Privite uneori cu reticență, darurile în bani oferite de invitați la nunți au o istorie îndelungată, iar obiceiul emblematic pentru numeroase astfel de ceremonii la români a fost adaptat vremurilor.

Nunțile la români au fost privite, încă din cele mai vechi timpuri, ca o adevărată „afacere”, începând de la pețirea viitoarelor mirese până la organizarea petrecerii în cinstea proaspeților căsătoriți. Cel mai comun obicei, plicul cu bani, a rămas emblematic pentru acestea.

În Evul Mediu, alegerea viitoarelor mirese nu era bazată pe sentimente. Dat fiind faptul că viitorii soți aveau adesea vârste fragede, căsătoria era mai degrabă o conveniență între părinții acestora.

Afacerea nunților are rădăcini medievale

În familiile bogate, la încheierea unor căsătorii se lua în considerare, în primul rând, averea celor implicați, iar menirea miresei era considerată aceea de a aduce pe lume moștenitori. La curțile regale, căsătoriile aveau, de cele mai multe ori, scopuri politice, de consolidarea unor alianțe între două regate sau tabere aflate frecvent în conflict, iar nunțile fastuoase erau folosite pentru sporirea averii familiilor care le organizau.

În secolele trecute, româncele se căsătoreau la vârste fragede, de 13–14 ani, fiind adesea „vândute” de părinți în vederea căsătoriei.

„Tineretul se căsătoreşte devreme, căci o fată este peţită de la 12 ani. Atunci când părinţii tânărului îndrăgostit nu i-au desemnat încă o soţie, se duc să se înţeleagă cu părinţii aceleia pe care el o doreşte, le oferă cât pot în bani sau în lucruri pentru a o căpăta, iar după ce s-a încheiat înţelegerea, trebuie să se facă nunta în două sau cel mult în patru săptămâni”, afirma Abatele Felice Caronni, citat de autorii volumului „Călători străini despre Ţările Române, în secolul al XIX-lea” (Editura Academiei Române, 2004).

Când fetele ajungeau la vârsta de 13 sau 14 ani, părinții se străduiau să le găsească un soț, uneori ofertându-i chiar ei pe viitorii miri.

„Ei nu aşteaptă cereri în căsătorie, ci fac ei înşişi oferte, câteodată la trei sau patru bărbaţi în acelaşi timp, stabilind cu ei cuantumul şi natura zestrei pe care sunt dispuşi să o dea. Când se cere o sumă mare, ei încep o tocmeală în regulă şi, în cele din urmă, se învoiesc cu acela care se mulţumeşte cu condiţiile cele mai înţelegătoare. În această împrejurare nu consultă niciodată preferinţele fetei lor”, afirma diplomatul britanic William Wilkinson, potrivit autorilor volumului „Călători străini despre Ţările Române, în secolul al XIX-lea”.

Nunta se dovedea uneori profitabilă în privința banilor strânși de la participanți, însă, în multe cazuri, după căsătorie, tinerii își vedeau apoi fiecare de viața lui, relata Piotr Jadovski, un ofițer rus care a ajuns în Transilvania și Țara Românească la mijlocul secolului al XIX-lea.

Nunțile cu bani, blamate în comunism

Obiceiul plicurilor cu bani strânse la nunți a supraviețuit în timpul regimului comunist, unde oficial, tradiția era blamată de autorități, fiind considerată un mijloc meschin de îmbogățire.

Unele ziare relatau despre nunțile fiilor unor directori de uzine și cooperative, care întocmeau liste cu invitați, mulți dintre angajații acestor întreprinderi, pe care îi obligau să contribuie cu bani.

„Tovarăşul preşedinte Cărăuşu, de fapt, preşedintele Uniunii judeţene a cooperaţiei meşteşugăreşti din Brăila şi-a măritat fata. Nunta în pădurea Gîrboavele, de la Galaţi. Spre miezul nopţii s-au strâns darurile de la cele aproape 500 de persoane. Treabă simplă, pentru că darurile au încăput în plicuri, e drept, cam dolofane, dar plicuri au fost (şi semnate, ca să se ştie cât a dat fiecare). Departe de noi gândul de a acorda crezare unor zvonuri insinuante că la această nuntă tânăra pereche ar fi strâns 250.000 de lei, mai ales că nimeni nu poate şti cu exactitate cât a conţinut fiecare plic. Este meschin acest obicei de a transforma în sursă de profit un act atât de solemn cum este întemeierea unui cămin”, informa România Liberă, în 1977.

Același ziar relata atunci și despre alte nunți cu dar mare, unde invitații erau înghesuiți în corturi și săli extinse, în care petreceau, însă nu plecau până nu ofereau plicurile cu bani. Un caz aparte fusese povestea nunții unui primar de comună, al cărui naș fusese ales primarul din localitatea învecinată.

Localnicii din mai multe sate au fost obligați să se prezinte la nuntă cu plicuri de bani, iar locul petrecerii au fost trei săli improvizate una lângă alta.

„Pentru mire, mireasă şi naşi a fost destul de obositoare cursa dintre cele trei săli, unde trebuiau să se întreţină cu nuntaşii, iar la urmă să ridice masa, adică, mai pe şleau, să ridice banii. După ce primarul mire şi-a sărutat mireasa a intrat în scenă naşul, care a anunţat începerea strângerii darurilor. Mai bine zis, naşul a coborât de pe scenă, de pe scaunul nunului mare, ca să vadă probabil şi cât dau cei din sat. Şi oamenii au dat. A fost o adevărată întrecere între nuntaşi, cine deschide mai tare punga. Mulţi dintre meseni au venit însă din obligaţie. Ni s-a invocat pretextul că o astfel de nuntă este un sprijin pentru tânăra familie, la început de drum. Dar era o adevărată cursă pentru daruri de sute sau chiar mii de lei, mită deghizată”, informa ziarul.

Plicurile au luat locul nunților cu strigare

Treptat, nunțile cu „strigare”, unde sumele dăruite erau făcute publice celorlați invitați, au fost privite încet ca fiind demodate, stresante sau chiar umilitoare pentru participanți, iar obiceiul a fost înlocuit de cel al plicurilor cu bani, semnate.

În prezent, darul de nuntă constă într-o sumă de bani, a cărei valoare crește în funcție de cât de apropiați sunt invitații de mire sau de mireasă și uneori de venitul acestora.

Numeroase site-uri de vânzări dedicate organizării nunților pun în vânzare alături de modele de invitații la nuntă, și plicuri speciale destinate participanților în care sunt îndemnați, uneori prin formule amuzante, să ofere bani mirilor.

Obiceiul darurilor în bani, acceptat în multe țări

Și în alte țări și culturi este considerat normal să se ofere cuplurilor bani atunci când se căsătoresc. În Grecia și Cipru, oaspeții agață bancnote unei mirese care dansează , iar în Nigeria invitații aruncă cu bani spre cupluri în timp ce dansează în jurul lor.

Deși devine din ce în ce mai obișnuit ca britanicii să întoarcă spatele listării tradiționale de cadouri și să solicite și cadouri în numerar, a-și da seama cât și cum să dăruiască este un fel de câmp minat de etichetă, scriu specialiștii citați de The Telegraph .

„În primul rând, ar trebui să oferiți ceea ce vă puteți permite și să nu vă simțiți niciodată presați să oferiți dincolo de zona dvs. de confort. Dacă cuplul care se căsătorește este format din rude sau prieteni foarte apropiați, veți fi în mod natural mai generoși”, spune Liz Wyse, consilier în etichetă la Debrett's.

Dar dacă este o nuntă într-o destinație specială sau a trebuit să cheltuiți mulți bani doar pentru a participa, ea adaugă că este în regulă să reduceți suma pe care o donați.

Laura Windsor, care conduce Academia de Etichetă cu același nume, spune că un cadou tipic este între 50 și 150 de lire sterline. „Dacă sunteți prieteni apropiați sau membri ai familiei, un cadou de aproximativ 75 până la 150 de lire sterline este potrivit. Cei mai puțin legați de cuplu ar putea cheltui considerabil mai puțin”, adaugă aceasta.

Cum pot fi ceruți, discret, bani în locul cadourilor

Experții în etichetă arată că trebuie mirii trebuie să fie atenț atunci când le spun prietenilor și familiei că preferă cadouri în bani. Deși devine din ce în ce mai frecvent ca cuplurile să ceară bani în ziua nunții, „o cerere directă de bani va fi în continuare derutantă pentru mulți oameni”, spune Wyse.

De asemenea, poate fi util să le spună oaspeților pe ce vor cheltui banii – mai ales dacă unii oaspeți nu sunt de acord cu ideea.

„Fii transparent în legătură cu direcția în care vor fi cheltuiți banii, fie că este vorba de îmbunătățirea locuinței, luna de miere sau avansul pentru o casă. Dacă sugerezi că un oaspete ar putea dori să facă o contribuție, de exemplu, pentru luna ta de miere sau pentru o achiziție importantă, cum ar fi o canapea, este mult mai acceptabil”, afirmă specialista în etichetă.

Indiferent cât au cheltuit invitații pentru nuntă, experții sunt de acord că nu este în regulă ca aceștia să vină fără niciun cadou. O nuntă nu este doar un eveniment important din viață, ci este și un act generos de ospitalitate.

„Rețineți că nu aveți obligația de a merge la nuntă dacă aceasta va cauza probleme financiare. Pur și simplu mulțumiți-le pentru invitație, explicați-le situația și aranjați să vă întâlniți mai târziu pentru o petrecere cu preț redus”, arată publicația britanică.