Pardoseala multicoloră de la Aeroportul Otopeni stârnește ironii pe internet
Noua amenajare interioară a Aeroportului Internațional Henri Coandă, dominată de forme geometrice și culori stridente aplicate pe pardoseală, a devenit ținta glumelor pe rețelele sociale. În timp ce criticii compară aspectul terminalului cu o lucrare încropită din resturi de materiale, arhitectul proiectului apără conceptul și susține că totul face parte dintr-o viziune menită să unifice vizual spațiile.
Aeroportul Otopeni Foto: Shuterstock
Schimbarea la față a celui mai mare aeroport din România a generat reacții acide în mediul online. Mulți utilizatori au taxat aspru noul design interior, pe care l-au perceput drept un experiment artistic nereușit. Printre cei care au ironizat rezultatul lucrărilor se numără și jurnalistul Florin Negruțiu, care a catalogat întreaga aerogară drept o „haltă comunală numită pompos Aeroportul Internațional Henri Coandă București”.
Într-o postare publicată pe Facebook, jurnalistul a imaginat un dialog satiric pentru a explica modul în care au fost combinate culorile pardoselii:
„Deci eu vă zic ce s-a întâmplat aici. A avut unul, dealer de gresie la Dridu, o relație la Otopeni și a zis: «Boss, am decât 5 cutii de roz, 7 de albastru închis, 3 de albastru deschis mai mici, da' faci un degradeu și-ți rămâne și de plintă, mai am 10 verzi să-ți pui și pe tavan, una de roșu și restu maro. Hai, ia-le pe toate, ți le dau la suprapreț, că vreau să plec și io acasă»” - Florin Negruțiu.
Noul design al Aeroportului Otopeni, cu pardoseli în culori puternice și forme geometrice Foto: FB/Florin Negrițoiu
Mesajul a atras rapid numeroase comentarii din partea internauților. În timp ce o persoană a afirmat că „ceva mai urât greu găsești...”, un alt utilizator s-a întrebat direct: „Bătaie de joc, la miștocăreală... Cât a costat?”. Nu au lipsit nici aluziile fine la istoria artei, un comentator făcând o paralelă cu stilul geometric în culori primare consacrat de pictorul olandez Piet Mondrian: „Vaaai, domnule Negruțiu, dar cum se poate să nu apreciați arta? :)) E Mondriaan sadea!”.
Viziunea arhitecturală: unificarea unor clădiri adăugate în timp
În fața valului de critici, unul dintre arhitecții care au lucrat la acest proiect a oferit explicații pentru Republica , detaliind logica din spatele alegerilor estetice. Specialistul a subliniat rolul esențial pe care îl joacă o astfel de locație: „Un aeroport este mai mult decât o infrastructură de transport. Este unul dintre cele mai importante spații publice ale unui oraș și, în același timp, una dintre primele experiențe ale locului pentru cei care îl vizitează”.
Miza principală a echipei de proiectare nu a fost ridicarea unui terminal de la zero, ci conturarea unei identități arhitecturale unitare pentru un complex care s-a dezvoltat fragmentat de-a lungul deceniilor, prin alipirea mai multor corpuri de clădire distincte. Provocarea majoră a constat în integrarea acestor spații disparate fără a le modifica structura de bază sau organizarea funcțională.
Pentru a atinge această coeziune vizuală, elementele de amenajare, iluminatul, plafoanele și pardoselile au fost tratate ca părți ale unei singure compoziții. Arhitectul precizează că nu s-a dorit copierea identică a elementelor în toate încăperile, ci utilizarea unui vocabular estetic comun, adaptabil fiecărei zone în parte. „Un aeroport nu are nevoie ca toate spațiile sale să arate identic, ci ca ele să poată fi recunoscute drept părți ale aceleiași experiențe arhitecturale”, a punctat acesta.
Cum funcționează „canvasul arhitectural” de pe podea
Piesa de rezistență a acestei intervenții este însăși pardoseala, gândită ca o amplă compoziție grafică ce străbate terminalul. Conceptul se bazează pe alternanța dintre spațiile neutre și liniile sau suprafețele intens colorate, a căror densitate se modifică pe măsură ce pasagerul avansează prin aeroport.
Astfel, în zona accesului public dinspre stradă, intervențiile cromatice sunt minimale, rezumându-se la câteva linii care se intersectează rar pe un fundal neutru. Pe măsură ce călătorii trec prin spațiile intermediare și se apropie de porțile de îmbarcare, culorile devin mult mai prezente și mai vibrante, evoluând în final într-un caroiaj bidirecțional cu o structură vizuală complexă, formată din linii și câmpuri cromatice.
„S-a urmărit astfel ideea unui mare canvas arhitectural, desfășurat prin terminal, a cărui expresie se transformă odată cu spațiile pe care le traversează, de la «liniștea» cromatică a griului majoritar în zona acceselor de la stradă, către vibrația «câmpului» verde din zona porților de îmbarcare” - arhitectul proiectului.
Explorează subiectele:
