Pierderi istorice pentru Moscova în timp ce Ucraina lovește liniile rusești
Armata rusă a înregistrat în octombrie cel mai sângeros bilanț lunar de la începutul invaziei pe scară largă, pierzând aproximativ 54.400 de soldați, în timp ce ofensivele sale din Donețk și Zaporojie se lovesc de contraatacuri ucrainene tot mai eficiente și de o criză acută de combustibil.
Soldați ucraineni pe frontul din Donețk Foto: Profimedia
Efortul de război al Kremlinului implică în prezent costuri umane fără precedent. Conform estimărilor realizate de Institutul pentru Studiul Războiului (ISW) din Statele Unite, luna octombrie a adus Rusiei pierderi de circa 54.400 de militari, morți sau grav răniți. Este pentru a patra lună la rând când armata rusă pierde peste 40.000 de oameni, stabilind totodată un record negativ absolut de la debutul invaziei pe scară largă.
În paralel cu aceste pierderi masive, Moscova încearcă să își compenseze vulnerabilitățile prin intensificarea războiului electronic de-a lungul liniei de contact. Pentru a bloca comunicațiile prin satelit Starlink, trupele ruse folosesc din ce în ce mai des sisteme capabile să acopere suprafețe de aproape 25 de kilometri pătrați. Aceste complexe tehnologice au evoluat de la simple remorci grupate într-un punct fix la instalații ce includ antene parabolice cu alimentare centrală, având diametrul de aproximativ un metru.
Criza de combustibil și eșecurile strategice ale Moscovei
Gruparea rusă de forțe „Centru” duce greul ofensivei pe axa principală Kostiantinivka – Pokrovsk – Guliaipole. Potrivit analistului militar Oleh Jdanov, citat de publicația Focus, miza acestor atacuri este atingerea unor obiective care să îi permită lui Vladimir Putin să proclame finalizarea așa-numitei „operațiuni militare speciale”. Planul Kremlinului vizează ocuparea completă a regiunii Donețk, în timp ce capturarea orașului Zaporojie ar oferi Moscovei un atu strategic major. Cu toate acestea, planurile rusești au fost grav perturbate de acțiunile Kievului.
„Operațiunea «Vivaldi» a afectat practic jumătate din planul strategic al Statului Major rus. Am eliminat tentativa de creare a unui cap de pod în nordul regiunii Donețk, care ar fi permis încercuirea pe scară largă a orașelor-fortăreață Sloviansk și Kramatorsk. În sud, este posibil ca armata rusă să fi decis să obțină rezultate măcar pe un anumit sector. De aceea a trimis acolo numeroase efective, mizând nu atât pe tehnica blindată, cât pe asalturi în valuri, cu pierderi foarte mari” – Oleh Jdanov, expert militar.
Absența echipamentelor grele rusești de pe câmpul de luptă nu este dictată atât de starea vremii, cât de o lipsă acută de carburant, explică Jdanov. Această criză este alimentată de loviturile ucrainene asupra rafinăriilor din Rusia, dar și de distrugerea sistematică a logisticii feroviare, principala arteră de aprovizionare a armatei ruse. Recent, unitatea „Azov” a raportat lovirea a peste 100 de trenuri aflate în adâncimea operativă a dispozitivului inamic. În plus, expertul militar menționează că deficitul de motorină ar fi fost agravat și de o înțelegere între administrația Trump și Moscova, prin care o cantitate însemnată de combustibil, încărcată în cel puțin cinci petroliere, ar fi luat drumul Statelor Unite. Din aceste motive, Rusia întâmpină probleme majore în alimentarea blindatelor pe care ar vrea să le arunce în luptă.
Donețk: Peste 320.000 de soldați ruși și lupte de uzură
Regiunea Donețk rămâne epicentrul confruntărilor. Expertul militar Oleksandr Kovalenko, citat de asemenea de publicația Focus, subliniază că aici sunt masați peste 320.000 de soldați ruși, dintr-un total de circa 720.000 cât numără întreaga grupare de invazie. Practic, mai bine de două cincimi din forțele Moscovei sunt concentrate în acest sector.
Datele Statului Major al Forțelor Armate ale Ucrainei din dimineața zilei de 4 noiembrie confirmă intensitatea luptelor: din 208 ciocniri armate înregistrate în 24 de ore, 24 au avut loc pe direcția Kostiantinivka, 15 spre Pokrovsk și nouă în zona Sloviansk.
Cea mai mare presiune se resimte la Dobropillia, unde rușii lansează asalturi continue. Profitând de ceața specifică toamnei pentru a se infiltra, trupele Moscovei încearcă să învăluie localitatea pe la est și vest, atacând simultan dinspre sud, în timp ce apărătorii ucraineni depun eforturi pentru stabilizarea liniei. La Kostiantinivka se duc lupte urbane crâncene, unde unele poziții își schimbă posesorul de mai multe ori în aceeași zi, deși frontul rămâne, pe ansamblu, relativ stabil.
În schimb, Kievul a preluat inițiativa în alte puncte ale regiunii. ISW a confirmat progrese ucrainene la Piskunivka și Rai-Oleksandrivka. Totodată, pe flancul de est al aglomerației Sloviansk-Kramatorsk, înaintarea rusă a fost frânată, iar linia frontului a fost parțial echilibrată.
„În prezent au loc chiar și contraatacuri pe malul sudic al râului Siverski Doneț, în special în zona rezervației naturale Kreidova Flora. Acest lucru este în avantajul nostru. Mai la nord de aglomerația Sloviansk-Kramatorsk, pe fostul sector Lîman, operațiunea «Vivaldi» a Corpului al Treilea de Armată a eliminat pozițiile rusești care formau un cap de pod. Acum, luptele se desfășoară tot mai mult la inițiativa noastră, prin acțiuni de contraatac și confruntări directe” – Oleksandr Kovalenko, expert militar.
Zaporojie: Manevra ucraineană care amenință spatele frontului rusesc
În regiunea Zaporojie, dimensiunea redusă a sectorului Guliaipole permite Rusiei să mențină o presiune neîntreruptă, aici înregistrându-se cele mai grele lupte, în paralel cu încercările rusești de infiltrare lângă Orihiv și de avansare la capul de pod Stepnohirsk. Totuși, contraatacurile Kievului riscă să transforme această ofensivă într-un dezastru pentru forțele de ocupație, dacă trupele ucrainene își mențin ritmul de înaintare de-a lungul cursurilor de apă și ajung în spatele liniilor inamice.
„Acolo rușii au înregistrat chiar și unele progrese tactice, în timp ce pe capul de pod Stepnohirsk și pe direcția Orihiv situația este în stagnare. Totuși, la nord de această zonă, mai aproape de granița administrativă cu regiunea Dnipropetrovsk, situația se schimbă. Forțele ucrainene desfășoară contraatacuri active și avansează de-a lungul râurilor Mokri Iali, Vorona și Ianciul. Rușii încearcă să înainteze prin sectorul Guliaipole spre Verhnia Tersa, în timp ce noi exercităm presiune dinspre nord, ajungând, într-o anumită măsură, chiar în spatele lor” – Oleksandr Kovalenko.
Contraatacuri la Sumî și blocaj în regiunea Harkov
Pe frontul de nord, trupele Moscovei încearcă să oblige comandamentul de la Kiev să își disperseze rezervele, lansând atacuri pe direcții secundare în regiunile Sumî și Harkov. Răspunsul ucrainean a constat însă într-o apărare activă și recâștigarea unor poziții la nord de orașul Sumî, menținând inamicul la o distanță care să nu îi permită bombardarea cu artilerie a centrului administrativ al regiunii.
Luptele și contraatacurile ucrainene s-au concentrat în zona localităților Iunakivka și Andriivka, unde rușii sunt prezenți pe ambele maluri ale râului Snagosti. Imaginile geolocalizate analizate de ISW atestă consolidarea pozițiilor ucrainene la nord de Sumî și arată lovituri rusești asupra unei poziții a Kievului aflată la sud-vest de Andriivka — teritoriu pe care Moscova îl revendicase anterior ca fiind sub controlul său.
„Chiar și corespondenții militari ruși afirmă că forțele ucrainene și-au intensificat activitatea și că trupele ruse au fost nevoite să abandoneze anumite poziții. Aceste poziții nu sunt încă dezvăluite prin geolocalizare, ceea ce este firesc, întrucât operațiunile se desfășoară în condiții de discreție informațională. Totuși, faptul că acțiunile au loc în zona Andriivka-Iunakivka este confirmat” – Oleksandr Kovalenko.
În regiunea Harkov, tactica incursiunilor în flancurile și spatele inamicului a dat rezultate, Oleh Jdanov oferind ca exemplu operațiunea „Veles” de pe direcția Kupiansk, unde militarii ucraineni au folosit aceleași conducte subterane pe care le utilizau și trupele ruse. În acest sector, brigada „Hartiia” curăță capul de pod de la Dvoricina, îmbunătățind considerabil pozițiile Kievului și diminuând pericolul ca rușii să se infiltreze în orașul Kupiansk prin rețelele subterane. Tentativele Moscovei de a pătrunde spre Kupiansk-Vuzlovîi și Kivșarivka au eșuat, forțele ruse fiind blocate între Pișceane și Kurilivka.
Tot în Harkov, sectorul Vovceansk rămâne în stagnare, fără modificări notabile, în timp ce la Kozacia Lopani armata ucraineană execută lovituri la distanță și lupte directe pentru a stabiliza zona, după ce rușii au încercat să pătrundă și să se consolideze acolo.
Impactul vremii și teama de iarnă în tabăra rusă
În ansamblu, linia frontului prezintă o dinamică mai scăzută comparativ cu toamna trecută. Moscova nu a mai reușit nicio străpungere majoră, iar ultimul său avans notabil, cel spre Dobropillia, a fost între timp anulat de apărătorii ucraineni. Acum, urgența comandamentului rus este să își adăpostească trupele în localități înainte de venirea înghețului, Oleh Jdanov subliniind că iernarea soldaților în câmp deschis ar fi unul dintre cele mai sumbre scenarii pentru armata rusă.
Pe de altă parte, după aproape cinci ani de conflict, capriciile vremii nu mai dictează decisiv cursul operațiunilor. Deși ceața actuală reduce numărul dronelor ucrainene din aer și îi încurajează pe ruși să încerce infiltrări, trupele Kievului folosesc exact aceeași vizibilitate scăzută pentru a lansa propriile contraatacuri. Oleksandr Kovalenko explică faptul că ambele tabere s-au adaptat la specificul fiecărui anotimp: dispariția vegetației îi expune mai mult pe soldații inamici, facilitând controlul ucrainean, însă și trupele ruse își ajustează tacticile în consecință, astfel că factorul meteorologic nu mai produce răsturnări majore de situație pe front.
Explorează subiectele:
