Ruinele ar putea fi ale vechiului oraş Zakhiku - despre care se crede că a fost un centru important în Imperiul Mittani (cca. 1550-1350 î.Hr.) care controla mari părţi din nordul Mesopotamiei şi Siria. Irakul este una dintre ţările din lume cele mai afectate de schimbările climatice, în special în zona de sud, care suferă luni de zile din an de pe urma deficitului de apă extrem, potrivit sciencedaily.com.

Pentru a preveni uscarea culturilor, cantităţi mari de apă au fost scoase din lacul de acumulare Mosul – cel mai important rezervor de apă din Irak. Acest lucru a dus la reapariţia unui oraş din Epoca Bronzului inundat cu zeci de ani în urmă fără investigaţii arheologice prealabile. Este situat la Kemune în regiunea Kurdistan din Irak. Descoperirea a avut loc în decembrie, trecut.

Ineditul eveniment i-a pus sub presiune pe arheologii care s-au silit să excaveze şi să documenteze măcar părţi din acest oraş, cât mai repede posibil, înainte ca apa să-l acopere din nou. Arheologul kurd dr. Hasan Ahmed Qasim, preşedintele Organizaţiei de Arheologie din Kurdistan, şi arheologii germani prof.dr. Ivana Puljiz, de la Universitatea din Freiburg, şi prof.dr. Peter Pfälzner, de la Universitatea din Tübingen, au decis spontan să întreprindă săpături comune de salvare la Kemune.

Acestea au avut loc în ianuarie şi februarie 2022 în colaborare cu Direcţia de Antichităţi şi Patrimoniu din Duhok, regiunea Kurdistan din Irak.

Finanţarea lucrării a fost obţinută în scurt timp de la Fundaţia Fritz Thyssen prin intermediul Universităţii din Freiburg. Cercetătorii au reuşit să cartografieze în mare măsură oraşul şi au găsit, pe lângă un palat, care fusese deja documentat în timpul unei scurte campanii din 2018, alte câteva clădiri mari, o fortificaţie masivă cu ziduri şi turnuri, o clădire monumentală de depozitare cu mai multe etaje şi un complex industrial.

Echipa de cercetare a fost uluită de faptul că pereţii s-au conservat foarte bine, în ciuda faptului că erau făcuţi din cărămizi de pământ uscate la soare şi s-au aflat sub apă mai bine de 40 de ani. Ei au fost de părere că buna conservare se datorează faptului că oraşul a fost distrus în urma unui cutremur în jurul anului 1350 î.Hr., în timpul căruia părţile superioare prăbuşite ale zidurilor au îngropat clădirile.

Deosebită a fost descoperirea a cinci vase ceramice care conţin o arhivă de peste 100 de tăbliţe cuneiforme. Ele datează din perioada asiriană mijlocie. „Este aproape de un miracol faptul că tabletele cuneiforme din argilă nearsă au supravieţuit atât de multe decenii sub apă”, a spus Pfälzner.

Pentru a preveni deteriorarea ulterioară a sitului din cauza creşterii apei, clădirile excavate au fost acoperite complet cu folie de plastic etanşă şi cu pietriş, ca parte a unui proiect extins de conservare finanţat de Fundaţia Gerda Henkel.