Miracolul economic al Chinei se apropie de sfârșit: șase factori care indică o schimbare structurală

Guvernul de la Beijing se pregătește să reducă ținta oficială de creștere a PIB pentru 2026, posibil la 4,5–5%, potrivit Bloomberg. Ar fi o scădere semnificativă față de ritmurile de două cifre care au definit decenii de expansiune rapidă și au transformat China într-un motor al economiei globale.

Dimensiunea actuală a economiei face mai dificilă menținerea unor rate foarte ridicate de creștere. Însă, dincolo de acest efect statistic, analiștii indică probleme structurale profunde: slăbiciunea consumului intern, criza prelungită din sectorul imobiliar și reducerea forței de muncă.

1. Criza imobiliară prelungită

Timp de decenii, sectorul rezidențial a fost un pilon al creșterii economice și principalul depozitar al avuției gospodăriilor. În 2020, restricțiile privind îndatorarea excesivă a dezvoltatorilor, urmate de lockdown-urile din pandemie, au subminat încrederea și au redus vânzările.

Prețurile locuințelor au scăzut cu aproximativ 30% față de vârful din 2021, erodând economiile a milioane de familii. Cererea slabă, finanțarea limitată și proiectele neterminate au creat un cerc vicios. Deși autoritățile au redus dobânzile ipotecare și au relaxat restricțiile de cumpărare începând cu 2024, măsurile au adus doar o stabilizare temporară.

La apogeu, imobiliarele și sectoarele conexe reprezentau până la un sfert din PIB; în prezent, ponderea a coborât sub 20% și continuă să scadă. Beijingul mizează pe industrii de înaltă tehnologie și pe economia verde, însă acestea sunt mai intensive în capital și generează mai puține locuri de muncă.

2. Consum intern fragil și presiuni deflaționiste

Scăderea valorii proprietăților a afectat încrederea populației. Din 2023, prețurile pentru o gamă largă de bunuri și servicii au înregistrat scăderi, alimentând temerile privind o spirală deflaționistă.

Companiile reduc prețurile pentru a atrage clienți, comprimând marjele și descurajând investițiile. Autoritățile chineze descriu fenomenul drept „involuție” – competiție excesivă care erodează profitabilitatea. Reducerea cererii interne complică eforturile de reechilibrare a modelului economic, tradițional dependent de investiții și exporturi.

3. Declin demografic accelerat

Populația Chinei, estimată la circa 1,4 miliarde de persoane, este în scădere. În 2025, numărul nașterilor a coborât la 7,93 milioane – cel mai redus nivel din ultimele decenii.

Ponderea populației apte de muncă (16–59 ani) a scăzut la aproximativ 61%, față de peste 70% în urmă cu zece ani. Raportul dintre persoanele active și cele peste 65 de ani este de circa 4 la 1 și se preconizează că se va deteriora semnificativ în următoarele două decenii.

Președintele Xi Jinping promovează investițiile în automatizare, inteligență artificială, semiconductori și biotehnologie pentru a compensa reducerea forței de muncă.

4. Dezechilibre pe piața muncii

Deși rata generală a șomajului rămâne relativ stabilă, șomajul în rândul tinerilor a crescut accentuat. Milioane de absolvenți intră anual pe o piață a muncii slăbită, unde preferința pentru joburi de birou contrastează cu deficitul de lucrători în industrie.

Nesiguranța locurilor de muncă și creșterea modestă a salariilor limitează apetitul pentru consum. În paralel, automatizarea și utilizarea inteligenței artificiale modifică structura cererii de forță de muncă, iar formele flexibile de angajare devin mai răspândite.

5. Exporturile – principalul sprijin al creșterii

În pofida dificultăților interne, comerțul exterior a oferit un sprijin semnificativ. În 2025, exporturile nete au contribuit cu aproximativ o treime la creșterea PIB – cel mai ridicat nivel din 1997.

Chiar dacă tarifele impuse de Statele Unite asupra bunurilor chineze au ajuns la 145%, livrările către Europa și Asia de Sud-Est au compensat pierderile. Cererea pentru vehicule electrice, panouri solare și echipamente industriale a crescut, iar excedentul comercial a atins un nivel record de 1,2 trilioane de dolari.

Totuși, dependența sporită de exporturi amplifică riscurile într-un context de tensiuni comerciale globale și măsuri protecționiste în creștere.

6. Presiuni externe și critici internaționale

International Monetary Fund a avertizat că politicile economice ale Chinei pot genera dezechilibre globale și pot afecta partenerii comerciali.

În același timp, China își consolidează poziția în domeniul energiei regenerabile. Capacitatea instalată de energie solară a ajuns la aproape 900 gigawați, depășind nivelul combinat al Europei și Statelor Unite. Anul trecut, producția de energie din surse solare și eoliene a atins 1.826 terawați-oră, reflectând ambiția Beijingului de a deveni o superputere energetică.

O tranziție dificilă

Pentru a-și atinge obiectivul de a deveni o economie „moderat dezvoltată” până în 2035, China ar avea nevoie de o creștere medie anuală de peste 4%. Însă încetinirea structurală, declinul demografic și incertitudinile externe sugerează că modelul de creștere care a definit ultimele decenii intră într-o nouă fază, mai modestă și mai complexă.