Marele fotbalist Miodrag Belodedici a fost condamnat la închisoare de regimul comunist pentru trădare.

Miodrag Belodedici s-a născut la 20 mai 1964, în comuna Socol, județul Caraș Severin. El a evoluat pentru Steaua București cu care a câștigat Cupa Campionilor Europeni în 1986 și Supercupa Europei un an mai târziu.

În anul 1988 a fugit în Iugoslavia, fapt care i-a adus o condamnare de 10 de închisoare în absență pentru trădare. În această perioadă a evoluat pentru Steaua Roșie Belgrad cu care a câștigat încă o Cupă a Campionilor Europeni în 1991.

Miodrag Belodedici, la Steaua Roşie Belgrad

Când a decis să evadeze din România, știa la ce pericole se expune. Copil fiind, a asistat la adevărate drame : „Am văzut scene, eu, de copil, am văzut scene foarte, foarte urâte. Am văzut oameni împuşcaţi, am văzut oameni bătuţi, prinşi la graniţă şi bătuţi de soldaţi. Eu, fiind copil, mă uitam…vai, vai…şi era ceva… Groaznic!”, mărturisea Belodedici pentru un post britanic.

Planul fugii

Marele fotbalist a povestit că personal le-a cerut lui Valentin Ceauşescu şi preşedintelui Clubului Steaua Ion Alecsandrescu paşaport. „M-au întrebat de ce îl vreau şi le-am spus că mama avea un permis de a merge în Iugoslavia pentru a-şi vizita rudele şi aş vrea să merg şi eu o săptămână şi pe urmă să o iau şi să ne întoarcem. Am trecut graniţa. De cealaltă parte a Dunării o aşteptam pe sora mea.

Era o dimineaţă ceţoasă şi în acea perioadă a anului nivelul apei era mai redus, aşa că soldaţii patrulau pe acolo. Dar ştiam când patrulează şi, cu ajutorul unui prieten, sora mea a reuşit să treacă”, a povestit Belodedici într-un interviu pentru The Guardian.

„Mă temeam, pentru că aveam un grad militar – fiecare jucător de la Steaua era în Armată”, a retrăit el dramatismul acelor ani.

FOTO www.romaniansoccer.ro

Miodrag Belodedici: „Dacă ştiam că vine Revoluţia, nu mai fugeam!“

După căderea regimului comunist, a revenit în țară și și-a încheiat cariera la echipa sa de suflet, Steaua București, în 2001.

„Comunismul te limita, nu aveai voie să ai bani, să ai şi tu ceva privat al tău. Nu voiam să câştig sute de milioane, ci să am şi eu un lucru al meu. Când eram copil, mergeam cu mama la rude, în Belgrad. Acolo era linişte, erau condiţii. Aşa am decis să plec. Când am sosit, am cerut azil politic. Mi-am zis că trebuie să joc la marea mea iubire. Iar după un meci Steaua Roşie – Partizan Belgrad m-am dus direct la directorul clubului. Era Dragan Dzajic, un fost jucător, cunoscut la vremea aceea. I‑am spus direct că vreau să joc la Steaua Roşie. S-a uitat la mine... Părea cam surprins. Şi aşa am ajuns eu să joc la Belgrad. La un an a venit Revoluţia. Dacă mi-ar fi spus cineva ce va urma, cred că nu mai plecam în Serbia“, a povestit fotbalistul într-un interviu acordat cotidianului Adevărul.