Președinta CCR explică întâlnirea cu Bolojan, după ce ÎCCJ i-a cerut demisia
Președinta Curții Constituționale a României (CCR), Simina Tănăsescu, a oferit detalii despre întâlnirea sa cu premierul interimar Ilie Bolojan, o discuție care a stârnit controverse majore și a culminat cu solicitarea demisiei sale de către Înalta Curte de Casație și Justiție (ÎCCJ). Tănăsescu a declarat că întrevederea, criticată aspru pentru că ar afecta aparența de imparțialitate a Curții, a avut un caracter strict administrativ, fiind motivată de "situația extrem de dificilă" a spațiilor în care își desfășoară activitatea instituția.
Simina Tănăsescu, președinta Curții Constituționale Foto: Shuterstock
Simina Tănăsescu a oferit aceste clarificări într-un interviu acordat Cotidianul , după ce ÎCCJ, prin vocea președintei sale, Lia Savonea, a criticat dur întrevederea, sugerând că unica soluție ar fi asumarea responsabilității și demisia. Șefa CCR a respins ferm orice speculație care leagă întâlnirea cu premierul interimar de dosarele aflate pe rolul Curții, inclusiv de cele cu miză politică, subliniind că problema spațiilor este una veche, semnalată public și instituțional de aproape un an. „Avem o situație extrem de dificilă legată de spații. Așa cum menționam în mai multe alte apariții publice, și am spus asta începând cu august sau septembrie, cred, 2025, o spun repetat și în interviuri de genul acesta, și în intervenții televizate, și în toate contextele posibile, situația noastră locativă e una foarte delicată”, a explicat președinta Curții. Sediul actual al CCR a fost proiectat inițial pentru mai puțin de 100 de persoane, iar la momentul înființării instituția avea sub 60 de angajați, incluzând judecătorii. Între timp, numărul personalului a crescut la aproximativ 140 de persoane, ceea ce, conform Siminei Tănăsescu, „nu ne împiedică, dar ne grevează activitatea”. În acest context, CCR a inițiat demersuri către Guvern, conducerile și secretariatele generale ale celor două Camere ale Parlamentului, precum și Consiliul Legislativ. Aceste discuții au fost urmate de solicitări oficiale, iar Curtea a reușit să obțină două camere suplimentare. „Am reușit să obținem două camere, nu foarte generoase, dar suntem încă o dată foarte recunoscători pentru ceea ce am reușit să obținem, și de la Senat, și de la Camera Deputaților”, a precizat președinta CCR.
Curtea caută un nou sediu
Încă din toamna anului trecut, Curtea a analizat inclusiv posibilitatea mutării într-un alt sediu. Printre variante s-a numărat corpul B3 al Palatului Parlamentului, aflat în administrarea Guvernului. Reprezentanți ai CCR au vizitat spațiul pentru a evalua dacă ar putea găzdui întreaga instituție sau doar anumite servicii. „Ne-am dat seama că, așa cum este acum concepută partea aceea de clădire, e greu de imaginat că ne-am putea muta sediul, cu totul, de aici acolo”, a explicat Tănăsescu. Ulterior, s-a analizat posibilitatea mutării parțiale a serviciilor, dar și această variantă s-a dovedit insuficientă. „Am convenit, împreună cu colegii, într-o ședință administrativă internă, că pentru moment păstrăm sediul actual și continuăm demersurile pentru obținerea fie de finanțare, fie pentru identificarea unui alt sediu, eventual chiar și cu chirie. Continuăm demersurile în ideea de a obține finanțare pentru construcția unui sediu nou, diferit de cel actual, complet separat de Palatul Parlamentului”, a detaliat șefa CCR, adăugând că nu exclude folosirea unor spații din corpul B3 în viitor, în funcție de evoluția numărului de angajați: „Ar fi posibil să avem nevoie să recurgem, eventual, și la câteva spații de acolo”.
De ce s-a întâlnit Simina Tănăsescu cu Ilie Bolojan
Interesul pentru corpul B3 a fost reactivat vineri, când Guvernul a adoptat o hotărâre privind „reaprobarea unor indicatori tehnico-economici” pentru obiectivul de investiții. Tănăsescu a dorit să afle dacă lucrările au fost finalizate, dacă spațiile pot fi atribuite și dacă solicitarea mai veche a Curții, care viza doar anumite spații din clădire, fusese luată în considerare. „Desigur că am fost imediat interesată să aflu care e situația: dacă lucrările s-au finalizat, dacă suntem în stadiul în care spațiile ar putea fi deja atribuite, dacă s-a ținut cont de solicitarea noastră mai veche, care nu viza obținerea întregii clădiri și nici o recompartimentare, ci obținerea unor spații în interiorul acelui corp de clădire. Asta a însemnat un schimb de telefoane și, în momentul în care am aflat că prim-ministrul urma să fie oricum în clădirea Palatului Parlamentului, am întrebat dacă putem avea o întâlnire pentru a discuta chestiunea legată de spații”, a spus șefa CCR. Întrebată despre inițierea întâlnirii, Tănăsescu a precizat că nu-și amintește exact succesiunea evenimentelor, dar că a solicitat informații Secretariatului General al Guvernului. Locul întâlnirii, care nu a depășit o jumătate de oră, a fost stabilit la propunerea premierului. „Eu am întrebat dacă putem avea o întâlnire scurtă, rapidă, pentru a discuta despre distribuirea spațiilor, iar propunerea privind locul întâlnirii a venit din partea domniei sale. Nu am alte detalii, nu cunosc”, a declarat Simina Tănăsescu. Ea a subliniat că era conștientă de faptul că, spre deosebire de restul Palatului Parlamentului, administrat de Camere, corpul B3 este în administrarea Guvernului.
Tănăsescu respinge suspiciunile privind dosarele CCR
Momentul întâlnirii cu premierul, chiar înainte de deliberări importante ale CCR, a alimentat speculațiile privind o posibilă legătură între discuția administrativă și activitatea jurisdicțională a Curții. Președinta CCR explică întâlnirea cu Bolojan Simina Tănăsescu a recunoscut că un astfel de context poate ridica întrebări legitime, dar a respins ferm orice suspiciune de influențare a judecătorilor constituționali. „Cred, sau eu înțeleg, că o astfel de întâlnire poate ridica întrebări legitime”, a afirmat ea. Președinta CCR a insistat că discuțiile legate de buna funcționare a instituției și de găsirea de spații sunt de lungă durată, derulându-se de aproximativ un an. „Ideea că s-ar putea pune la îndoială, în vreun fel, activitatea jurisdicțională a Curții atunci când se încearcă soluționarea unor chestiuni administrative este, pentru mine, un nonsens. Dar aceasta e poziția mea și mi-o asum”, a declarat șefa CCR. Întrebată despre speculațiile conform cărora anumite cauze ar putea fi discutate în afara deliberărilor oficiale, Tănăsescu a respins categoric această posibilitate. „Faptul că în spațiul public pot apărea astfel de poziționări sau interpretări, faptul că e posibil să existe persoane care să-și imagineze că dosarele Curții sunt rezolvate, sunt soluționate cumva [...] înainte de a avea loc deliberările, sau în alte foruri, sau în discuții cu alte persoane, private sau publice, e de neimaginat pentru mine”, a mai spus ea, catalogând aceste suspiciuni drept „interpretări care pornesc de la o formă de rea-credință”. „Eu pornesc de la premisa bunei-credințe. Dar înțeleg că pot exista și abordări care pornesc de la premisa relei-credințe, nu a bunei-credințe”, a adăugat Tănăsescu. Președinta CCR a recunoscut că a fost surprinsă de reacțiile venite din partea unor instituții din sistemul judiciar, care au cerut clarificări și transparență. „Către seară, când am revenit în contact cu telefonul propriu și am văzut toate reacțiile din spațiul public, am fost, într-adevăr, puțin surprinsă”, a mărturisit ea. Ulterior, Tănăsescu a încercat să clarifice situația în mai multe rânduri, inclusiv în weekend și într-un interviu acordat Recorder.
Dacă nici această precizare n-a fost suficientă, am revenit cu încă una, în același sens, în aceeași direcție, și duminică. Dacă nici așa n-a fost suficient, am revenit și luni, într-un interviu acordat Recorder, cu aceleași precizări. Dacă nici asta n-a fost suficient, revin și astăzi, la dumneavoastră, cu aceeași precizare. Nu am altceva de adăugat. (...) Admit că poate, din nou, aceasta e limita strategiei mele de comunicare. Avem de învățat. De altfel, ne propunem la Curte să realizăm și o strategie de comunicare.
– Simina Tănăsescu
ÎCCJ i-a cerut demisia după întâlnirea cu premierul Bolojan
Clarificările oferite de Simina Tănăsescu au venit pe fondul unei reacții ferme a Înaltei Curți de Casație și Justiție, care i-a cerut demisia. Într-un comunicat oficial, ÎCCJ, prin președinta Lia Savonea, a subliniat că întâlnirea neanunțată dintre Tănăsescu și Bolojan afectează grav aparența de imparțialitate a Curții. Poziția ÎCCJ a fost susținută și de Consiliul Superior al Magistraturii (CSM), precum și de șefii mai multor Curți de Apel și tribunale din țară, care au solicitat explicații. Înalta Curte a transmis că:
Atunci când conduita celui aflat în fruntea unei jurisdicții constituționale generează îndoieli legitime asupra aparenței de imparțialitate, responsabilitatea funcției impune asumarea consecințelor necesare, astfel încât asupra credibilității viitoarelor decizii ale Curții să nu planeze nicio suspiciune rezonabilă de influență.
– Înalta Curte de Casație și Justiție
Într-un comunicat integral, ÎCCJ a accentuat că:
Explicațiile oferite până în acest moment cu privire la întrevederea dintre președinta Curții Constituționale, doamna Simina Tănăsescu, și domnul Ilie Bolojan, prim-ministru, nu sunt de natură să clarifice pe deplin circumstanțele acesteia și nici să înlăture îngrijorările legitime generate în spațiul public și la nivelul autorității judecătorești. În acest context, Înalta Curte de Casație și Justiție se alătură preocupărilor exprimate la nivelul sistemului judiciar cu privire la necesitatea respectării exigențelor de independență, imparțialitate și transparență și consideră necesară clarificarea imediată și completă a circumstanțelor în care a avut loc această întrevedere.
Situația prezintă o calitate instituțională aparte, în condițiile în care Curtea Constituțională este chemată să soluționeze, printre altele, un conflict juridic de natură constituțională declanșat chiar de către domnul Ilie Bolojan, iar președinta Curții participă la soluționarea cauzei în calitate de judecător. Într-un conflict între puterile statului, arbitrul constituțional trebuie nu doar să fie independent și imparțial, ci să se situeze, fără echivoc, în afara oricărei aparențe rezonabile de influență sau de apropiere față de una dintre părți. Separarea puterilor nu este un principiu declarativ. Ea presupune limite instituționale clare și respectarea lor cu atât mai strictă de către cei chemați să garanteze echilibrul constituțional. Autoritatea unei decizii constituționale nu se întemeiază numai pe caracterul său obligatoriu, ci și pe încrederea că aceasta a fost adoptată la adăpost de orice influență sau aparență rezonabilă de influență.
Din această perspectivă, preocupările exprimate la toate nivelurile sistemului judiciar cu privire la necesitatea respectării acelorași exigențe de independență, imparțialitate și transparență la nivelul oricărei jurisdicții sunt legitime și reflectă o preocupare instituțională comună pentru protejarea încrederii în actul de justiție. Caracterul echivoc al conduitei președintei Curții Constituționale, prin aparența de apropiere pe care este susceptibilă să o creeze față de una dintre părțile implicate, este de natură să slăbească încrederea publică în imparțialitatea și justețea viitoarei soluții. Împrejurările în care s-a desfășurat întrevederea reclamă, la rândul lor, clarificări, cu atât mai mult cu cât aceasta nu a avut loc la sediul niciuneia dintre instituțiile reprezentate de cei doi participanți și, potrivit informațiilor disponibile public, nu a fost anunțată în prealabil. O asemenea situație nu poate rămâne neclarificată și nici fără consecințe instituționale pe măsura gravității sale. Atunci când conduita celui aflat în fruntea unei jurisdicții constituționale generează îndoieli legitime asupra aparenței de imparțialitate, responsabilitatea funcției impune asumarea consecințelor necesare, astfel încât asupra credibilității viitoarelor decizii ale Curții să nu planeze nicio suspiciune rezonabilă de influență sau de lipsă de imparțialitate.
– Înalta Curte de Casație și Justiție
Explorează subiectele:
