Povestea incredibilă a celui mai mic soldat din istorie ajuns erou al trupelor speciale americane

Unul dintre cei mai scunzi oameni care au servit vreodată într-o armată profesionistă a fost Richard J. Flaherty, un american cu origini irlandeze. Povestea sa este absolut fabuloasă și ar putea inspira orice scenariu de film sau roman foileton, plină de aventuri și evenimente misterioase.

Richard Flaherty FOTO Richard Flaherty/facebook

Pentru cei mai mulți dintre noi, atunci când ne gândim la un războinic de elită, erou de război, decorat cu distincții înalte, de obicei ne imaginăm un bărbat bine legat, cu o statură impresionantă. Pe scurt, cu niște calități fizice impresionante.

Ei bine, un soldat american cu origini irlandeze a reușit să spargă toate tiparele și să sfideze orice tipologie legată de aspectul fizic al unui erou pe câmpul de luptă. Richard Flaherty a avut doar 1.45 metri și a fost unul dintre cei mai scunzi soldați din istoria militară a lumii.

O naștere dificilă și un copil cu grave probleme de creștere

Richard Flaherty s-a născut pe 28 noiembrie 1945, în Stamford, Conneticut, Statele Unite. Provenea dintr-o familie cu origini irlandeze iar nașterea sa a fost marcată de o situație dramatică. Fără să știe, mai ales la acea vreme, Richard și mama sa, Beatrice Rose, aveau grupe sanguine incompatibile (Richard, Rh-pozitiv; Beatrice, Rh-negativ), ceea ce poate duce la complicații grave pentru făt sau chiar la deces. Complicațiile au cauzat un dezechilibru hormonal care i-a împiedicat creșterea. Practic, Richard ar fi rămas pitic. Se aștepta ca el să crească doar până la o înălțime de 1,27 m.

Ulterior, pasionat de sport, în special de arte marțiale, Richard Flaherty a depășit această înălțime, ajungând la vârsta de 22 de ani până la 1.45 metri înălțime. Ceea ce era o adevărată performanță pentru Richard și tulburările care i-au marcat nașterea, pentru ceilalți era un adevărat handicap. Când a ajuns la adolescență, Flaherty era mult mai mic de statură în comparație cu ceilalți tineri. De multe ori Richard a fost ținta ironiilor și a bătăii de joc. El a continuat însă să lupte și să-și fortifice fizicul. În plus, avea o ambiție de fier. Mereu și-a dorit să intre în Armata Americană. Lucru imposibil din cauza staturii sale. Războiul din Vietnam a reprezentat însă o șansă pentru tânărul Flaherty.

La numai 18 ani acesta s-a înrolat voluntar, mai ales că era nevoie de soldați pe un front unde armata americană se cam împotmolise. Chiar și așa a fost respins. Flaherty nu s-a lăsat bătut și a depus petiție după petiție. În cele din urmă a obținut o derogare după ce s-a implicat până și congresmanul din statul său natal. Visul lui Richard Flaherty se împlinise. Era acceptat în Armata Statelor Unite. Deja intrase în istorie ca cel mai mic soldat din istoria armatei SUA. Nimeni nu visa măcar la ce avea să urmeze și cum va evolua cariera „soldățelului” de numai 1.45 și 44 de kilograme.

Ploua cu decorații în iadul din Vietnam

Hărțuit și ridiculizat în timpul antrenamentului de bază, cariera lui Flaherty părea să nu ducă nicăieri. Doar un moft îndeplinit unui cetățean american. În realitate, Flaherty a dovedit că, în ciuda staturii, era un soldat de fier. Acesta a servit în Regimentul 101 Aeropurtat și în Grupul 3 Forțe Speciale. În 1967, Flaherty a urmat cursurile Școlii Candidaților Ofițeri ai Armatei (OCS), a fost numit sublocotenent de infanterie și repartizat ulterior la Divizia 101 Aeropurtată.

A fost trimis cu „Vulturii Urlători” în Vietnam și a servit ca lider al plutonului de recunoaștere. Toate acestea fiindcă dăduse dovadă de calități fizice excepționale, de un curaj ieșit din comun și totodată de calități militare de lider. Datorită dimensiunilor sale era folosit ca șobolan de tunel în timpul misiunilor, târându-se prin tunelurile inamice pentru a le distruge și a ucide inamicii ascunși în interior. Flaherty s-a remarcat în mod special în timpul „Ofensivei Tet” când unitatea sa a fost prinsă într-o ambuscadă și secerată cu mitraliere de către trupele Armatei Vietnamului de Nord (NVA) ascunse într-un buncăr bine camuflat. Flaherty a condus atacul și a reușit să împingă inamicul afară. În cele din urmă a neutralizat buncărul.

„Pe parcursul bătăliei, s-a expus în mod repetat focului inamic pentru a dirija mai bine focul de suprimare al echipelor sale. Locotenentul Flaherty a chemat imediat o echipă de pușcași cu arme de calibrul 90 de milimetri la poziția sa, după ce a observat o poziție de buncăr inamic în față. Inamicul trăgea cu arme automate asupra plutonului său. Locotenentul Flaherty a condus și asistat personal echipa de pușcași într-un asalt asupra buncărului inamic, înfruntând focul inamic deosebit de dur. Sub îndrumarea și conducerea perspicace a locotenentului Flaherty, buncărul inamic a fost rapid distrus, permițând plutonului său să avanseze și să-și continue atacul devastator împotriva inamicului”, se arăta în jurnalul de campanie din 20 aprilie 1968.

Și-a condus impecabil oamenii și a făcut numeroase fapte de eroism. După 13 luni în Vietnam, Flaherty a primit Steaua de Argint, două Stele de Bronz pentru vitejie, respectiv a treia și a doua cea mai înaltă distincție pentru curaj sub foc dar și două „Inimi Purpurii”. Totodată Flaherty a fost rănit de trei ori, dar s-a întors imediat pe front. Așa bandajat cum era. A fost efectiv idolatrizat de oamenii de sub comanda sa.

De la „Beretele Verzi” la junglele Americii de Sud

După 13 luni în cadrul diviziilor aeropurtate, petrecute în iadul din Vietnam. Flaherty a aplicat pentru Forțele Speciale. S-a izbit de aceleași probleme. Nu avea statura necesară și era prea slab. Flaherty a trebuit să ia în greutate aproape trei kilograme și să obțină o altă derogare pentru a face parte din structurile de elită. După absolvirea cu succes a Cursului de Calificare a Forțelor Speciale (SFQC), cunoscut și sub numele de curs Q, Flaherty a fost repartizat la Grupul 3 Forțe Speciale, celebrele „Berete Verzi”. S-a întors în Asia de Sud-Est cu Compania 46 Forțe Speciale în postura de comandant al Detașamentului Operațional A al Forțelor Speciale (SFODA).

Regimentul său a avut sarcina de a antrena Armata Regală Thailandeză în operațiuni de contrainsurgență și de a-i pregăti pentru o desfășurare în Vietnam. ODA-urile („Operational Detachment Alpha”, cunoscut adesea sub numele de „A-Team”, reprezintă unitatea de bază, de elită, a Beretelor Verzi) sunt brațul tactic al Regimentului Forțelor Speciale. Compus din 12 soldați ai Forțelor Speciale, un ODA poate opera independent în spatele liniilor inamice pentru perioade lungi de timp, fără supraveghere. În 1970, Flaherty a fost trimis la Grupul 10 Forțe Speciale, unde a comandat un alt ODA și apoi un Detașament Operațional Bravo (ODB), un element al cartierului general. În anul următor, 1971, a fost eliberat din serviciul activ și transferat în Rezerva Armatei, unde a servit până în 1983. După ce a fost lăsat la vatră, Flaherty nu s-a complicat cu viața tihnită. Mai precis, ar fi lucrat ca mercenar în toată Africa, în special în Rhodesia și Angola. El făcea rost de mercenari și antrena trupe în diferite conflicte de pe continentul african. În timpul acestor operațiuni, și-a câștigat o reputație aparte, mai ales pentru misiuni sub acoperire.

Tocmai de aceea la sfârșitul anilor 70, CIA l-a recrutat ca om sub acoperire în zonele de conflict din America de Sud și Centrală. A fost trimis pe urmele traficanților de arme și a tot felul de armate de insurgenți. Flaherty a avut parte de o aventură ca-n filme cu sărituri din avioane, sub acoperire în rețele de traficanți de arme, împușcături, urmăriri și multe altele. Ulterior, după colaborarea cu CIA , Flaherty este angajat să lucreze la o anchetă sub acoperire cu agenția federală ATF (Alcool, Tutun și Arme de Foc). Practic, Flaherty reușește să oprească o rețea de contrabandă care fura explozibili dar și arme clasificate din Fort Bragg (bază militară majoră din SUA).

Misterul morții unui veteran ajuns om al străzii

Toate aceste colaborări sub acoperire se termină atunci când este prins și arestat pentru posesie de amortizoare de armă. Ulterior, acest veteran al „Beretelor Verzi”, ajunge un om fără adăpost. Se împrietenește cu un polițist David Yuzuk, dar Flaherty nu-i spune cine este. După 15 ani, veteranul i-a dezvăluit polițistului adevărata sa identitate și i-a povestit o parte din aventurile sale.

După numai două săptămâni, pe 9 mai 2015, a murit, însă, în urma unui accident auto bizar. Polițistul David Yuzuk a scris o carte pe baza experiențelor avute cu Flaherty și a aventurilor împărtășite de acesta. Povestea a fost verificată și confirmată de documente oficiale. Cartea se numește „The Giant Killer".