Orașul desfrâului care rivaliza cu Sodoma și Gomora. Lux, excese și o lume în care bătrânii veneau să-și retrăiască tinerețea, iar tinerii își schimbau identitatea

La 30 de kilometri de Napoli se afla o adevărată „Sodomă a Europei”, un oraș al păcatului, al luxului și al plăcerilor de toate felurile. Purta numele de Baiae și a dispărut în valurile Mării Tireniene luând cu el fastul unei lumi absolut fascinante.

În ziua de astăzi sunt multe „orașe ale păcatului”. Adică zone în care viața de noapte cu limite morale fluide, consum de droguri, cluburi, prostituție, alcool și jocuri de noroc se amestecă într-un vârtej al pierzaniei, hedonismului și al mai multor vieți trăite într-o singură clipă. Ei bine, nici Pattaya, Manama, Macao, Tijuana sau Las Vegas nu ar fi putut concura cu Baiae, o „Sodoma a Europei”, un loc în care viciul și păcatul în formă pură se îmbinau cu luxul și opulența ireală. Baiae a fost locul suprem de distracție, cel mai rafinat și păcătos „oraș al pierzaniei” din istoria lumii.

Orașul din adâncuri

Pe malul de nord-vest al Golfului Napoli, în comuna Bacoli din regiunea Campania, Italia, la aproximativ 30 de kilometri de actualul Napoli, se pot observa ruine ciudate răsărind din apă.

Despre aceste ruine au scris învățați, călători sau diplomați din Evul Mediu până prin anii '40. În anul 1941, primele echipe de arheologi au început să studieze sistematic ruinele și au coborât mai mult, tot mai mult, în adâncul mării pentru a descoperi o lume absolut fascinantă. Decenii la rând, un adevărat oraș secret, prăbușit adânc sub nivelul mării, a început să-și dezvăluie splendoarea. La 10 metri sub nivelul mării se află vile, temple, băi spectaculoase, bazine de o frumusețe rară, grădini, statui, o lume a luxului, a bunului gust și a splendorii cum rar i-ar fi dat cuiva să vadă. Toate aceste vestigii aparțin unei perioade cuprinse între sfârșitul epocii republicane, domniile lui Augustus și Hadrian și până în perioada târzie a Imperiului Roman.

În aprilie 2023, echipe de arheologi subacvatici din cadrul Parcului Arheologic Campi Flegrei au descoperit vestigiile scufundate ale unei vile romane antice. Printre acestea se numărau pardoseli placate cu dale de marmură, numeroase coloane din marmură și un mozaic decorativ elaborat. Ulterior s-a constatat că este vorba despre orașul Baiae, o perlă urbană a Romei Antice, un oraș al bogaților, al împăraților, al oamenilor față de care mulți miliardari de astăzi par niște oameni simpli cu buget mediu sau redus.

Ruinele acestui oraș se întind, mai ales subacvatic, pe o suprafață de trei ori mai mare decât a ruinelor de la Pompei. Sunt străzi, rețele întregi de drumuri, kilometri întregi de ziduri din cărămidă, pardoseli de marmură prețioasă, mozaicuri cu o valoare inestimabilă. Este un loc de care puțini oameni mai știu astăzi, dar care, în lumea antică, era pe buzele tuturor.

„Baiae, lăudatul dar al deplinei naturi”

Pentru a ne da seama cum putea să arate Baiae, acest loc al huzurului bogătașilor Romei, trebuie să ținem cont de reconstituirile pe baza descoperirilor arheologice, dar și de mărturiile autorilor antici. În primul rând, este indicat să ne uităm la cadrul geografic, cu totul și cu totul de excepție. Baiae se afla în Golful Napoli, la Marea Tireniană. Este o zonă extrem de pitorească și frumoasă, cu un peisaj absolut spectaculos. Stațiunea era așezată direct pe țărmul pitoresc al Golfului Napoli, oferind priveliști deosebite asupra mării, a stâncilor de tuf vulcanic și a orizontului maritim.

Ape limpezi și recunoscute pentru fauna marină de calitate (precum stridiile lăudate în antichitate), dar și geologia vulcanică unică a „Câmpurilor Flegree” completau peisajul. Este o lume modelată de activitatea vulcanică și fumarole, care, deși ascundea o instabilitate a solului (fenomenul de bradizeism), oferea o atmosferă exotică și resurse termale inepuizabile.

Și dacă tot am pomenit de resurse termale, putem spune că regiunea era celebră pentru izvoarele sale cu proprietăți tămăduitoare și aburi naturali calzi, folosite intensiv de elita romană pentru tratamente și relaxare, în special băi medicinale. În plus, zona beneficia de o vreme caldă și o atmosferă adăpostită de vânturi, ideală pentru vacanțe în orice anotimp. În acest context, patricienii romani, în perioada târzie a Republicii Romane, au întemeiat la Baiae o adevărată stațiune balneoclimaterică, un loc al relaxării absolute. Inițial, Baiae a fost cunoscută sub numele de Portus Baianus, adiacent orașului Cumae.

Ulterior, în jurul anului 80 î.Hr., Baiae devenise o stațiune la modă, frecventată de aristocrația romană. Gaius Marius, Lucullus și Pompei se numărau printre cei care veneau aici. Iulius Cezar deținea o vilă în oraș, iar în timpul domniei lui Augustus, o mare parte din Baiae a intrat în proprietatea împăratului. De-a lungul perioadei imperiale, Baiae a cunoscut o dezvoltare incredibilă, devenind un adevărat paradis al elitei romane. La rândul lor, Nero, Caligula, Hadrian și Septimius Severus, împărați cunoscuți, și-au construit vile și băi la Baiae, petrecând vara și toamna în această locație. Până și Alaric, celebrul războinic germanic, după căderea Imperiului Roman de Apus, s-a bucurat de binefacerile de la Baiae. „Niciun golf din lume nu strălucește mai tare decât cel al încântătoarei Baiae”, scria Horațiu. „Baiae, lăudatul dar al deplinei naturi... deși o vizitezi pe pământurile de aur ale Venerei însăși... dacă o guști prea mult, nicio altă plăcere nu-ți va mai rămâne”, adăuga și Marțial.

Dovezi că cetăţile biblice ale Sodomei şi Gomorei au fost spulberate de o minge de foc cosmică

„Blestemată fii, o, Baiae”

Așa se face că orașul, care a depins mereu de Cumae din punct de vedere administrativ, a căpătat o strălucire dovedită și de numeroasele descoperiri arheologice. De exemplu, „Templul Dianei”. De fapt, era un complex termal format dintr-o cupolă colosală de formă ogivală, utilizată pentru a colecta vaporii care se ridicau din pământul de dedesubt.

Era decorată cu frize din marmură care înfățișau scene de vânătoare și, cel mai probabil, a fost ridicată la ordinele lui Severus Alexander, în secolul al III-lea, în onoarea mamei sale, Julia Mamaea. Mai era apoi „Templul lui Mercur”, care, la fel ca cel al Dianei, adăpostește o cupolă impresionantă, cu un diametru de 21,5 metri, ce a fost cea mai mare din lume înainte de construirea Panteonului din Roma , în anul 128 d.Hr.

Cupola are o deschidere circulară centrală, numită oculus, și patru luminatoare pătrate. A fost construită din blocuri mari de tuf vulcanic și reprezintă cea mai veche cupolă din beton roman care s-a păstrat până în zilele noastre. Edificiul a fost ridicat în secolul I î.Hr., în perioada târzie a Republicii Romane, și era folosit pentru a acoperi frigidarium-ul, adică bazinul cu apă rece al băilor publice.

Mai exista și un Templu al lui Venus, la fel sub forma unei băi romane. Erau în general o mulțime de băi romane, de diferite tipuri, de la cele asemănătoare saunelor și până la bazine de apă rece pentru călire. Peisajul era completat de parcuri, de vile romane impunătoare unde aveau loc petreceri, zone superbe de promenadă și multe altele. În scurt timp, mai ales în timpul împăraților Tiberiu, Caligula și Nero (deși au fost perioade și în epoca republicană), Baiae a ajuns un loc al păcatului și al decadenței. Aveau loc petreceri fără niciun fel de cenzură morală, cu sex neîngrădit, cu multă mâncare, băutură și tot soiul de distracții nerușinate. În anul 56 î.Hr., de exemplu, Clodia, o figură proeminentă a înaltei societăți romane, a fost prezentată drept o femeie cu moravuri ușoare, care ducea o viață desfrânată atât la Roma, cât și în „stațiunea aglomerată Baiae”, unde participa la petreceri pe plajă și petreceri până-n zori cu multă băutură.

Descoperiri arheologice uimitoare în Iordania: Dovezile că orașul biblic Sodoma a existat cu adevărat

La rândul său, Sextus Propertius în epoca lui Augustus descrie Baiae drept un „cuib al desfrâului și al viciului”. „Baiae este un loc de evitat pentru că, deși are anumite avantaje naturale, luxul și lăcomia l-au revendicat în exclusivitate... Baiae a devenit un han al tuturor viciilor. Acolo, luxul își dă frâu liber (...) Să numeri femeile nerușinate cum navighează, bărcile vopsite în tot felul de culori, trandafirii care plutesc pe lac sau să asculți certurile nocturne ale celor care cântă serenade? [...] Alungă plăcerile din ochii tăi!”, scria Seneca cel Tânăr. Propertius este chiar mai radical și spune: „Blestemată fii, o, Baiae, tu care aduci corupție fetelor cinstite! Tu ești dușmanul făpturilor virtuoase!”. La rândul său, Varro dădea un indiciu despre desfrâul de la Baiae: „Baiae este locul unde bătrânii vin să devină din nou băieți, iar băieții tineri vin să devină fete”, scria acesta.

Înghițit de ape și depopulat de malarie

Împărtășind parcă soarta Sodomei, Baiae a fost distrus de activitățile vulcanice care au antrenat mișcări seismice. Practic, orașul se află în căldarea supervulcanului Campi Flegrei. Mișcările tectonice și presiunea magmatică subterană au provocat un fenomen numit bradizeism (ridicarea și coborârea lentă a solului). Orașul a început să se scufunde treptat în Marea Mediterană în mai multe etape între secolele III și V d.Hr., apoi mai accentuat în secolul al VIII-lea. Aproximativ jumătate din oraș se află astăzi sub nivelul apei și este inclus în cadrul Parcului Arheologic Subacvatic din Baiae. O altă parte a orașului Baiae a fost jefuită de barbari după căderea Imperiului Roman de Apus, apoi de arabi și, în cele din urmă, depopulată complet.