Șeful NATO, Mark Rutte, și șeful diplomației franceze, Jean-Noël Barrot, s-au contrat de la distanță pe tema autonomiei strategice. Polemica dintre cei doi arată tenisiunile uriașe acumulate la nivelul NATO și faptul că relația transatlantică suferă enorm. Dacă Rutte i-a avertizat pe europeni că o alianță fără SUA este aproape imposibilă, francezul i-a transmis un mesaj tăios. Expertul în politici de securitate Claudiu Degeratu explică, pentru „Adevărul”, cine are dreptate în acest caz și câți ani le-ar trebui europenilor pentru a se decurca fără SUA.

NATO și relația trasatlantică nu traversează cea mai bună perioadă, dovadă și schimbul de replici de la începutul săptămânii dintre numărul 1 din NATO, secretarul general Mark Rutte, și șeful diplomației franceze, Jean-Noël Barrot. Olandezul a afirmat că Europa depinde enorm de Statele Unite ale Americii și că o autonomie strategică nu poate fi obținută decât în decurs de decenii.

La Bruxelles, în fața europarlamentarilor, Mark Rutte a criticat ideea unei alianțe europene de apărare fără sprijinul Statelor Unite ale Americii, ceea ce i-a deranjat pe unii dintre aliații europeni care susțin autonomia strategică. Într-un mesaj care ar putea să intre în istorie, șeful NATO i-a avertizat pe europeni care ar fi costurile și ce riscuri implică politica lor. Mark Rutte a făcut și un apel la unitate și a atras atenția asupra faptului că Europa fără Statele Unite ale Americii nu este capabilă să-și asigure propria securitate.

„Dacă cineva de aici încă mai crede că Uniunea Europeană, sau Europa în ansamblu, se poate apăra fără Statele Unite, continuă să viseze. Voi nu puteţi. Noi nu putem, avem nevoie unii de alţii”, a spus Rutte, conform AFP.

Batavul a mai adăugat și că, în cazul în care Europa pornește pe acest drum al autonomiei strategice și dorește să mizeze pe o alianță din care să excludă Statele Unite, costurile vor fi absolut uriașe. Și asta nu ar fi tot, a mai spus el. Europenii ar fi nevoiți să cheltuiască 10% din PIB pentru apărare, iar pe de altă parte ar trebui să construiască propria capacitate de descurajare nucleară pentru a putea să-și asigure securitatea.

„Asta costă miliarde şi miliarde de euro. Şi în acest scenariu, aţi pierde garantul suprem al libertăţii noastre, şi anume umbrela nucleară americană. Aşadar, mult succes!”, a fost declarația tranșantă a lui Mark Rutte.

Răspunsul lui Barrot a fost unul lipsit de diplomație, ba chiar ironic. „Nu dragă Rutte, europenii pot și trebuie să-și asume responsabilitatea pentru propria securitate. Chiar şi Statele Unite sunt de acord cu acest lucru. Există pilonul european al NATO”, a spus oficialul frrancez.

Cine are dreptate

Fost director general pentru politica și planificarea apărării, responsabil cu politicile NATO și UE și Șef al Secției de Apărare din cadrul Delegației Permanente a României la Sediul NATO din Bruxelles, expertul în relații internaționale și politici de securitate Claudiu Degeratu explică, în analiza sa pentru „Adevărul” cine și de ce are dreptate în tot acest schimb tensionat de replici. În opinia sa, atât Mark Rutte cât și Jean-Noël Barrot au dreptate parțial, însă niciunul în totalitate. Claudiu Degeratu nuanțează acest punct de vedere.

„În principiu, au amândoi dreptate, pentru că problema este legată de viziunea asupra rolului pe care trebuie să-l aibă pilonul european al apărării în Alianța Nord-Atlantică. Dacă Mark Rutte vede o tranziție foarte lungă, de zeci de ani, la capătul căreia Europa poate spera că va deveni un actor independent și la nivelul descurajării nucleare, ceilalți, adică europenii, își asumă un proiect mult accelerat. Adică Franța și europenii, în general, spun: «Ok, plecăm de la stadiul de dependență față de capabilitățile strategice americane, dar asta nu înseamnă că nu trebuie să ne poziționăm deja ca fiind autonomi». Asta își spun europenii, iar francezii sunt printre marii susținători ai acestei autonomii strategice. Deci, fiecare are dreptate, dar în felul său”, spune Claudiu Degeratu.

Europenii depind la toate capitolele de americani

Românul leagă aceste tensiuni dintre Mark Rutte și o parte a aliaților europeni de lansarea SAFE, care a provocat o anumită euforie în Europa, dar și un optimism exagerat.

„Personal cred că este mai mult o inflamare tactică pe momentul lansării SAFE. Unii au văzut-o ca fiind un factor de încurajare și de afirmare a autonomiei strategice europene, iar Rutte a încercat să tempereze acest entuziasm. Și are și Rutte dreptate”, mai spune expertul.

Europenii sunt în acest moment dependenți la absolut toate capitolele de Statele Unite ale Americii. Din punct de vedere financiar, SUA reprezintă pilonul central al Alianței Nord-Atlantice și acoperă aproximativ 70% din totalul costurilor de apărare. Restul, aproximativ 30% reprezintă contribuția lor financiară tuturor celorlalți aliați europeni și canadieni. Iar cifrele arată și mai rău pentru europeni în cazul unei comparații între armele și tehnica militară a SUA și cea a aliaților europeni.

Câți ani i-ar trebui Europei să stea pe propriile picioare

În prezent, există mai multe estimări cu privire la orizontul de timp în care Uniunea Europeană ar putea deveni o forță și pe plan militar. Optimiștii vorbesc despre o perioadă de 5 ani, iar pesimiștii consideră că ar fi nevoie de cel puțin câteva decenii. Claudiu Degeratu crede că și unii și alții au tendința să exagereze.

„Nu este în principiu imposibil ca Europa să devină la un moment dat o forță, dar este evident că are nevoie de mult timp și de investiții cât se poate de serioase pentru asta. Pe termen mediu, consider că cel puțin zece ani le-ar trebui europenilor ca să-și atingă scopul. Nu este realist să aibă așteptări să reușească în cinci, spre 10 ani, așa cum cred unii”, subliniază Claudiu Degeratu.