Olanda susține posibilitatea „piratării” codului sursă al avionului F-35. Este posibil să facă acest lucru fără acordul SUA ?

Secretarul de stat pentru Apărare al Țărilor de Jos, Gijs Tuinman, a declarat că software-ul avionului de luptă F-35 Lightning II ar putea fi modificat fără permisiunea Statelor Unite, într-un scenariu extrem. Afirmația a fost făcută într-un interviu acordat postului olandez BNR Nieuwsradio, în contextul dezbaterilor privind autonomia operațională a aeronavei față de Washington.

Declarațiile vin pe fondul tensiunilor dintre unele state europene și administrația președintelui american Donald Trump, tensiuni care au alimentat întrebări legate de dependența Europei de tehnologia militară americană. F-35 este în prezent singurul avion de vânătoare aflat în serviciul Forțelor Aeriene olandeze.

Îngrijorări privind independența operațională

Tuinman, care a preluat funcția în iulie 2024, a subliniat inițial că nu există indicii clare că Statele Unite ar intenționa să limiteze operarea F-35 de către aliați. Astfel de măsuri ar putea include întreruperea lanțului de aprovizionare sau suspendarea actualizărilor software – elemente esențiale pentru funcționarea aeronavei.

Un eventual blocaj ar putea afecta nu doar capacitatea operațională a țărilor europene, ci și reputația globală a industriei americane de apărare, subminând încrederea în exporturile de echipamente militare produse în SUA.

„Jailbreaking” pentru un avion de luptă

Într-un scenariu ipotetic de criză, Tuinman a sugerat că software-ul F-35 ar putea fi modificat de operatori terți fără autorizarea producătorului, comparând situația cu procesul de „jailbreaking” al unui iPhone. „Jailbreaking” înseamnă eliminarea restricțiilor impuse de producător asupra sistemului de operare al unui dispozitiv – în cazul telefoanelor Apple I iPad pentru a permite accesul la funcții sau aplicații neautorizate oficial. Procesul implică însă riscuri, precum vulnerabilități de securitate sau pierderea garanției. Aplicat la un avion de luptă, un astfel de demers ar fi incomparabil mai complex și sensibil.

Tuinman nu a oferit detalii tehnice și a precizat că subiectul este unul delicat, sugerând că informațiile ar putea avea un caracter mai degrabă speculativ.

Complexitatea tehnică a F-35

Programul F-35 este recunoscut pentru complexitatea sa. Software-ul aeronavei conține peste opt milioane de linii de cod și este protejat prin măsuri stricte de securitate cibernetică.

De-a lungul timpului au existat declarații contradictorii privind nivelul de acces la codul sursă acordat aliaților apropiați. Regatul Unit – partener de nivel 1 în program și sediu al companiei BAE Systems, care a contribuit la dezvoltarea codului – ar avea cel mai extins acces dintre parteneri. Israelul, la rândul său, dispune de permisiunea de a modifica anumite componente ale versiunii proprii F-35I „Adir”. Țările de Jos, partener de nivel 2, nu sunt cunoscute ca având acces direct la codul sursă.

Riscuri pe termen lung

Chiar dacă modificarea neautorizată a software-ului ar fi posibilă, o astfel de acțiune ar putea conduce la excluderea din actualizările oficiale viitoare. Pe termen lung, aeronavele ar putea rămâne „înghețate” la configurația actuală, fără posibilitatea de integrare a unor noi arme, senzori sau tehnologii, scrie theaviationist.com.

Nu este vorba doar despre software în general, ci despre ceea ce afectează în mod direct capacitatea de luptă a aeronavei. Ceea ce face ca F-35 să fie un avion de vânătoare stealth 9invizibil pe radar) este Fișierul de Date al Misiunii (MDF). Aceste fișiere MDF sunt create în Statele Unite de către unități speciale ale forțelor lor aeriene - Grupul de Război Spectrum 350. Acestea colectează informații de la toate avioanele F-35, le analizează și oferă actualizări pentru a menține aeronava în stare de pregătire de luptă.

În plus, o eventuală „deblocare” software nu ar rezolva problemele legate de lanțul fizic de aprovizionare. Deși anumite componente sunt produse în Europa, multe piese sunt fabricate exclusiv în Statele Unite. Asamblarea finală și producția motorului F135 au loc și pe linii europene, însă acestea depind de livrarea componentelor din SUA.

Deși producția de componente individuale ale F-35 este împărțită între participanții la program, Statele Unite își păstrează controlul asupra pieselor cheie și a armelor aeronavei.

SUA controlează toate operațiunile cu componente prin intermediul sistemelor electronice ALIS și al succesorului său ODIN. Deși în Europa, uzina FACO din Camerì, Italia, asamblează F-35 sub conducerea companiei Leonardo și în cooperare cu Lockheed Martin, acest lucru se aplică doar asamblării finale. Adică, SUA are control deplin nu numai asupra software-ului, ci și asupra întregului proces de asigurare a funcționării pe termen lung a aeronavei.

Singurul partener de prim rang este Regatul Unit, care are probabil acces mai larg la codul F-35. BAE Systems a fost puternic implicată în dezvoltarea aeronavei, producând aproximativ 13-15% din piesele acesteia (cu excepția motorului) și furnizând SUA fuselajul posterior, sistemul de război electronic și subsistemele de control al zborului.

Israelul are, de asemenea, drepturi speciale, primind propria versiune a F-35i Adir cu propriile componente avionice, ceea ce îi conferă un anumit nivel de acces suveran la cod. Capacități similare extinse au fost oferite parțial Japoniei.

Lanțul logistic global al F-35 este coordonat prin sisteme informatice dedicate, precum ALIS și ODIN, care gestionează distribuția pieselor și mentenanța între operatori. Această structură integrată face dificilă, dacă nu imposibilă, restricționarea selectivă a livrărilor către un anumit stat fără a afecta întregul program.

În lipsa unor detalii concrete, nu se poate verifica veridicitatea afirmațiilor lui Tuinman. Totuși, dezbaterea reflectă preocupările tot mai frecvente legate de suveranitatea tehnologică și de dependența strategică a Europei de furnizori externi în domeniul apărării.