Am ales 10 întrebări din cele peste 40 puse în comentarii pentru a vă răspunde cât mai pe larg la ele și care să vă contureze o anumită imagine asupra trecutului, prezentului și viitorului, așa cum o văd eu. Voi continua să răspund și la celelalte întrebări în zilele următoare:

N-ai cum să-ți fie frică de un război nuclear. Războiul nuclear înseamnă devastarea totală, dacă ești în zona de impact a unei astfel de bombe, nu știi că ai dispărut. În plus, de ce să-ți umpli capul cu lucuri pe care nu le controlezi în niciun fel? Deci nu, nu mi-e frică, în primul rând pentru că nu cred că va denatura într-un război nuclear și am explicat pe larg în postările anterioare de ce nu cred asta.

A. Zelensky. B. Moralul bate metalul. C. Zaluzhniy. D. Javelin. E. HIMARS.

A. "N-am nevoie de un taxi. Am nevoie de muniție" - Zelensky. Va rămâne o replică în istorie la fel de mare ca "tear down that wall Mr. Gorbaciov" - Reagan sau "we choose to go to the Moon in this decade and do the other things, not because they are easy, but because they are hard" - JFK sau "We shall fight on the beaches, we shall fight on the landing grounds, we shall fight in the fields and in the streets, we shall fight in the hills; we shall never surrender" - Churchill. A fost scâteia care a aprins flacăra ce mocnea în popor. Capacitatea acestui președinte de a comunica, modul în care o face, capacitează nu doar populația ucraineană, ci lideri ai lumii, a generat alianțe noi, a transformat geo-politica internațională în decurs de câteva luni.

B. Apoi o capacitate incredibilă de mobilizare mentală, colectivă a poporului ucrainean împotriva invaziei rusești. Aduceți-vă aminte de oameni care în Energodar au oprit tancurile rusești fiind neînarmați, doar pentru a proteja Zaporojie Nuclear Power Plant. "russian warship, go f*ckyourself" este o demonstrație a dârzeniei și a curajului. A moralului. Care într-un final a învins metalul.

C. Valeriy Zaluzhniy. Comandantul Forțelor Armate ale Ucrainei. A fost pus de Zelensky șef al Armatei Ukr în 2019. De atunci s-a ocupat de restructurarea armatei si transformarea ei, în pas accelerat (se începuse asta din 2014 cu ajutorul Statelor Unite ale Americii) dintr-o armată sovietică, într-una vestică. Are consultanți americani. În lucrarea de doctorat (luată pe bune, nu ca la noi) a studiat structura armatei Americane și astfel, i-a servit ca model în transformarea celei de acasă.

Este cel care dă comenzile, Zelensky fiind neimplicat în planurile de război ca decizie (fiind consultat, bineînțeles) din principiul că un militar înțelege mai bine armata decât un politician, în vreme de război. Va rămâne în istorie pentru ceea ce a reușit până acum, dar și de acum înainte, căci surprizele pentru ruși vor continua.

D. Statele Unite ale Americii și Coaliția Ramstein. Practic alianța țărilor vestice, unde ne numărăm și noi, care am pus umărul la susținerea Ucrainei de dinainte chiar de începerea invaziei de pe 24 februarie. SUA s-a implicat în dezvolarea și modernizarea Ucrainei începând cu 2014, pentru a bloca expansiunea intereselor ruse în zonă. Și bine a făcut. Altfel, astăzi Ucraina cel mai probabil nu avea nicio șansă.

SUA, Coaliția Ramstein, formată din 52 de țări aliate ale Ucrainei au furnizat informațiile, infrastructura diplomatică, armamentul modern necesar pentru a rezista și apoi pentru contraofensivele excepționale, istorice, pe care le trăim în acest moment.

E. HIMARS. În sine, dacă aș alege un "gamechanger", l-aș alege pe acesta. Chiar dacă am putea spune că și Sf. Javelinuri au fost esențiale (și au fost) sau M777 și celelelalte baterii de artilerie. Însă HIMARS sunt alături de M270 (un HIMARS șenilat cu 12 în loc de 6 rachete) sunt preferatele mele. Poate pentru că le-am văzut în Ucraina trăgând și la 15 minute, 2 dintre ele trecând pe lângă mine la aproximativ 2 metri. Slavă domnului că am filmarea cu rachetele trase de la 2-3 km distanță de noi, că altfel nu m-ar fi crezut nimeni. Evident, acea filmare va fi publică poate peste 2-3 luni, când frontul se va fi schimbat radical și HIMARS-urile acelea nu vor mai fi fost de mult pe acolo.

HIMARS-urile sunt cele care prin loviturile lor au permis generarea terenului fertil pentru contraofensivele de succes pe care le vedem acum. Tot ele au oprit și înaintarea rușilor din Bătălia pentru Donbas, prin distrugerea GLOC-urilor rusești și a Centrelor de Comandă ruse. Deci da. HIMARS și M270 is the winner!

Va mai dura până când Ucraina va câștiga. Pentru că dacă va înceta lupta, va înceta să existe. Sau până când rusia se va retrage benevol, ceea ce nu se va întâmpla niciodată. Războiul este un eveniment foarte volatil, care nu ține doar de armament sau de situația de moment, ci este o furtună perfectă, ce angrenează absolut toate forțele din jurul ei și le consumă până când nu mai există energia necesară, exact ca la uragane (uraganuri?). Dar 2023 ne va prinde încă în război.

Nu.

5. Crezi că minoritățile, în special cea română, va avea de câștigat la finalul acestui război, având în vedere susținerea Ucrainei de către România?

Am stat câteva zile în zona "românească" din Ucraina și vă pot spune că nu sunt nici pe departe ostracizate cum spun auriștii. Am vorbit cu mulți dintre ei, care fie că au 22 de ani - Andreea, fie că e Mătușe' Mărie de 50+ vorbesc limba română fără nicio problemă.

Andrei de exemplu a învățat limba română la școala din comună. Și mi-a spus că toate satele din jur au școli românești, cu program românesc. El cum vorbește atât de bine română, dacă era atât de ostracizat. A făcut limba română în școală din clasa I-a până la finalizarea liceului. Alături de ucraineană.

Ah, există situații în care românii sunt văzuți nasol? Există situații bine cunoscute de directori de școală români schimbați politic și astfel idioții utili din România au escaladat situația ca fiind una generală? Da, există acele situații și există acei idioți utili. Ai Moscovei.

Veniți în Ucraina. Stați de vorbă cu românii de aici. Vedeți ce văd ei în România. Văd o oportunitate de viitor, economică. Nu văd "țara mamă". Pentru că "țara mamă" nici că a făcut mare lucru pentru ei.

Sunt consultant politic, membru de partid și mai nou, temporar, corespondent de război, acreditat de Biz Brasov în România, unde am scris între 2017 și 2020 editoriale și analize politice, dar și de Ministerul Apărării din Ucraina. Dar nu sunt jurnalist. Nici pe departe.

Nu sunt echidistant și nici nu am de gând să fiu. Susțin Ucraina și am spus asta clar de la început și de nenumărate ori. Cu rusia, adică cu o țară condusă de un regim terorist nu se discută și nu se negociază. Nu se ascultă și partea agresorului, căci aici discutăm de o agresiune în formă continuată. Nu mai am ce să îl ascult pe violator în timp ce violează copila de 10 ani în fața mea. Ce să-l întreb? Ce simte? Dacă recomandă și altuia? Mi se pare o blasfemie în sine să faci asta.

Prin urmare nu. Nu sunt un jurnalist și în situația de față niciunul nu cred că trebuie să relativizăm și să punem în aceeași balanță injustețile făcute de rusia față de cele făcute de Ucraina.

Întrebarea este cum se va schimba în continuare. Căci abia a început această schimbare. Polii de putere se schimbă, vidul lăsat de rusia va trebui umplut de cineva. UE se mișcă greu, Franța și Germania au plumb în picioare, UK e prea mică, dacă era în UE acum era momentul lor. China balează, însă simte în coaste India. India simte în coaste Pakistanul și tot așa. Și aici am vorbit doar de puteri nucleare (excepție notabilă Germania), atenție!

Însă să răspund: Momentan este o lume care s-a polarizat. Există un val din ce în ce mai mare de emoție (nu mai mic, mai mare) și de empatie, chiar dacă manifestarea ei este estompată comparativ cu începutul războiului. În același timp există și partea negativă, în care tot rusia prin ceea ce cândva era A 5-a Coloană, face în toate țările din UE și chiar și în SUA: continuă politica de segregare a societăților pe diferite baze care în mod normal nu ar trebui să conteze. Limbă, rasă, orientare sexuală. Prin urmare aici trebuie să avem grijă: la pericolul extremelor.

O să scrie în carte răspunsul detaliat. Însă este altă lume, care este extrem de greu de descris. Nimic nu cred că vă poate face să înțelegeți războiul mai bine decât momentul în care-l trăiești. Când îți zguduie geamurile rușii cu artileria. Când explodează racheta la 300 m de tine. Când îți oferă salutul militar un trăgător de pe un tanc T-72. Când auzi contact cu rușii, noaptea la 11:30, beznă totală, la nici 500 m de tine, trăgând rafale spre avanposturile ucrainene, într-unul fiind și tu.

Când treci pe lângă un sat în care nu mai există în momentul ăsta nicio casă (din peste 1000) care să fie întreagă. Când îți plânge o femeie de 60 de ani și te ia în brațe că i-ai dat un pachet care are o valoare mediocră și pentru România, dar care știe și ea și tu, că înseamnă enorm pe lângă nimic. Când vezi copiii care îți cer bomboane și te enervezi că ești bou și ai uitat să le iei din casa conspirativă.

Când te decizi să organizezi misiuni imposibile în Bakhmut și Ozkil și Sloviansk și Izium în aceeași zi. Când ți-e dor de cei de acasă și vrei 10 minute să stai singur, să fumezi o țigară, undeva în liniște, departe de front, și să te gândești la cum i-ai imbrățișat ultima dată și ce le-ai spus.

Ucraina în vest arată ca și înainte de război. O țară care e ușor în urmă, cam la nivelul Bulgariei, ca să zic așa, în marea ei majoritate (excluzând centrele urbane mari, care am observat trecând pe lângă ele că sunt superbe, chiar și din distanță). Kiev-ul este mult peste București.

Ucraina în est, este mai dezolantă decât cel mai dezolant cătun din România. Sunt bucăți rupte dintr-o poză a iadului și lipite peste poza Ucrainei în est. Bucățile alea sunt rupte și lipite de mâna lui Putin.

Mai stau câteva săptămâni.

Acum organizez alături de Andrei și cei de la Neramo Romania (Neramo.ro - firmă care se ocupă cu echipamentete de securitate, pe care o recomand cu toată căldura tuturor celor care doresc să ajute Ucraina și tuturor ONG-urilor care vor să ajute Ucraina) o nouă tranșă de transport umanitar, un număr considerabil de mașini 4x4, cauciucuri de iarnă cramponate, lanțuri, echipamente de iarnă pentru soldați etc. Toate astea din donațiile voastre. Toate astea durează. Iar după organizare, mă întorc înapoi în linia de contact!