Președintele CEDO, despre situația din România: „Întregul sistem judiciar se confruntă în situația actuală cu o lipsă de încredere”

Chiar dacă 70% dintre români nu au încredere în sistemul de justiție, raportul pe 2025 al Curții Europene a Drepturilor Omului marchează o scădere a numărului de cereri din România și o reducere cu 35% a numărului de cereri nerezolvate, susține președintele Curții, judecătorul Mattias Guyomar.

În raportul anual pentru 2025 al Curții Europene a Drepturilor Omului, România se află pe locul 7 în topul țărilor cu cele mai multe cereri pendinte, în condițiile în care în 2024, țara noastră s-a situat pe locul 4 al acestui top. Înaintea României sunt clasate Turcia, Rusia, Ucraina, Polonia, Italia si Grecia.

Într-un interviu acordat publicației „Adevărul”, președintele Curții Europene a Drepturilor Omului, judecătorul francez Mattias Guyomar, care și-a început mandatul în 30 mai 2025, susține că această evoluție este remarcabilă și se datorează in parte efortului judecătorilor europeni de a gestiona mai eficient cauzele.

Sebastian Rădulețu, judecătorul român la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, care a participat la interviu alături de Mattias Guyomar, subliniază că a scăzut și numărul total de cereri din România adresate Curții: în 2024, au fost aproximativ 2.500 de astfel de cereri, iar în 2025, mai puțin de 2.000. Este dificil de determinat care sunt cauzele acestei evoluții, însă unul dintre motivele principale pare sa fie, conform acestui judecător, faptul că principiul subsidiarității a funcționat mai bine și judecătorii naționali au acționat proactiv pentru a rezolva la nivel național problemele pentru care anterior România a fost condamnată la CEDO.

Într-una dintre cele mai frecvente situații în care România a fost condamnată – condițiile de detenție - judecătorul Răduleţu a menționat ca instanța europeana a apreciat eforturile depuse de Guvernul României in ultimii ani pentru a îmbunătăți condițiile din penitenciare si alte locuri de detenție. În ceea ce privește durata excesiva a proceselor, judecătorul român a susținut că nu mai este deocamdată o problemă sistematica în România iar situația trebuie analizată de la caz la caz.

Întrebat despre lipsa de încredere a românilor în sistemul judiciar – un sondaj INSCOP Research din ianuarie 2026 arată că doar un sfert dintre români (25,5%) au încredere în sistemul de Justiţie, în timp ce peste 70% declară că au destul de puţină, foarte puţină sau nu au deloc – președintele CEDO, Mattias Guyomar, refuză să comenteze situația specifică a țării noastre, arătând că lipsa de încredere în judecători este un fenomen cu care se confruntă sistemele de justiție din întreaga lume.

Judecătorul francez trage un semnal de alarmă: „Suntem într-un punct de cotitură. Dacă populismul anti-judiciar va reuși să convingă într-o societate democratică toți oamenii sau o majoritate de oameni, că judecătorii acționează împotriva intereselor lor, împotriva voinței sau dorințelor lor, sistemul se va prăbuși cu siguranță”. El a explicat cum pot judecătorii să lupte împotriva acestei tendințe.

Guyomar a refuzat să se pronunțe în ceea ce privește conflictul privind pensiile magistraților din România. El a explicat ca, dincolo de contextul strict național, cauza Danilet contra României este importanta deoarece Curtea a stabilit standarde clare pentru exercitarea libertății de exprimare a judecătorilor din toate tarile membre ale Consiliului Europei.

Președintele CEDO a explicat, de asemenea, de ce Curtea continuă să judece cazurile din Rusia și de ce este importantă cauza Ucraina si Tarile de jos c. Rusiei ([GC], nr. 8019/16 si 3 alții, 9 Iulie 2025) pentru arhitectura drepturilor omului din Europa.

Adevărul: Raportul anual al Curții Europene a Drepturilor Omului (CEDO) pe anul 2025, care arată că România rămâne printre statele cu un număr mare de cereri care așteaptă să fie soluționate. Și vreau să vă întreb, ce spune acest lucru despre funcționarea sistemului judiciar românesc?

Mattias Guyomar: În primul rând, vreau să vă mulțumesc pentru acest interviu. În contextul actual este absolut vital ca instanța europeana, prin astfel de interviuri, să ajungă la oameni peste tot în Europa. Pentru președinția mea, care a început în mai anul trecut, am identificat trei priorități, care sunt împreună fundamentul legitimității Curții: eficiența, vizibilitatea și responsabilitatea, toate fiind legate.

Astfel de interviuri fac parte din vizibilitatea de care Curtea are nevoie. Și mă voi strădui, împreună cu toți ceilalți judecători, pentru a face Curtea mai accesibilă oamenilor și publicului larg. Mulțumesc mult pentru acest interviu.

Aveți dreptate, România este încă pe locul șapte în 2025 în ceea ce privește numărul de cereri pendinte. Dar în 2024, era pe locul patru. Vreau sa menționez că există în prezent mai puțin de 2.500 de cereri pendinte în fața Curții îndreptate împotriva de România. Acest rezultat remarcabil derivă din angajamentul față de gestionarea cazurilor. Acesta este esența eficienței pentru Curte. Trebuie doar să muncim mai mult pentru a reduce numărul de cazuri pendinte. Și vreau doar să subliniez cât de important este pentru încrederea oamenilor, încrederea publicului în justiție, să luăm în serios astfel de probleme. Vreau să mulțumesc tuturor membrilor Grefei, peste 750 de persoane care lucrează sub autoritatea Grefierului Curții. Și vreau, de asemenea, să aduc un omagiu colegului și dragului meu prieten, judecătorul Sebastian Rădulețu, judecătorul ales din partea României, care a decis de la începutul mandatului său să abordeze situația cauzelor nerezolvate în cadrul Curții cu un nivel ridicat de implicare. Deci da, există multe cauze pendinte, dar mai puține decat anul precedent, și vor fi și mai puține.

„Există, în 2025, o scădere a numărului de total de cereri depuse în fața Curții în ceea ce privește România”

România este sancționată pentru un spectru larg de drepturi fundamentale din cadrul Convenției Europene a Drepturilor Omului. Cum ați caracteriza sistemul de justiție din România pe baza acestor statistici? Cum stau lucrurile în comparație cu raportul de anul trecut?

Mattias Guyomar: Este adevărat este că există multe prevederi ale Convenției în joc în cauzele românești decise de Curte. Este un fapt confirmat în 2025 dar și anii trecuți.

Un spectru larg de probleme sunt ridicate de cererile românești. Și este semnificativ acest lucru. Este, dacă-mi permiteți, mai semnificativ în ceea ce privește rolul jucat de Curte decât în ceea ce privește situația națională. Cu alte cuvinte, Curtea asigura protecția efectivă a drepturilor fundamentale pentru toți oamenii. Nu există o problemă specifică, și acest lucru este valabil pentru România, dar și pentru fiecare stat. Dacă ar trebui sa identific unele caracteristici specifice în ceea ce privește cazurile din România, aș putea menționa condițiile de detenție sau problema restituirii proprietăților naționalizate, care reprezintă o parte mare a cererilor depuse în fața Curții în ceea ce privește România.

Dar acest spectru larg de probleme juridice ridicate în fața Curții, arată cât de largă este supravegherea exercitată de Curte vizavi de toate statele membre. Oamenii depun cereri privind viața lor de zi cu zi. Și sistemul construit acum 75 de ani de fondatorii Convenției a cerut Curții să se ocupe de viața de zi cu zi a oamenilor, a poporului român, ca a oricărui alt popor european. O Curte pentru toți. Acest lucru trebuie să fie ținut minte de toată lumea: Curtea Europeană a Drepturilor Omului este un tribunal pentru toți, care se ocupă de o gamă largă de încălcări ale Convenției, de la dreptul la un proces echitabil la demnitatea umană, respectul pentru viață, la unele probleme materiale, precum cele privind proprietatea. Și acest lucru este absolut emblematic pentru arhitectura sistemului convențional construit imediat după cel de-al Doilea Război Mondial.

Câte cereri din România au venit către Curte în 2025 comparativ cu 2024?

Mattias Guyomar: Există, în 2025, o scădere a numărului de total de cereri depuse în fața Curții în ceea ce privește România. În 2024, au fost aproximativ 2.500 de astfel de cereri alocate unui organ judiciar al Curții, iar în 2025, mai puțin de 2.000. Deci, pentru a avea o imagine de ansamblu, trebuie nu doar să vedeți că există mai puține cazuri pendinte, ci și că există mai puține cereri provenind din România depuse în fața Curții.

„Lunga durată a proceselor din România nu pare a fi o chestiune sistemică”

Aceasta înseamnă că există o îmbunătățire a sistemului judiciar din România?

Mattias Guyomar: Este întotdeauna dificil de explicat de ce există o astfel de scădere sau, în alte situații vizavi de alte state, o creștere. De ce este dificil de explicat? Pentru că pot exista mai multe cauze ale unei astfel de tendințe. Una dintre principalele explicații se bazează pe implementarea principiului subsidiarității. Sistemul convențional se bazează pe acest principiu al subsidiarității. Ce înseamnă asta? Înseamnă că interpretarea și implementarea Convenției este o responsabilitate împărțită între autoritățile naționale și Curtea Europeană, al cărei rol trebuie jucat la rândul său după epuizarea remediilor juridice interne efective.

Și voi cere judecătorului Rădulețu să intervină pentru explicații mai tehnice privind Romania. Dar am o idee clară că atât scăderea numărului de cazuri pendinte românești, cât și scăderea numărului de cereri depuse împotriva României ar putea fi înțelese ca rezultat al implementării remediilor eficiente în ordinea juridică internă. Te rog, Sebastian, dacă dorești să dezvolți în continuare explicația mea.

Sebastian Rădulețu: Aș dori să subliniez faptul că, așa cum s-a menționat, numărul general de cauze românești aflate pe rolul Curții a scăzut cu 35% în 2025 comparativ cu 2024. Și asta înseamnă că România este acum, așa cum a spus președintele, pe locul șapte. Iar în 2024, era pe locul patru în topul țărilor cu cele mai multe cauze pendinte. Deci, din acest punct de vedere, chiar dacă numărul de dosare este încă destul de mare, aproape 2.500, în comparație cu anii precedenți, este o evoluție foarte buna.

Desigur, este dificil de explicat de ce avem mai puține cereri. Pot spune că am gestionat multe cazuri anul trecut pentru că am încercat să organizăm mai bine tratarea lor. Dar aș putea adăuga că principiul subsidiarității a început să funcționeze din ce în ce mai bine in cadrul sistemului judiciar românesc iar Guvernul roman a implementat in ultimii ani un plan de masuri importante. Vă pot da două exemple privind funcționarea principiului subsidiarității. În noiembrie 2025, Curtea a adoptat o decizie în cauza Văscăuțanu împotriva României, unde instanța europeana a recunoscut că o nouă jurisprudență a judecătorilor de supraveghere a privărilor de libertate si a judecatoriilor din întreaga tara a devenit un remediu efectiv pentru deținuți. Până în acel moment, reclamanții privați de libertate veneau direct la CEDO pentru a cere indemnizarea pentru condițiile de detenție neadecvate, dar acum Curtea recunoaște că există un remediu preventiv efectiv confirmat de jurisprudența românească si, prin urmare, reclamanții respectivi vor trebui sa epuizeze mai intai acest remediu care exista deja in legislația națională. Acesta este primul exemplu.

Al doilea exemplu este cauza Văleanu și alții împotriva României care privește proprietățile naționalizate. Știți că este o problema foarte complicata a sistemului de justiție din România. În aceasta cauza - Văleanu si altii - Curtea a adoptat două hotărâri, una în noiembrie 2022 pe fond, și alta în ianuarie 2025, cu privire la Articolul 41, adică la modul de calcul al despăgubirilor pentru reclamanți. Cu această ultimă ocazie, Curtea si-a schimbat radical practica anterioara si a adoptat o soluție bazata in esență pe sistemul grilelor notariale introdus in legislația romana in 2013, însă cu unele ajustări. Astfel, Curtea a decis ca evaluarea trebuie să țină cont de situația imobilului în momentul restituirii, nu în momentul confiscării de către stat. Această noua regulă, stabilită de Curte inițial in noiembrie 2022 și confirmata în ianuarie 2025, a fost acceptata foarte repede de Curtea Constituțională în februarie 2025. De asemenea, Înalta Curte de Casație si Justiție a aplicat-o in octombrie 2025 printr-o decizie pentru dezlegarea unor chestiuni de drept. Așadar, ambele instanțe au adoptat această jurisprudență europeană foarte repede.

Prin urmare, așteptarea mea este ca multe cazuri să fie rezolvate la nivel național, datorită acestui mod proactiv al judecătorilor români de a aplica dispozițiile Convenției Europene a Drepturilor Omului si jurisprudența Curții de la Strasbourg.

Din perspectiva eforturilor autorităților executive, precizez că în decizia Văscauțanu impotriva Romaniei din noiembrie 2025, Curtea a apreciat expres eforturile guvernelor României din ultimii ani de a îmbunătăți condițiile de detenție. Toate aceste eforturi ale autorităților naționale, judiciare și guvernamentale, pot contribui la o mai bună protecție a drepturilor omului la nivel intern. Totodată ele vor evita creșterea din nou a numărului de cauze românești de pe rolul Curții europene.

Mattias Guyomar: Dacă-mi permiteți, acesta este obiectivul ce trebuie de atins. Este în primul rând important ca autoritățile naționale, și în special instanțele interne, să garanteze drepturile asigurate de Convenție. Deci, este absolut esențială responsabilitatea partajată, iar instanțele interne și Curtea europeană au roluri complementare.

Și profit de acest punct pentru a sublinia cât de important este dialogul dintre instanțele naționale și Curtea europeană. În contextul actual, toată lumea știe că există o anumită erodare a adeziunii oamenilor la statul de drept și la abordarea bazată pe umanism.

Într-un astfel de context, solidaritatea între judecători este mai mult decât necesara, fiindcă nu numai sistemul bazat pe statul de drept este vizat, ci chiar judecătorii sunt atacați.

Unii judecători au fost vizați personal pentru ceea ce au decis, profesional, instituțional. Mă refer la judecătorii Curții Penale Internaționale, care la nivel internațional sunt supuși la presiuni. Este absolut îngrijorător. Intr-o astfel de situație, este absolut vital pentru buna funcționare a democrației ca judecătorii să comunice între ei.

În acest sens, sunt încântat să reamintesc că prima mea vizită oficială ca președinte ales al Curții Europene a Drepturilor Omului, a fost cu judecătorul Rădulețu în România, când l-am întâlnit pe fostul președinte al Curții Constituționale si am participat la Congresul Curților Constituționale Francofone.

De asemenea sunt foarte incantat să vă anunț că în luna mai 2026 voi face o vizită oficială în România, tot cu judecătorul național, și voi avea ocazia să mă întâlnesc și să dialoghez nu numai cu Curtea Constituțională, ci și cu Înalta Curte de Casație și Justiție. Totodată voi avea întrevederi cu Președintele României, cu Primul Ministru si cu alți membri ai Guvernului României. Acest lucru este cu adevărat important. Curtea trebuie să rămână conectată la realitatea națională. Trebuie să comunicam cu instanțele naționale. Trebuie nu doar să explicăm și să clarificăm rolul nostru, dar și să ascultăm ceea ce vine dinspre statele membre. Instanțele naționale joacă un rol de punte între Curte și contextul național. Este foarte important să ținem cont de acest lucru. Iar principiul subsidiarității, necesitatea de a epuiza remediile juridice interne, este unul dintre elementele acestei bune funcționări în cadrul responsabilității partajate.

Una dintre principalele probleme ale sistemului judiciar din România este durata excesivă a proceselor. Ce indică raportul despre eficacitatea măsurilor adoptate până acum? Vedem o situație mai bună decât în raportul de anul trecut?

Sebastian Răduleţu: În ceea ce privește această problemă specifică, Curtea a adoptat in 2018 o hotărâre în cauza Brudan împotriva României. Ulterior acestei hotărâri, s-ar putea spune că, cel puțin pe moment, nu mai exista o problemă sistemică privind durata procedurilor judiciare în România.

Pot apărea, desigur, diferite probleme din acest punct de vedere, dar nu pare a fi o chestiune sistemică, așa cum se întâmpla anterior acestei hotărâri. Prin urmare, depinde de fiecare proces în parte. Nu putem face evaluări generale în acest moment.

Mattias Guyomar: Este întotdeauna dificil să tragem concluzii generale din mai multe cazuri decise de Curte. Curtea are o singură busolă legală, care este pragmatismul judiciar. Aceasta este o abordare „caz cu caz”. Și rolul nostru se bazează pe interpretarea Convenției într-un anumit context. Cu siguranță, după mulți ani, este posibil să avem o imagine de ansamblu cuprinzătoare nu numai a situației europene în ansamblu, ci și a fiecărei situații naționale in parte. Dar este cu adevărat dificil și nu este practica noastră obișnuită să tragem o concluzie generală dintr-un an de activitate judiciară.

Ce spune președintele CEDO despre reforma pensiilor magistraților

Președintele CEDO despre reforma pensiilor magistraților: „Să ne imaginăm că in viitor unele cereri vor fi depuse în fața Curții cu privire la această situație specifică”

În România, există o dezbatere intensă cu privire la modificările propuse de Guvern privind vârsta de pensionare și pensiile magistraților. Consiliului Superior al Magistraturii refuză să accepte ajustările motivând, printre altele, că ar reprezenta o interferență în ceea ce privește independența justiției. Ce credeți, există o legătură între vârsta de pensionare și cuantumul pensiei și independența justiției?

Mattias Guyomar: Am auzit că sunt probleme cu adevărat sensibile ridicate în România despre această întrebare. Dar voi fi foarte clar. Nu pot, în calitate de președinte al Curții, să fac vreun comentariu despre o astfel de situație. Este absolut imposibil. Să ne imaginăm că in viitor unele cereri vor fi depuse în fața Curții cu privire la această situație specifică. Trebuie să rămânem pe deplin independenți și imparțiali pentru a decide aceste cazuri. Orice fel de comentariu pe care l-aș putea face, fără nicio legitimitate de a face acest lucru, mă va împiedica și poate va pune Curtea ca instituție într-o situație delicată.

Așa că sunt sigur că veți înțelege, și publicul dumneavoastră de asemenea, că reținerea face parte în mod absolut din atributele judiciare ale Curții. Trebuie să fim cu adevărat precauți cu privire la situații care sunt în curs de derulare și cu privire la posibilele cauze viitoare. Dimpotrivă, aș putea comenta unele cazuri care au fost decise.

Daca îmi permiteți, aș dori să spun câteva cuvinte despre cauza Danileţ împotriva României . Pentru că aceasta este o cauza soluționată de Marea Cameră, în decembrie anul trecut. Este o cauza de referință, dincolo de contextul național in care a avut loc.

După cum știți, ea privește exercitarea dreptului la libertatea de exprimare de către judecători și procurori, pe internet și rețelele sociale. Și reclamantul a fost sancționat pentru că și-a exprimat o opinie personală pe pagina sa de Facebook, accesibilă publicului larg, având mii și mii de urmăritori.

Semnificația principală a acestui caz este reglajul fin, echilibrul just care trebuie atins între două interese concurente, care sunt cu adevărat importante și care sunt ambele piloni ai democrației. Mă refer la piloni sau condiții pentru pluralism și toleranță.

Pe de o parte, este vorba de dreptul la libertatea de exprimare a judecătorilor. Pe de altă parte, este vorba de obligația lor de rezerva. Prin constatarea unei încălcări a articolului 10, în acest caz, Marea Cameră a Curții a stabilit unele criterii care funcționează ca ghid pentru fiecare țară, fiecare stat membru, pentru a reuși să atingă un astfel de echilibru just și, de asemenea, pentru a preveni orice fel de posibile abuzuri împotriva judecătorilor și procurorilor.

Și aceste criterii sunt în special garanțiile procedurale care trebuie respectate, dar și o verificare exercitată de un organism independent, în contextul obligației de a trata astfel de proceduri disciplinare într-un context de contradictorialitate. Trebuie ca autoritățile naționale să ofere decizii bine motivate pentru a justifica necesitatea procedurilor disciplinare și a sancțiunilor impuse.

Este o hotărâre de referință, deoarece nu este doar despre situația românească. Acesta este modul în care procedăm în calitate de Curte Constituțională pentru Drepturile Omului la nivel european. Curtea trebuie să judece un caz concret. Făcând acest lucru, în special la nivelul Marii Camere, Curtea oferă unele linii directoare care trebuie să fie implementate de instanțele interne și autoritățile naționale, pentru a avea acest standard comun în toată Europa. Și sunt sigur că această hotărâre va fi cu adevărat utilă în viitorul apropiat, fiindcă ne putem aștepta ca presiunile asupra judecătorilor și asupra statului de drept sa continue.

„Toți judecătorii, întregul sistem judiciar se confruntă în situația actuală cu o lipsă de încredere”

În România, sistemul judiciar se confruntă cu o criză de încredere publică. Peste 70 la sută dintre români spun că au puțină, foarte puțină sau deloc încredere în sistemul de justiție, conform unui sondaj Inscop din ianuarie. Adăugând la aceasta, unul dintre foștii vicepreședinți ai Consiliului Superior al Magistraturii a declarat cu câteva zile înainte că România este, citez, un „rai pentru infractori”. Și vreau să vă întreb, cum se vede situația din Curtea Europeană a Drepturilor Omului?

Mattias Guyomar: Nu pot spune nimic despre aceste aspecte în calitate de președinte al Curții. Curtea trebuie să judece cazuri, așa cum am spus, și este imposibil din punct de vedere instituțional pentru mine să fac comentarii pe marginea acestor elemente.

La nivelul Convenției avem o instituție noua care are ca scop oferirea de îndrumare preventivă instanțelor interne. In temeiul Protocolului 16, instanțele superioare au posibilitatea să solicite avize consultative pe probleme juridice ridicate cu ocazia cazurilor pendinte in fata lor. La nivel instituțional, este singura modalitate prin care Curtea, într-o anumită măsură, poate interveni în această etapă. Deci, cu siguranță, nu voi putea răspunde la întrebarea dumneavoastră.

Dar aș putea adăuga ceva despre situația generală. Toți judecătorii, întregul sistem judiciar se confruntă în situația actuală cu o neîncredere sau o lipsă de încredere crescândă din partea oamenilor. Și trebuie să abordăm această situație. Vorbesc despre erodarea adeziunii oamenilor la sistemul statului de drept. Și acest lucru este cu adevărat îngrijorător. Este la fel peste tot, nu numai în Europa. Există o preocupare generală despre cum să convingem oamenii, cum să oferim o narațiune atractivă și pozitivă pentru a-i convinge că funcționarea instanțelor nu este împotriva democrației, împotriva suveranității populare. Dimpotrivă, ele funcționează pentru a sprijini viața de zi cu zi a societății. Ele lucrează pentru a apăra drepturile concrete ale oamenilor. Și, făcând acest lucru, instanțele sprijină democrația. Judecătorii fac parte din sistemul democratic. Aceasta situație constituie o provocare, dar sunt sigur că vom reuși. Acest tip de provocări necesită inovație, necesită mai multă transparență. De asemenea, trebuie să fim pregătiți să comunicam și să explicăm activitatea noastră. Este această responsabilitate pe care am identificat-o ca pe o prioritate, nu numai pentru Curtea Europeană, ci pentru întregul sistem judiciar. Și suntem într-un punct de cotitură. Dacă populismul anti-judiciar va reuși să convingă într-o societate democratică toți oamenii sau o majoritate, că judecătorii acționează împotriva intereselor lor, împotriva voinței sau dorințelor lor, sistemul se va prăbuși cu siguranță. Dar rămân încrezător și optimist. Prin solidaritatea dintre judecători, prin angajamentul nostru, împreună cu autoritățile naționale, lucrând într-un mod complementar, vom reuși să convingem oamenii. Curtea este o Curte a tuturor, toate tribunalele acționează pentru beneficiul tuturor. Și în cele din urmă, idealurile noastre comune, pacea și justiția, vor prevala. Sunt sigur de acest lucru.

De ce judecă CEDO în continuare dosarele împotriva Rusiei

Deși Federația Rusă nu mai recunoaște jurisdicția Curții, instituția continuă să judece cazuri legate de această țară. În acest context, hotărârea din 2025 în cauza Ucraina și Țările de Jos împotriva Rusiei este descrisă ca fiind fără precedent. Și vă rog să ne explicați cum schimbă acest lucru arhitectura drepturilor omului în Europa?

Mattias Guyomar: Este o întrebare cu adevărat importantă. Deși Rusia a fost exclusa din Consiliul Europei în 2022, Curtea a făcut o alegere deliberată și istorică de a-și menține jurisdicția reziduală asupra cazurilor depuse înainte de 16 septembrie 2022 și de a da hotărâri cu privire toate aceste cauzelor rusești pendinte la acel moment. La momentul respectiv, aproximativ 16.000 de cereri împotriva Rusiei erau pe rolul Curții. Am muncit mai mult, și au rămas mai puțin de jumătate nerezolvate. Și vom continua să muncim mai mult. Cu siguranță, aceste hotărâri nu sunt executate. Dacă Curtea constată o încălcare a Convenției de către Rusia, nu există posibilitatea de a implementa hotărârile noastre, care sunt obligatorii și trebuie implementate pe deplin sub supravegherea Comitetului de Miniștri. În ciuda acestui fapt, este cu adevărat important pentru reclamanți, dar și la nivel sistemic pentru responsabilitatea Rusiei în ordinea juridică internațională să procedăm așa cum am decis să procedăm.

Și vreau doar să spun un cuvânt despre cauzele interstatale soluționate anul trecut de Marea Cameră. Curtea a constatat mai multe încălcări ale Convenției în ceea ce privește ceea ce s-a întâmplat în Ucraina din 2014 și de la începutul invaziei la scară largă a Ucrainei în februarie 2022.

Curtea a concluzionat ca aceste acțiuni - de suprimare a libertăților individuale, de restrângere a libertăților politice și de desconsiderare flagrantă a statului de drept - urmăresc să submineze însăși structura democrației pe care se bazează Consiliul Europei și statele sale membre. Prin constatarea mai multor încălcări în ceea ce privește drepturile individuale, Curtea nu numai că a angajat responsabilitatea statului pârât, dar a afirmat, în numele ordinii publice europene, că sistemul Convenției nu poate tolera ștergerea identității legale a unui stat membru sub presiunea forței. Aceste hotărâri reprezintă o înregistrare istorică, o declarație de responsabilitate, așa cum am spus, și un mesaj pentru generațiile viitoare. Demnitatea umană nu poate fi ștearsă, iar adevărul nu poate fi redus la tăcere.

Acestea sunt concluziile care derivă din aceste hotărâri de referință. Și cred că este cu adevărat important să împărtășim acest lucru în situația actuală.