Nota de plată a „turbulențelor” politice va fi achitată de cetățeni prin rate mai mari și prețuri umflate

,,Probabil că vom intra în turbulențe politice", declara președintele Nicușor Dan, ca reacție a ceea ce se întâmplă în Guvernul României . Mesajul său a venit însoțit de o încercare de calmare: există consens pe PNRR și buget. Pentru piețe, se vrea un semnal de control al situației. Pentru cetățeni apare însă întrebarea: cum se vor simți aceste „turbulențe” în viața de zi cu zi? Politologul Cristian Pîrvulescu a detaliat pentru „Adevărul” posibilele consecințe. Pentru că deși criza e declanșată de politicieni, nota de plată e plătită de toți.

O triplă criză și efectele care apar

„România trece acum nu doar print-o singură criză, ci trei crize suprapuse: una politică endemică — instabilitatea guvernamentală este structurală cel puțin din 2007 —, peste care s-a adăugat acum o criză guvernamentală, care amenință să genereze o criză constituțională. Fiecare nivel este amplificat de precedentul, iar cetățeanul simte efectul cumula”, atrage atenția politologul Cristian Pîrvulescu. Dacă vorbim despre efecte imediate în societate, primul ar putea fi unul cu o miză foarte mare: întârzieri și disfuncționalități în domenii esențiale.

În perioada următoare, instituțiile nu vor mai livra politici publice coerente pentru că nu există un centru de decizie stabil. Spitalele, școlile, investițiile în infrastructură nu stagnează din lipsă de bani, ci din lipsă de autoritate executivă funcțional, spune politologul.

Cum ar putea fi afectați financiar: dobânzi mai mari la credite și inflație mai persistentă

Unul dintre cele mai directe efecte ale instabilității politice asupra cetățenilor este legat de bani. În momentul în care Guvernul este perceput ca instabil, piețele financiare reacționează imediat. Jurnaliștii de la Bloomberg au publicat deja o analiză în care notează că instabilitatea politică va alarma și mai tare investitorii și agențiile de rating, dar și că vor crește costurile de împrumut. Cum se traduce concret asta pentru cetățeanul român? Cristian Pîrvulescu explică:

Piețele financiare nu pedepsesc doar deficitele, pedepsesc imprevizibilul instituțional. O criză guvernamentală cu final neclar — premier care refuză să plece, partid care retrage miniștrii, 45 de zile de interimat constituțional — e exact scenariul care crește randamentele la titlurile de stat. Asta se traduce în dobânzi mai mari la credite, leu mai slab, inflație mai persistent.

Cu alte cuvinte, instabilitatea politică se poate simți în ratele lunare, dar și în valoarea coșului lunar de cumpărături.

Totodată, subliniază politologul: ,,România riscă în plus să piardă accesul la circa 10 miliarde euro din PNRR cu termen august 2026, bani care ar fi ajuns direct în economia reală". În acest context, declarațiile președintelui Nicușor Dan sunt un semnal cu miză mare pentru piețele economice, spune Pîrvulescu:

Este o încercare de a decupla criza guvernamentală de traiectoria fiscală, de a spune că România rămâne predictibilă pe ce contează pentru piețe, chiar dacă e impredictibilă politic. Dacă piețele cred asta, costurile de împrumut rămân controlabile.

Costurile pe care partidele nu le iau în calcul

Deși efectele imediate sunt economice și sociale, unele dintre cele mai importante costuri apar în timp. Cristian Pîrvulescu atrage atenția că instabilitatea afectează capacitatea statului de a funcționa în relație cu partenerii externi:

Guvernul Bolojan, la mâna AUR. Va accepta George Simion să-i ofere lui Sorin Grindeanu «capul» premierului pe tavă?

„Fiecare criză guvernamentală consumă din capacitatea instituțională a României de a negocia cu partenerii externi, de a absorbi fonduri europene, de a păstra credibilitatea în fața agențiilor de rating. Aceste costuri nu apar în sondaje la următoarea zi, dar se acumulează și se plătesc la un moment dat — prin dobânzi suverane mai mari pe termen lung, prin investiții întârziate, prin fuga creierelor care nu mai văd un orizont de stabilitate".

Cristian Pîrvulescu vorbește, totodată, și despre un alt cost al ,,turbulențelor politice":

,,Costul cel mai important este de natură sistemică, pentru că extrema dreaptă devine arbitru guvernării. (...) AUR câștigă legitimitate instituțională fără să câștige putere executivă, ceea ce e mai periculos pe termen lung. Și asta, spre deosebire de dobânzile la titluri de stat, nu se poate corecta cu o declarație de consens".

Scade încrederea - nu doar în politicieni, ci și în instituții

O altă consecință, cu efecte pe termen lung, este scăderea încrederii cetățenilor în instituțiile statului.

,,Criza constituțională în curs — un premier fără majoritate care se menține în funcție prin miniștri interimari, iar Curtea Constituțională urmând să fie chemată să lămurească ce Constituția nu spune explicit — produce un efect specific: nu neîncredere în oameni politici, ci neîncredere în instituții ca atare. Asta e mai grav și mai greu de reparat. Românii nu mai știu care e regula jocului, pentru că regulile sunt contestate chiar de jucători", e de părere Cristian Pîrvulescu.

,,Vidul de autoritate instituțională e combustibil perfect pentru manipulare"

Instabilitatea politică este teren propice și pentru două fenomene periculoase: propagarea știrilor false și manipularea opiniei publice. Din nou, consecințele se întind pe termen lung, iar costurile, deși nu sunt cuantificabile în bani, sunt extrem de ridicate.

Vidul de autoritate instituțională e combustibil perfect pentru manipulare. Când nu există un centru executiv clar și legitim, orice actor — intern sau extern — poate umple spațiul cu narațiuni proprii. Criza guvernamentală actuală amplifică vulnerabilitățile. Pe de o parte pentru că este o problemă tehnică, greu de explicat publicului larg, care poate fi ușor de deformat. „Lovitura de stat constituțională", „uzurparea puterii", „mâna străinătății" sunt narațiuni gata pregătite pentru exact acest tip de ambiguitate, avertizează politologul.

Cum pot fi diminuate efectele crizelor politice

Crizele guvernamentale nu sunt însă negative prin natura lor, subliniază Cristian Pîrvulescu.

,,O criză care rezolvă o problemă structurală reală e preferabilă unei stabilități artificiale care o îngropă. România anilor 2000 a avut guverne „stabile" care au conservat corupția, nu au reformat-o", explică acesta.

Așadar, problema nu este reprezentată de criza în sine, ci de capacitatea sistemului de a o gestiona.

Aici România eșuează repetat: crizele se consumă ca lupte de putere, nu ca momente de recalibrare. Nu se iese cu reguli mai clare, cu instituții mai puternice sau cu un consens mai larg — se iese cu un nou aranjament de putere între aceiași actori, care reproduce condițiile pentru următoarea criză, spune politologul.

În acest context, crede Pîrvulescu, soluțiile nu sunt tehnice, ci politice:

Presiunea externă — termenul PNRR din august, condiționalitățile Comisiei Europene — poate forța un compromis pe termen scurt, cum a mai făcut-o. Dar ancora externă nu înlocuiește capacitatea internă de a produce compromisuri legitime.

În acest sens, concluzionează politologul: ,,Un partid care pierde voturi fiind la guvernare nu înseamnă un partid distrus, cu condiția ca regulile să fie respectate, și să aibă șansa să revină. Dar când fiecare criză devine existențială, când a ceda înseamnă a dispărea, nimeni nu mai are interes să negocieze cu bună-credință. Asta e logica care produce blocaje constituționale, nu caracterele oamenilor politici. Altfel, la noi, crizele rămân endemice nu pentru că sunt inevitabile, ci pentru că nimeni nu are interes să construiască sistemul care le-ar face mai rare."

Tensiuni tot mai mari în Coaliție: PSD acuză Guvernul Bolojan de „vânzarea” companiilor de stat profitabile