Presa din India relatează despre o poveste de supraviețuire și un mod de viață ascetic, după ce autoritățile locale au descoperit o femeie originară din Rusia care trăia împreună cu cele două fiice ale sale într-o peșteră izolată, pe versanții împăduriți ai dealului Ramatirtha, în districtul Uttara Kannada din Karnataka.

Femeia în vârstă de 40 de ani, Nina Kutina, cunoscută și sub numele de Mohi, se ascundea în India de peste opt ani, după ce i-a expirat perioada legală de ședere. În ultimele două luni, ea și fiicele sale, Preya (6 ani) și Ama (4 ani), au trăit într-o izolare aproape totală, bazându-se pe natură pentru adăpost și hrană.

Ambele fetițe s-au născut în India, în timpul anilor în care Kutina a trăit ascunsă, și nu au cunoscut niciodată viața din afara pădurii. Potrivit poliției, femeia a refuzat constant să ofere informații despre tatăl copiilor.

Cum a fost descoperită femeia rusoaică

Pe 9 iulie 2025, autoritățile indiene care patrulau prin zona Ramatirtha – un sit turistic predispus la alunecări de teren – au observat bucăți de pânză și folii de plastic lângă o peșteră de pe versant. Din curiozitate, agenții au urcat și au rămas uimiți să găsească acolo o femeie și doi copii mici care trăiau complet izolați.

„Echipa noastră a văzut haine atârnate la uscat în fața peșterii. Când s-a apropiat, a găsit-o pe Mohi împreună cu fiicele ei”, a declarat șeful poliției din districtul Uttara Kannada, M. Narayana.

La început, Kutina a susținut că și-a pierdut în pădure pașaportul și viza, însă ofițerii au recuperat ulterior documentele din apropierea peșterii.

Poliția a confirmat că femeia intrase legal în India în 2016, cu o viză de afaceri care a exprirat un an mai târziu. A părăsit temporar țara în 2018, mergând în Nepal, dar s-a întors curând în India. După ce a intrat în contact cu comunități spirituale din Goa și Gokarna, a ales să nu se mai întoarcă în țara natală. În schimb, a început să trăiască în păduri, peșteri și zone izolate — evitând hotelurile și spațiile publice pentru a nu fi descoperită.

Deși trăia în acea peșteră de două luni, poliția a aflat ulterior că rusoaica ducea o viață izolată, în comuniune cu natura, de opt ani.

Viața în sălbăticie

Mohi ducea o viață spirituală: în interiorul peșterii, femeia păstra o statuetă Rudra, cărți în limba rusă și fotografii cu zeități hinduse, relatează The Indian Express.

„Am convins-o să iasă spunându-i că există riscul unor alunecări de teren în zonă”, a declarat subinspectorul de poliție Sridhar S. R. din Gokarna. Acesta a adăugat că, atunci când a fost avertizată în privința șerpilor din zonă, Kutina a răspuns că „șerpii sunt prietenii noștri și nu ne fac rău decât dacă îi deranjăm.”

Ea a povestit și că, în timpul drumurilor către cascadele din apropiere, unde mergeau să se spele, șerpii treceau adesea pe lângă ele fără nicio urmă de agresivitate.

Sridhar a mai spus că în telefonul Ninei Kutina a găsit numeroase fotografii cu ea și copiii. „Avea un program bine stabilit pentru fetițe, care includea desen, cântat, recitarea de mantre, yoga și alte exerciții. Chiar și duminică dimineață o surprinsesem în timp ce le preda yoga fetelor”, a precizat polițistul.

Femeia se baza în mare parte pe lumina naturală a zilei. Deși avea lumânări, le folosea rar, a precizat un ofițer. Nina Kitina și fetele ei dormeau pe folii de plastic și supraviețuiau în principal cu tăiței instant (noodles). Avea provizii suficiente pentru a trece de lunile musonice, spune M. Narayana.

Este surprinzător cum ea și copiii au reușit să supraviețuiască în astfel de condiții. Din fericire, nu li s-a întâmplat nimic cât timp au stat în pădure, a declarat Narayana.

„Viața noastră nu era periculoasă. Oamenii sunt cei care ne-au speriat”: mesajul Ninei după ce a fost luată din pădure

După ce poliția a reușit să le convingă să părăsească peștera, cele trei au fost duse peste noapte la un așram din apropiere, apoi într-un centru de primire pentru femei din Karwar, aflat sub tutela Direcției de Protecție a Femeii și Copilului. Demersurile legale pentru deportare au fost deja inițiate. Ofițerii au spus că fetițele păreau vizibil entuziasmate să vadă pentru prima dată electricitate și să doarmă în paturi adevărate — un lux pe care nu îl cunoscuseră niciodată.

În dimineața următoare, subinspectorul Sridhar a primit un mesaj pe WhatsApp de la Kutina, scris în limba rusă, în care femeia își exprima tristețea față de separarea de pădure, potrivit Indian Express.

„Am fost așezate într-o închisoare fără cer, fără iarbă, fără cascadă, cu o podea tare și rece pe care acum dormim – pentru «protecție împotriva ploii și șerpilor». Vreau să împărtășesc cu voi cunoștințe solide, bazate pe mulți ani de experiență reală, de viață în junglă, sub cerul liber, în armonie cu natura. Niciodată nu ne-a rănit vreun șarpe. Niciun animal nu ne-a atacat. Singurul lucru de care ne-am temut ani la rând au fost oamenii.

Ploaia este cel mai frumos dar al naturii. A trăi în ploaie, într-un loc confortabil, înseamnă bucurie, putere și sănătate. Din nou, răul a învins. Dar vă dorim sincer tuturor o viață bună — plină de bunătate și libertate — eliberată de prejudecățile înguste ale celor ignoranți și de faptele lor dăunătoare.

Aud apa de ploaie curgând prin peretele casei. Dacă plouă mai mult, începe să se infiltreze. E la fel ca într-o peșteră – doar că acolo era moale, proaspăt și confortabil. Șerpii pot intra într-o casă – în baie, în bucătărie, chiar și în vasul de toaletă. Așa-zisa protecție a copilului e o prostie completă. O frică total nefondată. În casele lor moderne e la fel ca în peșteră – doar că mai rău. Pentru că, pe lângă aceleași probleme, acolo e un morman de negativitate în loc de pozitiv.

E hilar cum își imaginează ei șerpii din junglă. De parcă ar merge în turme, îngrămădiți unii peste alții. Șerpii nici nu se mișcă pe ploaie. Stau în vizuini, ca toate creaturile normale. Singurii care se comportă anormal sunt oamenii.

Au venit zece oameni, în două mașini. Parcă ar fi crezut că zece șerpi apar dintr-odată și atacă. Așa ceva nu se întâmplă. În nouă luni am văzut, cel mult, patru șerpi – și doar în sezonul lor.”

Kutina a spus că se simte dezamăgită de societatea umană, mai ales de faptul că oameni fără educație sau experiență au putere asupra vieților altora:

„Oamenii aceștia cred că au dreptul să acționeze așa. Și duc la capăt aceste ‘justiții de vigilenți’, bazate pe frică – pe basme copilărești – nu pe experiență reală, nu pe cunoaștere, ci pe zvonuri și lașitate – acea lașitate care crește în întunericul unde nu ajunge lumina învățăturii, nici de la profesori buni, nici din propria viață.”

Într-un interviu acordat agenției de presă indiene ANI, Kutina și-a apărat decizia de a trăi „în afara sistemului” împreună cu fiicele ei, descriind un stil de viață bazat pe natură, înot în cascade, pictură și olărit.

Avem o experiență vastă de a trăi în natură, în junglă. Nu am venit în junglă să murim. Nu mi-am adus fiicele să moară aici. Nu s-au simțit rău, au fost foarte fericite, s-au scăldat în cascade, au trăit, au avut un loc foarte bun pentru dormit, multe lecții de artă, am lucrat cu lut, am pictat, am mâncat bine, am gătit cu gaz – mâncare bună și gustoasă. Nu e un loc periculos. Turiștii vin des. Făceam baie în cascade, găteam la butelie și dormeam confortabil, a spus Kutina în limba engleză.

Ce le așteaptă pe Nina și fiicele sale

Avocata Sahana Basavapatna, care a gestionat cazuri similare de imigrație, a explicat că deportările sunt adesea blocate din cauza lipsei de fonduri. În cele mai multe cazuri, nici guvernul indian, nici țara de origine a persoanei nu plătesc pentru întoarcerea acesteia. Mulți dintre cei aflați în această situație ajung să rămână blocați în centre de detenție până când reușesc să-și strângă singuri banii necesari.

Totuși, în cazuri rare, care implică cetățeni ai unor țări considerate risc de securitate, guvernul indian poate acoperi costurile deportării pentru a accelera procesul, potrivit The Indian Express.

Viza expirată a lui Kutina o face imigrantă ilegală, iar cum fiicele sale s-au născut în perioada șederii sale neautorizate, acestea nu sunt eligibile pentru cetățenie indiană.

Cazul a stârnit reacții mixte în India și în presa internațională. Unii o consideră pe Kutina o mamă care a ales un stil de viață minimalist, în armonie cu natura și educație prin experiență. Alții o critică pentru expunerea copiilor la posibile pericole și pentru încălcarea flagrantă a legii.

Șeful de poliție Narayana a descris-o drept „o persoană profund deziluzionată de societate, dar încă spirituală și plină de compasiune”.