În ultimii ani, lideri controversați precum Boris Johnson și Donald Trump au fost aleși în funcții importante în ciuda afirmațiilor false repetate și a comportamentului sfidător față de instituțiile democratice. Un fenomen asemănător se poate observa și în România.

Mulți oameni sunt dispuși să accepte minciuna liderilor. FOTO: Inquam Photos / Octav Ganea

Potrivit unei analize The Conversation , în SUA, alegătorii au preferat în 2016 un candidat — Donald Trump — ale cărui afirmații erau false în proporție de 70%, potrivit unor platforme de fact-checking, în defavoarea uneia cu un grad de acuratețe de 75%. De la preluarea mandatului, Trump a făcut peste 13.000 de afirmații false sau înșelătoare, dar susținerea lui a rămas stabilă, iar 77% dintre republicani îl consideră „onest”. Drept urmare, Trump a început un al doilea mandat în ianuarie 2025.

Explicațiile cercetătorilor

Cum este posibil ca lideri cu un istoric de minciuni să fie totuși considerați credibili? Cercetările oferă o explicație interesantă: alegătorii nu confundă neapărat minciuna cu lipsa de „autenticitate”, aceasta implicând o potrivire între imaginea publică și cea privată a unui politician.

Studiile realizate de o echipă de cercetători americani arată că, deși susținătorii lui Trump își ajustează convingerile când li se demonstrează că o afirmație e falsă, acest lucru nu afectează sprijinul lor pentru politicianul republican. Fenomenul este documentat și în alte cercetări: oamenii pot recunoaște o minciună, dar continuă să voteze candidatul care o rostește, atâta timp cât îl percep ca fiind „de partea lor”.

Adevărata explicație, spun cercetătorii de la Carnegie Mellon University, constă în sentimentul de excludere din sistemul politic. Atunci când alegătorii se simt neglijați sau dezavantajați de către „elită”, sunt dispuși să accepte chiar și minciuni flagrante de la un politician care pretinde că le apără interesele împotriva celor „de sus”. Astfel, sfidarea regulilor – inclusiv a adevărului – devine un semnal de loialitate față de „popor”, nu o dovadă de corupție morală.

Un exemplu pozitiv

Cercetările oferă și speranță: în țări în care sistemul politic este perceput ca fiind legitim și echitabil, oamenii nu tolerează minciuna. Un exemplu pozitiv în acest sens vine din Australia. Acolo, unde votul este obligatoriu și preferențial, studiile arată că alegătorii își retrag sprijinul față de politicienii care sunt prinși mințind – indiferent de orientarea politică. Acest sistem ajută la reducerea polarizării și crește responsabilitatea aleșilor față de electorat.

„Marketingul electoral” al lui George Simion

Un exemplu din țara noastră ar fi „marketingul electoral” al lui George Simion, candidatul clasat pe primul loc în turul I al alegerilor prezidențiale. El a recunoscut că promisiunea caselor la 35.000 de euro a fost o strategie de marketing pentru campania la prezidențiale. Promisiunea caselor la 35.000 de euro au fost una dintre cele mai importante din „Planul Simion”, pachetul de măsuri cu care liderul AUR s-a prezentat în fața electoratului în alegerile prezidențiale din noiembrie 2024.

Acum, în mai 2025, Simion a afirma că aceasta a fost o strategie de marketing.

„Sunt oameni care nu au înțeles despre ce este vorba și știu că nu le-am făcut vreo propunere că le dau casă. Era vorba despre locuințe accesibile, despre locuințe sociale, parte a unui program de guvernare”, a afirmat liderul AUR.