Pompeii nu a fost îngropat sub lavă: O nouă viziune asupra orașului antic

În vara anului 79 d.Hr., orașele Pompeii și Herculaneum prosperau la poalele Muntelui Vezuviu, un „deal verde“ pe care localnicii nu-l percepeau ca pe o amenințare, ci ca pe o zonă propice pentru vii și livezi. Nimeni nu bănuia forța vulcanică latentă, capabilă să distrugă totul în doar câteva ore.

Pe 24 august (deși unele descoperiri arheologice recente sugerează că erupția ar fi avut loc mai târziu, spre sfârșitul lunii octombrie), Vezuviul a erupt violent. O coloană imensă de cenușă și pietre s-a ridicat kilometri în atmosferă, transformând ziua în noapte. Mii de oameni au pierit, surprinși în mijlocul activităților lor cotidiene, un eveniment care a „înghețat“ o secvență unică din viața romană antică. Ruinele au fost descoperite întâmplător în 1592, dar cercetările arheologice sistematice au demarat abia în secolul al XVIII-lea, la Herculaneum în 1738 și la Pompeii în 1748, marcând astfel începuturile arheologiei moderne. Astăzi, aceste orașe oferă o fereastră neprețuită către viața de zi cu zi din Imperiul Roman.

O incursiune în acest trecut fascinant este propusă de mini-seria documentară National Geographic, „Pompeii: Out of time“ („Pompeii: Dincolo de timp“). Această producție inovatoare, ce combină drama cinematografică cu investigația documentară, îi aduce împreună pe actorul Tom Hiddleston (cunoscut pentru rolul lui Loki) și pe producătorul Kevin R. Wright. Alături de arheologi, istorici, geologi și experți în dezastre naturale, Hiddleston explorează poveștile unor locuitori reali ai orașului și analizează noi dovezi, care oferă o perspectivă inedită asupra uneia dintre cele mai celebre tragedii din istorie. Documentarul investighează și ipoteza conform căreia o parte dintre cei surprinși de erupție ar fi putut supraviețui. Seria va avea premiera pe 25 și 26 iulie, de la ora 21:00, la National Geographic, fiind disponibilă și pe platforma Disney+.

Arheologul american Darius Arya, doctor în arheologie clasică și director al platformei educaționale Ancient Rome Live, a petrecut peste două decenii studiind și promovând viața romană antică. După ce a filmat în Golful Napoli și la Herculaneum pentru documentarul „Pompeii: Out of Time“, Arya a vorbit într-un interviu despre secretele încă îngropate sub cenușă, despre modul real de viață al locuitorilor din Pompeii și despre relevanța continuă a acestui oraș pentru lumea de astăzi.

Pompeii: O poveste de supraviețuire, nu doar de distrugere

Documentarul „Pompeii: Out of time“ sugerează că tragedia orașului nu este doar o poveste despre moarte, ci și despre supraviețuire. Darius Arya subliniază importanța acestei perspective, adesea neglijate:

Cred că este un aspect extraordinar de evidențiat și care, de obicei, nu este suficient subliniat. Supraviețuirea înseamnă că oamenii, poveștile și experiențele lor continuă să existe. Prin noile studii vedem că oamenii încă locuiesc în Golful Napoli. Așadar, rămâne o experiență dinamică, într-o zonă foarte dens populată, așa cum este și astăzi. Și în prezent, oamenii trăiesc sub aceeași amenințare a unei eventuale erupții viitoare a Vezuviului. Cred că este o experiență continuă, în care putem pătrunde acum, privind spre Antichitate, dar care continuă să ne afecteze și astăzi, în 2026.
– Darius Arya

Deși Pompeii a fost mult timp descris ca un oraș „înghețat în timp“, arheologia modernă a depășit această simplificare. Arya explică că, deși prima impresie la vizitarea sitului este adesea una de uimire față de conservarea excepțională, realitatea este mult mai complexă:

Da, este ușor să ai această impresie. Cred că prima reacție, atunci când vizitezi pentru prima dată Pompeiul, este: „Doamne, totul dintr-un oraș antic este aici!“. Niciun alt oraș din lumea antică nu se compară cu nivelul de conservare pe care îl întâlnim la Pompeii, Herculaneum sau Stabiae – există un întreg grup de situri în zona Pompeii. Dar cred că, pe măsură ce am aprofundat cercetările și studiile științifice, am înțeles că era cu siguranță un oraș aflat în transformare. Era un oraș în schimbare, pentru că locuitorii încă reacționau la distrugerile provocate de cutremurul devastator din anul 62, care a fost un precursor al erupției din anul 79. Așadar, cred că putem avea acum o perspectivă mult mai nuanțată și mai sofisticată asupra vieții locuitorilor din Pompeii, deja tulburată de ceea ce se întâmpla înaintea marii erupții. Cred că imaginea care ni se dezvăluie acum este cu siguranță mult mai captivantă și mai complexă.
– Darius Arya

Un mit demontat: Orașul nu a fost îngropat de lavă

Una dintre cele mai răspândite concepții greșite despre Pompeii, pe care arheologia modernă o demolează constant, este legată de modul în care orașul a fost îngropat. Darius Arya clarifică această idee:

Cred că unul dintre lucrurile care mă irită cel mai mult este că foarte mulți oameni încă întreabă: „Cum de s-a păstrat totul atât de bine, cu toată lava aceea?“. Ei bine, nu este vorba despre o erupție de lavă. Desigur, există bucăți de lavă și tot felul de resturi vulcanice, iar fluxurile piroclastice (n.r. – un amestec de gaze, cenușă și roci vulcanice de înaltă temperatură formate în timpul erupției vulcanului) au ucis oamenii prin căldura lor extremă și prin alte efecte. Dar orașul nu a fost acoperit de lavă. A fost acoperit de diferite materiale piroclastice. Tocmai de aceea s-a conservat atât de bine. A fost închis în aceste straturi depuse după erupție și datorită lor avem ceea ce s-a păstrat astăzi. Nu a fost pur și simplu nimicit de căldură.
– Darius Arya

Chiar și după ani de cercetări intense, o treime din situl Pompeii rămâne neexcavată, ridicând întrebări fundamentale despre etica arheologiei. Această realitate, combinată cu noile tehnologii, continuă să ofere descoperiri surprinzătoare, explică Arya:

Sunt, de fapt, milioane. Pentru că avem doar două treimi din imagine. Doar două treimi din sit au fost excavate, iar o treime încă așteaptă să fie cercetată. Acea zonă neexcavată ne dorim, de fapt, să o protejăm cât mai bine. Nu vrem neapărat să o excavăm, pentru că atunci când excavăm, ca arheologi, distrugem. Nu mai putem pune lucrurile la loc, iar apoi ele sunt expuse degradării. Cred că realitatea fascinantă a Herculaneumului, a Pompeiului și a tuturor celorlalte situri este că nu vom avea niciodată imaginea completă. Și, într-un fel, așa ne și place, pentru că asta înseamnă că o mare parte din ele este încă păstrată și neatinsă. Pe de altă parte, poate una dintre cele mai importante descoperiri noi este analiza realizată cu ajutorul inteligenței artificiale pentru derularea virtuală a sulurilor de papirus descoperite la Herculaneum, în Villa dei Papiri. Cred că aceste noi descoperiri fascinante, făcute cu ajutorul noilor tehnologii, ne oferă o cantitate incredibilă de informații despre viața oamenilor din Golful Napoli.
– Darius Arya

Un cotidian nemuritor

Pompeii captivează publicul mai ales prin imaginea vieții cotidiene a oamenilor obișnuiți, nu prin poveștile împăraților sau ale generalilor. Această conexiune cu trecutul, spune arheologul, este esențială:

Da, asta în principal. Desigur, avem și unele contribuții imperiale de-a lungul istoriei Pompeiului, însă nu era cel mai important oraș al imperiului. Tocmai de aceea adevărata lui contribuție la înțelegerea trecutului este felul în care trăiau oamenii de zi cu zi. Eu sunt arheolog și îmi petrec mult timp studiind marile orașe, dezvoltările urbane, contribuțiile împăraților, un sistem de apeducte sau un arc de triumf. Dar cred că ceea ce ne conectează cu trecutul este înțelegerea modului în care trăiau oamenii, oameni exact ca noi, cu aceleași meserii – existau un contabil fiscal, un funcționar. Toate lucrurile pe care le facem și noi astăzi, când mergem prin orașele noastre. Mergeai la brutar sau la măcelar. Toate acestea ne conectează cu acea realitate atunci când vedem, de exemplu, pâinea conservată de la Pompeii.
– Darius Arya

Cred că aceasta este adevărata legătură cu trecutul: faptul că aceste orașe seamănă atât de mult cu orașele noastre de astăzi. Sistemele de alimentare cu apă, fântânile, viața socială, festivalurile, locurile de divertisment. Desigur, ei aveau un amfiteatru, noi nu mai avem gladiatori. Dar această legătură este, cred, cea mai mare contribuție a Pompeiului la înțelegerea felului în care oamenii trăiau cu adevărat.
– Darius Arya

Darius Arya a subliniat și existența „fast-food-urilor“ din antichitate, denumite „caupona“, care erau extrem de răspândite în Pompeii și în întregul Imperiu Roman:

Aceste taverne, aceste localuri denumite „caupona“, sunt foarte frecvente la Pompeii, dar ele existau în întreaga lume romană. Le găsiți în Algeria, într-un oraș roman. Le găsiți în Iordania, în Albania. Ideea este că în aceste orașe greco-romane condițiile de locuire erau aglomerate și, de multe ori, oamenii închiriau doar o cameră. Nu își permiteau o casă. Desigur, noi vedem acele case luxoase, magnific păstrate, cu fresce și mozaicuri. Dar cei mai mulți oameni nu locuiau în astfel de case în Pompeii. Cei mai mulți închiriau doar o cameră sau chiar un spațiu deasupra propriului atelier. Nu puteai găti acasă, pentru că focul însemna riscul de a incendia cartierul. Așa că mergeai zilnic în aceste locuri. Acolo mâncai. Toată lumea lua masa în oraș. Și, bineînțeles, ce facem și noi astăzi, în viața noastră aglomerată din marile orașe? Spunem: „Sunt prea ocupat, nu am timp să gătesc, îmi iau ceva gata preparat“.
– Darius Arya

Exact aceeași realitate exista în orașele antice chiar și de dimensiunea Pompeiului, care, de altfel, nu era chiar atât de mic, având aproximativ 20.000 de locuitori. Era un oraș destul de mare. Iar dacă extindem această realitate la Cartagina, Constantinopol sau Roma, care au ajuns la peste un milion de locuitori, imaginați-vă câți oameni mâncau în astfel de localuri de tip fast-food.
– Darius Arya

Sub sabia lui Vezuviu: O lecție pentru prezent

Privind documentarul, este inevitabil să nu ne gândim la dezastrele contemporane, fie ele climatice, pandemii sau războaie. Pompeii oferă o lecție dură despre vulnerabilitatea umană și natura imprevizibilă:

Morala poveștii este că, dacă locuiești lângă un vulcan, trebuie să fii atent. Este un vulcan despre care știm că va erupe din nou. Singura problemă pentru locuitorii Pompeiului – Dumnezeu să-i odihnească! – este că oamenii cunoșteau vulcanii. Toată lumea știa despre vulcani. Existau tratate din Antichitate despre vulcani. Etna era un vulcan activ și oamenii vedeau curgerile de lavă. Vezuviul însă fusese acoperit în urma erupțiilor anterioare. Oamenii îi spuneau pur și simplu Muntele Vezuviu.
– Darius Arya

Nimeni nu recunoștea în literatura antică faptul că era, de fapt, un vulcan. Era un gigant adormit. Din câte înțelegem noi astăzi, oamenii nu știau acest lucru. Prin urmare, erupția a fost o surpriză extrem de nefericită. Iar realitatea de astăzi este că va erupe din nou. Acum, unele dintre cel mai dens populate regiuni din întreaga Europă sunt Napoli și zona Golfului Napoli. Așadar, este un dezastru care se va produce. Este monitorizat. Dar, din nou, atunci când se va întâmpla, probabil că vom fi asemenea locuitorilor Pompeiului: șocați, speriați și surprinși.
– Darius Arya

Pentru Darius Arya, mesajul esențial despre Pompeii transcende catastrofa individuală:

Cred că imaginea de ansamblu, pentru mine, și ceea ce încerc mereu să le transmit oamenilor este că Pompeii reprezintă, într-un fel, doar vârful aisbergului. Poți vizita foarte multe alte situri contemporane odată cu Pompeiul, precum Herculaneum și multe alte locuri, numeroase vile. Există chiar și o fermă aflată la doar o milă de Pompeii, care s-a păstrat exact așa cum funcționa în momentul erupției. Eu sunt întotdeauna foarte entuziasmat de această perspectivă mai largă. Avem șansa să pășim într-o lume extraordinară, care s-a păstrat. Nu este vorba doar despre Pompeii, deși este situl pe care îl cunoaște toată lumea. În realitate, el este doar punctul de plecare pentru a descoperi mult mai multe despre această parte a lumii romane antice.
– Darius Arya

Explorează subiectele:

Pompeii Vezuviu Darius Arya

Distribuie Distribuie Comentarii