O fibră prezentă în ovăz și orz ar putea reduce greutatea corporală și controla glicemia într-un mod similar cu efectele medicamentului Ozempic, arată un nou studiu realizat pe șoareci.

Cercetările recente asupra microbiomului intestinal au declanșat o adevărată revoluție în știința nutriției. Fibrele alimentare sunt acum promovate intens pentru beneficiile lor, fiind adăugate în multe produse pentru a hrăni bacteriile bune din intestin.

Totuși, nu toate tipurile de fibre au același efect. Un nou studiu realizat în 2024 de cercetători de la Universitatea din Arizona și Universitatea din Viena sugerează că beta-glucanul, o fibră solubilă care se găsește în ovăz și orz, are efecte remarcabile asupra controlului greutății și glicemiei, cel puțin la șoareci.

Doar una dintre fibre a redus grăsimea corporală

În cadrul studiului, șoarecii au fost hrăniți timp de 18 săptămâni cu o dietă bogată în grăsimi, alături de diferite tipuri de fibre. Dintre toate fibrele testate, inclusiv dextrina din grâu, pectina, celuloza și amidonul rezistent, doar beta-glucanul a dus la o scădere semnificativă a greutății și a masei grase.

„Știm că fibrele sunt importante și benefice; problema este că există atât de multe tipuri diferite de fibre”, a explicat Frank Duca, specialist în științe biomedicale la Universitatea din Arizona, pentru Science Alert.

El a adăugat: „Am vrut să știm ce fel de fibre ar fi cele mai benefice pentru pierderea în greutate și îmbunătățirea homeostaziei glucozei, astfel încât să putem informa comunitatea, consumatorul și apoi și industria agricolă.”

Fibrele - mai mult decât o „mâncare” pentru bacterii

F ibrele alimentare sunt esențiale pentru sănătatea intestinală , fiind principala sursă de energie pentru bacteriile benefice. Însă, în SUA, mai puțin de 5% dintre oameni consumă cantitatea recomandată de 25–30 de grame pe zi. Din această cauză, alimentele îmbogățite cu așa-numitele „fibre invizibile” devin din ce în ce mai populare.

Însă fibrele diferă mult între ele. Unele, precum beta-glucanul sau dextrina, sunt solubile și ușor fermentate de bacterii. Altele, precum celuloza, sunt insolubile și ajută mai mult la formarea scaunului decât la hrănirea microbiomului.

„Până acum, nu există niciun studiu care să fi investigat rolul diferitelor fibre într-o singură cohortă”, scrie Elizabeth Howard, cercetătoare biomedicală și coautoare a studiului.

Legătura cu microbiomul și hormonii foamei

Cercetătorii au observat că doar beta-glucanul a dus la o creștere a unei bacterii numite Ileibacterium, care a fost anterior asociată cu pierderea în greutate la rozătoare.

Mai mult, șoarecii hrăniți cu beta-glucan au început să slăbească încă din primele 10 săptămâni, în ciuda unei diete bogate în grăsimi. Acest rezultat confirmă un alt studiu condus de Duca, în care șobolanii au fost hrăniți cu făină de orz și au slăbit chiar dacă au consumat aceeași cantitate de calorii.

Studiul a arătat și că aceste animale aveau un nivel crescut de butirat în intestine, o substanță produsă când microbii descompun fibrele. Butiratul stimulează secreția de GLP-1, un hormon intestinal care controlează apetitul și glicemia.

„Unul dintre beneficiile consumului de fibre alimentare constă în eliberarea de GLP-1 și a altor peptide intestinale care reglează apetitul și greutatea corporală”, a declarat Duca.

Alte efecte pozitive posibile

Deși GLP-1 este una dintre căile cunoscute prin care fibrele influențează metabolismul, cercetătorii cred că butiratul are și alte efecte benefice.

„Totuși, nu credem că acesta este singurul efect. Credem că există și alte lucruri benefice pe care butiratul le-ar putea face și care nu au legătură cu peptidele intestinale, cum ar fi îmbunătățirea sănătății barierei intestinale și direcționarea organelor periferice precum ficatul”, a adăugat Duca.

Cercetătorii subliniază că este nevoie de multe alte studii pentru a verifica dacă aceleași efecte apar și la oameni. Cu toate acestea, descoperirile sugerează că nu toate fibrele sunt egale și că unele ar putea fi mult mai eficiente în sprijinirea pierderii în greutate și a sănătății metabolice.