Părintele Constantin Galeriu, unul dintre cei mai de seamă duhovnici ai României, a fost anchetat de două ori de Securitate și a fost condamnat la muncă obligatorie la Peninsula, un lagăr al Canalului Dunăre-Marea Neagră . Fiul său, Rodion, a avut angajament de colaborare cu fosta poliție politică.

Părintele Constantin Galeriu, pe numele la naştere Costachi Galeri, s-a născut la 21 noiembrie 1918, în satul Răzeşi, comuna Răcătău, judeţul Bacău.

În anul 1942 a absolvit Teologia, lucrarea sa de licenţă intitulată „Îndumnezeirea omului” fiind realizată sub îndrumarea lui Nichifor Crainic. La 1 noiembrie 1942 este trimis pe front, ca militar în termen, apoi este lăsat la vatră în mai 1943, când este hirotonit preot la Parohia Podul Văleni, comuna Poenarii Burchii, din județul Prahova, scrie Rador.

Tot în 1943, s-a căsătorit cu Argentina-Cristina Vărgatu, care avea să-i dăruiască patru băieţi: Narcis, Rodion, Ciprian şi Serafim.

La alegerile din 1946, părintele Galeriu a participat ca delegat al delegaţiei permanente a PNL-Bejan. Între anii 1947-1973, a fost preot la biserica „Sf. Vasile” din Ploieşti, dar deja el devenise incomod regimului politic din ţara noastră.

la 12 noiembrie 1949, părintele Galeriu a fost arestat de Securitate, apoi a fost condamnat la trei luni închisoare pentru ascunderea unui lider politic liberal din Prahova.

În 6 august 1952, părintele Constantin Galeriu a fost arestat din nou și trimis în ancheta Securității din Ploiești, fiind acuzat pentru activitatea depusă în PNL-Bejan, ca membru al delegației permanente, numai că activitatea sa politică se rezumase doar la participarea ca delegat la alegerile din 1946. A primit o detenție administrativă de 60 de luni de muncă obligatorie, fiind închis în mai multe penitenciare şi în lagărul de muncă Peninsula, la Canalul Dunăre-Marea Neagră. A fost eliberat la 26 octombrie 1953, revenind în mijlocul familiei și al credincioşilor de la Biserica „Sfântul Vasile cel Mare” din Ploiești.

La 1 ianuarie 1990 a fost numit, de către P. F. Părinte Patriarh Teoctist, vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor.

Părintele Galeriu a fost prezent la demonstrațiile din 1989 și a oficiat primul parastas pentru cei ce au fost uciși la București. Apoi, în timpul manifestațiilor violente din iunie 1990, Părintele Galeriu s-a așezat în genunchi și s-a rugat împreună cu cei peste 50.000 de manifestanți din Piața Universității, rostind rugăciunea „Tatăl Nostru“.

A murit la 10 august 2003, după un atac cerebral.

Rodion Galeriu, fiul părintelui Constantin Galeriu, de profesie medic, a fost deconspirat că a colaborat cu Securitatea, între anii 1976 – 1984, sub numele conspirativ „Popescu”. El a fost recrutat de poliția politică pentru supravegherea informativă a unui coleg, medicul Ion Brad – în dosarul „Sănătatea”, şi, ulterior, a unor studenţi străni de la Institutul Petrol şi Gaze din Ploieşti.

Rodion Galeriu a susținut în apărarea sa că a fost forţat să semneze angajamentul de colaborare.. „Niciodată nu am efectuat vreun act specific activităţii de informator, cele şase note întocmite în perioada 30 iunie 1976-30 decembrie 1984 conţinând banalităţi, motiv pentru care s-a decis încetarea legăturii cu subsemnatul“, a spus Galeriu. El a sesizat că dosarul de la CNSAS este incomplet şi conţine foarte multe ştersături. „Corect era ca reclamanta CNSAS să depună notele informative cu privire la supravegherea mea şi a familiei mele,a părinţilor mei şi, în special, acele materiale în care sunt trasate sarcini şi stabilite metodele pentru persecutarea, hărţuirea şi intimidarea noastră“, spunea Rodion Galeriu.

„Deşi a acceptat colaborarea, nu a rezolvat sarcinile trasate, sustrăgându-se în mod sistematic pe motiv că nu are timp şi nu a întâlnit persoanele indicate", raporta maiorul Ion Oprea despre Radion Galeriu . Așa încât, încheierea legăturii dintre Rodion Galeriu şi Securitate s-a produs la 30 decembrie 1984. Ofiţerii de Securitate au ajuns la concluzia că informările lui „Popescu“ nu sunt utile.