Groenlanda este cea mai mare insulă din lume, un teritoriu al ghețurilor și al metalelor rare. Deși condițiile de viață sunt dificile, insula este locuită de aproximativ 5000 de ani și a fost una dintre faimoasele baze ale vikingilor, folosite pentru descoperirea Americii de Nord.

Groenlanda și situația acesteia au ajuns în centrul atenției publicului larg, mai ales după ce Statele Unite au început să o râvnească din nou. În ultima perioadă au apărut tensiuni fără precedent în privința Groenlandei, mai ales după ce președintele american Donald Trump a sugerat că acest teritoriu autonom aflat sub suveranitate daneză este vital pentru securitatea națională a SUA. Aceste declarații au stârnit o îngrijorare profundă în Europa. Cu toate acestea, miercuri, 21 ianuarie, situația s-a detensionat. Donald Trump a făcut un pas înapoi și a anunțat că exclude folosirea forței militare pentru dobândirea Groenlandei. Dar până la urmă ce este Groenlanda? Care este povestea ei și de ce este atât de râvnită?

Cea mai mare insulă din lume, un colos de gheață la granița dintre două lumi

Din punct de vedere geografic Groenlanda este cea mai mare insulă din lume și se află la confluența dintre oceanele Arctic și Atlantic, la est de Arhipelagul Arctic Canadian. Ca să înțelegem mai bine, putem să ne imaginăm că suprafața Groenlandei este de trei ori mai mare decât suprafața statului Texas. Groenlanda este un uriaș teritoriu al ghețurilor. Două treimi din insulă se află deasupra Cercului Polar Arctic, și are o climă rece, cu temperaturi foarte scăzute. Acolo sunt doar două anotimpuri, vara și iarna polară. În timpul verii, temperaturile ating doar 4 grade Celsius, iar iarna se ajunge frecvent la minus 34 de grade Celsius.

În plus, în perioada de iarnă, este întuneric aproape complet, timp de șase luni, pe întreaga insulă. Clima arctică susține masiva calotă glaciară a Groenlandei sau mai precis masa mare de gheață glaciară, care acoperă aproximativ 80% din insulă. Calota glaciară a Groenlandei este a doua cea mai mare din lume după calota glaciară a Antarcticii. Este un uriaș de gheață care depășește 2.400 de kilometri de la nord la sud și are o grosime de aproape 1.524 de metri în multe locuri. Practic calota glaciară are o grosime de peste 1.61 kilometri. Există însă și zone care nu sunt acoperite de masiva calotă de gheață. În aceste ținuturi domină tundra, o câmpie întinsă și rece, fără copaci și măturată de vânturi puternice, geroase.

Zona de coastă a Groenlandei este în mare parte stâncoasă. Mediul natural al Groenlandei este modelat de climatul arctic extrem. Cea mai mare parte a vegetației de pe insulă se află în zona de tundră, departe de calotele glaciare. Plante joase, cum ar fi mesteacănul pitic și afinul, precum și mușchi sau licheni, pot fi găsite în toată această zonă de tundră. Multe mamifere marine trăiesc în Atlanticul de Nord care înconjoară insula, inclusiv foci, morse și balene.

Urși polari, vulpi arctice, lupi, reni și boi moscați pot fi găsiți cutreierând calotele glaciare. Zona de coastă atrage, de asemenea, aproximativ 230 de specii de păsări, inclusiv vulturi de mare, care se hrănesc cu pești de apă sărată, cum ar fi somonul, cambula și halibutul. Tocmai datorită acestei bogății faunistice extraordinare, aproape jumătate din Groenlanda a ajuns să fie inclusă într-o zonă protejată numită „Parcul Național al Groenlandei”. Este cel mai mare parc național din lume.

Cu o suprafață de 971.245 kilometri, parcul acoperă cea mai mare parte a secțiunii de nord-est a insulei. Din punct de vedere geografic, Groenlanda aparține Americii de Nord dar din punct de vedere cultural și politic a fost mereu atașată de zona europeană. Este un uriaș de gheață prins între două lumi, atât geografic, dar, mai nou, și politic.

Una dintre cele mai democratice și totodată pustii teritorii din lume

Groenlanda este locuită de numai 56.583 de oameni. Adică aproape jumătate din populația municipiului Botoșani din România. Practic, Groenlanda este în mare parte pustie, fiind țara cu cea mai mică densitate de populație din lume. Majoritatea localnicilor, adică 88%, sunt inuiți, adică băștinași, restul de 12% sunt etnici danezi. Majoritatea populației locuiește în așezări de coastă, iar orășelele au de obicei sub 10.000 de locuitori. Doar 15 localități sunt urbane, restul suprafeței locuibile este ocupată de cătune. Printre cele mai importante așezări sunt Nuuk, Sisimiut, Ilulissat, Qaqortoq și Aasiaat.

Nuuk este capitala Groenlandei și concentrează aproximativ jumătate din populație insulei. Interesant este faptul că deși insula are o suprafață de 2 milioane de kilometri pătrați, nu există drumuri sau rețea de cale ferată care să lege localitățile între ele. Practic, dacă cineva vrea să călătorească între orașe sau între diferitele zone ale Groenlandei este nevoit să apeleze la avion, snowmobil sau la săniile trase de câini. Să nu uităm totuși barca care este cel mai popular mijloc de transport, majoritatea așezărilor fiind pe coastă.

Pe insulă se vorbește groenlandeza, adică o serie de dialecte inuite, daneza dar și engleza. De exemplu, din groenlandeză au intrat și în vocabularul nostru, două cuvinte: kayak și igloo. Toate aceste trei limbi se predau la școală. Evident, toți locuitorii sunt buni vorbitori de limbă engleză. Oamenii se ocupă mai ales cu pescuitul și vânătoarea de foci. Din punct de vedere politic, Groenlanda este un teritoriu autonom în cadrul Regatului Danemarcei.

Din 2009, Groenlanda este o țară care se autoguvernează, cu propriul guvern dar și cu propriul parlament, cunoscut sub numele de Inatsisartut și care a fost înființat în 1979 odată cu obținerea autonomiei. Parlamentul groenlandez este format din 31 de membri aleși pe o perioadă de patru ani. Din punct de vedere economic, Groenlanda se bazează inclusiv pe ajutorul financiar al Danemarcei. Cel mai apropiat vecin al Groenlandei este Canada, prin insula Ellesmere, situată la 26 de kilometri nord de insulă. Totodată, Islanda este cel mai apropiat vecin european al Groenlandei și se află la aproximativ 321 de kilometri sud-est.

„Tărâmul verde” al vikingilor și insula de pe care au plecat descoperitorii Americii

Deși un tărâm al ghețurilor, Groenlanda a fost locuită la intervale regulate în ultimii cel puțin 4.500 de ani de popoare din zona Cercului Polar care au ajuns pe insulă din zona Canadei. Fiecare val de migrație a adus și culturi diferite.

Sunt cunoscute mai multe culturi distincte, inclusiv culturile pre-inuite clasificate ca Independence I (cca. 2500–1800 î.Hr.), Saqqaq (cca. 2300–900 î.Hr.), Independence II (cca. 1200–700 î.Hr.), Dorset I (cca. 600 î.Hr.–100 d.Hr.) și Dorset II (cca. 700–1200). Abia în secolele XII-XIII au ajuns pe insulă, tot în urma unui val migrator, inuiții. Aceștia erau purtătorii culturii Thule din care s-a dezvoltat ulterior cultura Inugsuk. Groenlanda a devenit faimoasă datorită vikingilor. Inițial a fost vorba de vikingi norvegieni care au transformat-o într-o bază importantă pentru noii călătorii. Nu mai vorbim de faptul că era locul perfect pentru surghiuniți. De exemplu, insula a fost descoperită pentru prima dată de un european în secolul al X lea. Este vorba despre vikingul norvegian, Erik cel Roșu. Acesta a ajuns în Groenlanda, după ce a fost izgonit din Islanda din cauza unei crime.

Fiind jarl (adică aristocrat, căpetenie), Erik cel Roșu a plecat alături de oamenii săi, în exil. Alegând ruta către vest a dat de această insulă de gheață. Culmea, din spusele lui Erik cel Roșu, insula nu era la vremea aceea chiar atât de înghețată. Tocmai de aceea a și numit-o „Greenland”, adică „Țara verde”. Este foarte posibil să fi fost și o mutare propagandistică pentru a atrage cât mai mulți coloniști. De altfel, când i-a expirat perioada de exil și s-a întors în Islanda, a lăudat mult aceste locuri și oportunitățile pe care le oferă. S-a întors cu un grup mare de coloniști, în Groenlanda, în 986, și a contribuit la ridicarea a două așezări principale, în zona de coastă. Este vorba despre „Așezarea de la Est”, lângă actualul Qaqortoq (Julianehåb), și „Așezarea de la Vest”, lângă actualul Nuuk (Godthåb). Coloniile vikinge din Groenlanda au prosperat, mai ales că, așa cum arată specialiști precum Andrew Dugmore, geograf la Universitatea din Edinburgh, clima era mai caldă decât astăzi, în aceea zonă, iar nivelul oceanului mai scăzut, ceea ce făcea ca drumul până acolo să nu fi fost problematic.

Timp de 400 de ani, în Groelanda au apărut ateliere, biserici, case, ferme. Oamenii trăiau din creșterea animalelor și pescuit. Unele așezări au ajuns la o populație de 3.000-6.000 de locuitori în aproximativ 280 de ferme. Creștinismul a sosit în secolul al XI-lea prin intermediul fiului lui Erik, Leif Eriksson, care tocmai se întorsese din Norvegia recent creștinizată. Un scaun episcopal a fost stabilit în Groenlanda în 1126. Cel mai important lucru, însă, Groenlanda devenise o bază vikingă pentru noi explorări. Cu câteva secole înainte de Columb, vikingii norvegieni descopereau un nou continent. Primul viking care a ajuns în apropierea țărmului american a fost un însoţitor al lui Erik cel Roşu.

„În 986, un oarecare Bjarni Herjolfson, pornind dinspre Islanda către Groenlanda, a rătăcit calea din cauza unei furtuni şi purtat mereu mai departe către vest a zărit în trei rânduri ţărmul, când acoperit de păduri, când acoperit de gheţari”, scrie Frederic Durand, profesor emerit al Universităţii din Caen şi un specialist al istoriei vikingilor în lucrarea sa ”Vikingii”. Leif, fiul lui Erik cel Roşu, i-a cumpărat corabia, spun vechile saga, şi a pornit la rândul său către vest cu doar 35 de războinici. Era al doilea viking care vedea ţărmurile Americii.

În funcţie de descrierile lăsate de poveştile scandinave privind ceea ce descoperise Leif, specialiştii au identificat traseul acestuia. A început cu Island of Resolution, apoi Labradorul, Insula Terra Nova, ulterior navigând tot mai la sud. Spre deosebire de predecesorul său, Leif a acostat, fiind primul european care a atins ţărmurile Americii. Şi-a construit colibe pe Terra Nova şi a iernat.

A trimis un om să exploreze, poveştile nordice spunând că a fost un german numit Tyrkir. Acesta a descoperit vii sălbatice, iar la întoarcere Leif a venit încărcat cu lemn şi struguri. Noua ţară a primit numele de „Vinland” adică „ţara vinului”. Începând cu anul 1000, vikingii au încercat şi o colonizare a Americii de Nord, pe ţărmurile sale nord-vestice. Mai precis Thorfinn Karlsefni a pornit cu trei nave pline de colonişti către ţărmurile primitoare din Vinland. Deşi colonizarea reuşise într-o primă fază, iar vikingii deja stabiliseră o serie de schimburi cu nativi, culmea, un conflict între păgâni şi creştini, tocmai în tabăra vikingă, a făcut ca aceste colonii să dispară în mijlocul unui război civil.

O dispariție misterioasă. Insula ajunge în stăpânirea Danemarcei

După 1424, viața a dispărut brusc în coloniile scandinave din Groenlanda. Nici astăzi nu se știe exact din ce cauză. Specialiștii au emis mai multe teorii. Una dintre acestea indică faptul că vikingii din Groenlanda au consumat resursele, se aflau prea departe de celelalte centre economice și efectiv au rămas fără hrană. Alții spun că au fost victimele unui atac organizat al inuiților. O altă teorie indică faptul că vikingii groenlandezi, rămași fără resurse au părăsit așezările și au plecat. Niciuna dintre aceste teorii nu poate explica totuși dispariția bruscă a populației.

Și asta în condițiile în care așezarea abandonată avea provizii din belșug în hambare și alte spații de păstrare. În plus, nu au fost găsite urme de violență sau distrugere. Efectiv totul era la locul lui. Să fi plecat o întreagă populație, lăsând absolut toate lucrurile personale și toate proviziile în urmă? Este o situație greu de explicat științific. Cert este că insula a fost din nou vizitată de exploratorii danezi și norvegieni în secolul al XVII lea.

Ulterior, în secolul al XVIII lea au fost din nou întemeiate colonii. De această dată daneze. Din 1721, Danemarca a avut colonii in Groenlanda. În anul 1814 când Danemarca și Norvegia s-au separat (formaseră o monarhie duală timp de câte sute de ani), Groenlanda a fost transferată de la coroana norvegiană la cea daneză.

Constituția Danemarcei din 1953 a pus capăt statutului de colonie a Groenlandei, integrând-o pe deplin în statul danez. În anul 1979 a avut însă loc un referendum privind autonomia regiunii. Groenlandezii au cerut prin vot, autonomie, iar în anul 1979, Danemarca le-a acordat acest statut. Ulterior, în 2008, la un alt referendum, groenlandezii au votat pentru Legea Autoguvernării, care a transferat mai multă putere de la guvernul danez la Naalakkersuisut (guvernul groenlandez) local. Sub această structură, Groenlanda și-a asumat treptat responsabilitatea pentru serviciile guvernamentale și domeniile de competență. Guvernul danez își păstrează controlul asupra cetățeniei, politicii monetare, politicilor de securitate și afacerilor externe.

De ce este râvnită Groenlanda

Răspunsul este cât se poate de simplu. Datorită poziției strategice între Eurasia, America de Nord și Zona Artctică, dar mai ales datorită resurselor minerale. Groenlanda este excepțional de bogată în resurse naturale, fiind cunoscută în principal pentru vastele zăcăminte de elemente rare, precum zinc, plumb, minereu de fier, aur, cupru, grafit și un potențial semnificativ pentru petrol și gaze, deși explorarea este limitată. Resursele cheie includ și un potențial încă neexploatat pentru diamante, nichel, titan și vanadiu, extracția fiind contestată pe baza considerațiilor climatice, de costuri și de mediu.