Într-un moment în care tensiunile din Asia de Est se amplifică vizibil, China pare să reînvie o tehnologie militară abandonată de decenii: ekranoplanul, un vehicul hibrid între aeronavă și ambarcațiune, conceput inițial de Uniunea Sovietică în perioada Războiului Rece. Primele imagini cu prototipul chinezesc au fost surprinse recent în Marea Bohai, indicând faptul că aparatul se află deja în teste.

Poreclit de analiștii în aviație „Monstrul Mării Bohai”, vehiculul pare a fi construit pentru a zbura la joasă altitudine, aproape de suprafața apei, folosind efectul de sol – un principiu aerodinamic cunoscut, dar rar exploatat la scară militară. Forma fuzelajului, asemănătoare unui corp de navă, precum și coada în V indică o direcție clară: reluarea experimentelor sovietice din anii ’60.

Este o revenire în forță a unei idei pe cât de spectaculoase, pe atât de controversate: vehiculele de tip WIG (wing-in-ground) au fost proiectate pentru viteză, stealth și proiecție rapidă de forță în mediul maritim – mai ales în apropierea coastelor. În cazul Chinei, scenariile posibile sunt ușor de intuit: sprijinirea unor operațiuni amfibii, transport rapid pe distanțe scurte, dar și potențiale misiuni în jurul Taiwanului.

O fantomă tehnologică a URSS revine în forță

Ekranoplanele nu sunt o invenție nouă. Uniunea Sovietică a fost pionierul absolut în dezvoltarea acestor vehicule în perioada de vârf a confruntării cu NATO. Cel mai cunoscut dintre ele, supranumit „Monstrul Mării Caspice”, avea dimensiuni impresionante: peste 90 de metri lungime, opt motoare cu reacție şi capacitate de a transporta rachete antinavă.

Proiectat pentru a penetra apărarea aeronavală a Alianței Nord-Atlantice, ekranoplanul sovietic zbura la câțiva metri deasupra apei, rămânând invizibil pentru majoritatea radarelor. Totuși, proiectul a fost abandonat după destrămarea URSS, iar vehiculele construite au fost lăsate să ruginească în bazele navale din sudul Rusiei.

O competiție strategică reîncepe – America răspunde

China nu este singura care mizează pe renașterea acestei tehnologii. În paralel, Agenția pentru Proiecte de Cercetare Avansată în Apărare a SUA (DARPA) dezvoltă „Liberty Lifter” – un aparat de transport greu, capabil să zboare aproape de suprafața mării, dar și să urce temporar până la altitudini de 3.000 de metri.

Proiectul american vizează mobilitatea logistică în teatre de conflict, în special în Pacific, unde distanțele vaste și lipsa infrastructurii favorizează soluții de transport neconvenționale. Aparatul va putea acoperi rapid mii de kilometri, transportând echipamente grele într-un timp mult mai scurt decât o navă sau un avion de linie.

Planul Pentagonului e clar: construirea unui aparat „accesibil, modular şi adaptabil” pentru misiuni rapide – fie în context militar, fie pentru intervenții civile. Liberty Lifter va putea zbura nu doar deasupra oceanelor, ci și peste râuri, zone deșertice sau câmpuri înghețate, având astfel o aplicabilitate globală.

Un nou echilibru naval?

Prototipul chinezesc din Marea Bohai nu este un incident izolat, ci parte a unei tendințe mai largi. Beijingul a testat recent și barje de invazie capabile să formeze un pod mobil peste apă – o soluție logistică ce ar putea fi folosită pentru transferuri rapide de trupe în scenarii de conflict cu Taiwan.

La acestea se adaugă flota de drone maritime, rachetele hipersonice şi modernizarea accelerată a marinei chineze – toate semnale clare ale reorientării strategice a Chinei către proiecția de forță în spațiul maritim. În acest context, ekranoplanul devine nu doar un simbol al ambițiilor tehnologice, ci și al unui trecut care pare să revină sub altă formă.

Concluzie: Războiul rece tehnologic continuă

Reapariția ekranoplanelor – vehicule cândva considerate eșecuri experimentale – indică faptul că războiul rece tehnologic dintre marile puteri nu s-a încheiat niciodată cu adevărat. El doar a trecut într-o etapă nouă, mai subtilă, dar poate la fel de periculoasă.

În epoca în care dronele, rachetele inteligente şi inteligenţa artificială domină câmpul de luptă, revenirea la concepte uitate precum „efectul de sol” ar putea părea un anacronism. Dar în mâinile unui regim autoritar cu ambiţii globale, aceste platforme capătă o utilitate nouă: flexibilitate, surpriză şi intimidare.