Penelista Adriana Săftoiu, JIGNIRI pentru POLIȚIȘTII care „ȘI-AU PERMIS” să o tragă pe dreapta!
După imbecilul de la ALDE care se credea zilele trecute Rambo prin Afganistan uite și o penelistă care-și dă arama pe față! Fosta protejată a lui Traian Băsescu, aciuată acum sub pulpana PNL, unde se zbate să obțină un loc eligibil pe lista pentru Parlament, Adriana Săftoiu descrie pe Facebook cum și-au „permis” polițiștii să O OPREASCĂ PE DITAMAI EA ÎN TRAFIC! Mai avea și buletinul expirat! Noi nu credem o iotă din ce minte ea pe Facebook. Polițiștii își făceau datoria! Numai în România, și numai de către gherțoii care se cred dumnezei, li se cere polițiștilor ordinul de serviciu! Frate, suntem singura țară din lume unde se vorbește despre așa ceva!
Postarea Adrianei Săftoiu:
„Veneam spre casă. Mă gândeam la una, alta când hop, politia! Soseaua Nordului! M-am obisnuit deja cu ei, dar acum eram prea cu ganduri venind de la spital, de la o prietenă. In general, am răbdare si probabil că această răbdare e un punct nevralgic. De frica autoritătii, taci ca sa nu ii superi! Imi prezint actele! ” Actul de identitate”. Scot dovada de la evidenta populatiei! ”Ce e asta?” Simt că nu imi place tonul. Recunosc functionarul de stat, de STAT ROMÂN, bucuros să te prindă. Explic calm că am buletinul expirat si ca sunt in perioada in care am depus dosarul pentru eliberarea celui nou. Stă si se tot uită. Mai rămânea să imi ceară analizele medicale. Mă satur de privirea lui si intreb: ”Dar dvs de ce m-ati oprit?” ”Nu am de ce să vă raspund”. E cam mult. ”Cum adică nu aveti de ce să imi raspundeti? E dreptul meu să aflu de ce mă verificati”. Incepe să imi pară rău că nu am fost atentă la nume când s-a prezentat. ”Care drept? Vă verific pentru că vreau. E filtru”. ”Aveti si un ordin, verificati unde vreti si cum vreti?” ” Da, si dacă mai puneti intrebari s-ar putea să mă supăr”. ” Si dacă vă supărati, ce faceti?” ” Vă dau jos din masină”. Cobor singură si ii cer să imi arate dacă are vreun ordin pentru filtru. Se apropie colegul lui. Reluăm discutia. Intre timp, probabil, ma detectează ca persoană. Colegul ii șopteste ceva. Primesc actele inapoi si rămân baltă acolo. In fata mea, inca trei masini. Nimeni nu mai e verficat. Ma intreabă un sofer: ”ce le ati spus, doamnă? ” Ne verifică, poate pică ceva”. Si uite de asta imi este lehamite. Că nu avem curajul să modificăm STATUL care are un singur scop: să te prindă, să te ardă! Un stat care te crede vinovat din start si oricum te va dovedi! Că nimeni nu e fără de greșeală, nu?! Să apaludăm statul care are o bucurie orgasmică să te dovedească la fiecare colt de stradă! Ce drepturile individului?! Te cobor din masină că asa vreau eu, statul! Prin functionarii lui!”
