Monopolul PSD în noul Guvern deschide era majorităților fragile în România
Marți a fost votat noul Guvern Foto: GEORGE CALIN
Tensiunile constante generate de PSD în raport cu foștii parteneri de coaliție au dus la o situație fără precedent, în care percepția publicului asupra noului Executiv depinde masiv de simpatiile politice și de modul în care este interpretată responsabilitatea pentru deciziile guvernamentale. Politologul George Jiglău avertizează că actuala formulă nu reprezintă doar o rezolvare de moment, ci oferă o imagine clară asupra modului în care va funcționa politica autohtonă în viitorul apropiat.
„Cred că este un guvern pe care eu îl consider că ilustrează foarte bine nu doar actuala situație politică de la noi, ci și felul în care va arăta politica românească în anii următori”, subliniază George Jiglău.
PSD la butoane, dar fără un cec în alb în fața premierului
Anomalia principală a noului cabinet constă în faptul că PSD este singurul partid care deține ministere, însă este condus de un prim-ministru care nu provine din rândurile social-democraților. În același timp, PNL și UDMR au refuzat să intre la guvernare alături de PSD, alegând să se poziționeze în opoziție față de social-democrați, dar semnând un acord de susținere strict cu premierul Luca Niculescu. La rândul său, USR nu s-a angajat în niciun fel de înțelegere similară, ceea ce face ca fiecare vot din Parlament să depindă de interesele de moment ale formațiunilor.
George Jiglău atrage atenția că votul de învestire nu reprezintă un cec în alb pentru cabinetul dominat de miniștrii PSD, ci doar o validare politică a șefului Executivului.
„A fost un vot de susținere a unui guvern, dar, de fapt, nu a fost al guvernului decât formal. Politic vorbind, a fost un vot de susținere pentru persoana prim-ministrului, cu care s-a încheiat acel acord de susținere”, a explicat analistul politic.
Această ruptură între premier și aparatul ministerial pesedist poate genera rapid blocaje și conflicte deschise, chiar din primele săptămâni de mandat. Pe de o parte, rămâne de văzut cât timp va tolera conducerea PSD un premier din afara partidului, mai ales atunci când agendele politice nu vor mai coincide. Pe de altă parte, supraviețuirea guvernului depinde de modul în care Luca Niculescu va gestiona măsurile controversate impuse de miniștrii PSD.
„Cred că o să depindă destul de mult cât din ceea ce face guvernul sau miniștrii din guvern o să fie asumat și de către domnul Niculescu”, punctează Jiglău. Dacă șeful Executivului își va asuma public deciziile luate de reprezentanții PSD și le va integra în propria viziune, PNL și UDMR vor fi puse în situația dificilă de a-și încălca acordul cu premierul pentru a sancționa derapajele social-democraților. În schimb, dacă Niculescu se va delimita de acțiunile miniștrilor PSD, liberalii și UDMR vor putea bloca inițiativele acestora fără a-i retrage sprijinul premierului. Totuși, este greu de anticipat dacă un astfel de mecanism complicat poate asigura un minim de coerență actului de guvernare.
De ce alianțele toxice din trecut lasă locul unor formule fragile
Reconfigurarea scenei politice din ultimii ani a schimbat radical regulile jocului. Până la ascensiunea AUR, bătălia politică se dădea clasic între PSD și restul partidelor, care se aliaza conjunctural împotriva social-democraților. Acum, falia principală desparte forțele naționaliste și iliberale de partidele democratice și proeuropene. Cu un Parlament puternic fragmentat, în care formațiunile au ponderi și priorități divergente, construirea unei majorități devine un exercițiu extrem de dificil.
„Dacă nu se întâmplă nimic ieșit din comun, dinamici care sunt complicate, tot mai complicate, între partide s-ar putea să ne ducă tot mai des în situația de a avea guverne precum ăsta”, consideră politologul, adăugând că actualul cabinet reprezintă o premieră absolută: „E o primă experiență de genul ăsta. Noi nu am mai avut așa ceva până acum”.
Această fragmentare va forța partidele să apeleze frecvent la înțelegeri punctuale, inclusiv cu actori politici individuali, crescând totodată rolul președintelui, care va fi nevoit să intervină în negocieri pentru a debloca crizele atunci când partidele eșuează în a găsi un compromis.
„Ar trebui să ne obișnuim cu genul acesta de guvern, cu durată de viață mai limitată, care se naște greu și care ia naștere prin niște formule foarte creative, care implică partide, dar și președintele”, avertizează George Jiglău.
Sfârșitul „stabilității” invocate de fosta coaliție PSD-PNL
Noua realitate politică îngroapă definitiv conceptul tradițional de stabilitate, asociat în trecut cu majorități parlamentare largi și de lungă durată. De altfel, politologul amintește că nici măcar formulele clasice, care dispuneau de o majoritate confortabilă, nu au garantat liniștea politică. Fostul parteneriat dintre PSD și PNL a fost marcat de contestații repetate și de tensiuni permanente între cele două partide, demonstrând că o alianță numerică solidă nu elimină conflictele interne.
„O să fie greu să vorbim despre stabilitate în forma tradițională a stabilității unui guvern de acum înainte”, concluzionează Jiglău.
În aceste condiții, România intră într-o etapă în care capacitatea unui Executiv de a funcționa nu se va mai baza pe coaliții solide, ci pe negocieri purtate pentru fiecare proiect în parte. Rămâne o mare necunoscută dacă aceste compromisuri fragile vor permite implementarea unor programe coerente de guvernare sau dacă vor condamna țara la o succesiune de cabinete vulnerabile, aflate permanent sub amenințarea blocajului politic.
Explorează subiectele:
