Cornel Patrichi, unul dintre cei mai apreciaţi coregrafi şi balerini din România, supranumit „regele dansului în comunism“, ca urmare a relaţiei apropiate pe care o avea cu Nicu Ceauşescu, ar fi împlinit sâmbătă 79 de ani.

Cornel Patrichi s-a născut în București, pe 1 aprilie 1944, iar perspectivele în lumea dansului s-au ivit „din întâmplare”, după ce, elev fiind, a fost selectat la școala de balet pe criteriul notelor la Sport și de la Cultură generală.

A absolvit Liceul de Coregrafie în 1962 și a fost angajat ca prim-balerin la Teatrul „Constantin Tănase” de unchiul său, Nicolae Patrichi, directorul muzical al teatrului, la acea vreme.

Făcea parte din grupul „select” al lui Nicu Ceauşescu

În 1972 a primit o ofertă din partea directorul Teatrului „Fantasio” din Constanța, unde a ajuns prim-balerin, poziție pentru care, timp de zece ani a făcut naveta București–Constanța. Tot în acea perioadă l-a cunoscut pe Valeriu Lazarov, care i-a propus o colaborare la realizarea unor coregrafii pentru un film.

Anii comunismului au fost prolifici pentru Cornel Patrichi, care nu a ascuns niciodată faptul că, în acea perioadă, nu i-a lipsit nimic, cum nu a ascuns nici relaţia apropiată pe care o avea cu Nicu Ceauşescu, din al cărui grup „select„ făcea parte.

„Când jucam tenis şi mă fura, îl băgam în p...a mă-sii”

Câștiga enorm în acei ani, după cum coregraful însuși mărturisea.

„Aveam tot ce voiam. Prin ’60 şi ceva îmi cumpărasem o casă de 500.000 de lei şi în doi trei ani am mai băgat 50.000 de lei în ea. Eu eram socotit, în faţa băieţilor, prieten cu Nicu Ceauşescu“, mai spune Patrichi.

Relaţia lui Patrichi cu Nicu Ceauşescu era atât de strânsă încât încât mergea până la glume pe care foarte puțini îndrăzneau să le facă cu „prințișorul”.

„Mai ales când jucam tenis şi mă fura, îl băgam în p...a mă-sii. Cei de pe margine, când auzeau, se întorceau de la gard şi o luau la fugă“, mărturisea coregraful, în urmă cu câțiva ani.

A plecat totuși din țară și a ajuns în Republica Democrată Germană (RDG), la Dresden, unde nu doar că a strâns foarte mulţi bani, ci a și prins gustul libertăţii. A mers apoi în Italia, unde a rămas până în 1999.

Cariera sa a continuat și după „Epoca de aur”

Locuinţa din România i-a fust confiscată, însă și-a cumpărat aici o alta, mult mai târziu, după ce a primit un imbold de la Florin Călinescu, care l-a invitat să facă balet pentru noua lui emisiune din acea vreme, „Vineri seara, cu Florin Călinescu“.

Cornel Patrichi a făcut parte din juriul show-ului „Dansez pentru tine“, și are un palmares consistent în lumea filmului. A jucat în: „The King of Communism: The Pomp & Pageantry of Nicolae Ceausescu“ (2002), „Detaşamentul Concordia“ (1980), „Melodii, melodii...“ (1978), „Gloria nu cântă“ (1976), „Alexandra şi infernul“ (1975), „Un august în flăcări“ (1974), „Veronica“ (1973), „Pentru că se iubesc“ (1972), „Pădurea pierdută“ (1971), „Balul de sâmbătă seara“ (1968), „De trei ori Bucureşti“ (1968) etc. Totodată, el a realizat coregrafii pentru producţii precum „Viraj periculos“ (1983), „Eu, tu şi Ovidiu“ (1977), „Bună seara, Domnule Wilde“, „Actorul şi sălbaticii“ (1975), „Cântecele mării“ (1971).

Cornel Patrichi a murit în 2016, la vârsta de 72 de ani, după ce, în urmă cu cinci ani, fusese diagnosticat cu cancer pulmonar.