lui Prigojin și efectele ei vor mai dura, susține Tom Nichols în The Atlantic.