Războiul bate la uşă? Al cui cu cine? Dacă da, de ce descoperim atât de târziu intenţiile unui inamic tradiţional şi cum ne-a aşezat, din nou, în ofsaid strategic?

Războiul bate la uşă? Al cui cu cine? Dacă da, de ce descoperim atât de târziu intenţiile unui inamic tradiţional şi cum ne-a aşezat, din nou, în ofsaid strategic?

Mister total şi ceaţă deasă, fireşte parte din acţiunea de dezinformare din războiul informaţional cu care duşmanii ruşi şi turci, zice-se că ne copleşesc zilnic, scrie jurnalistul Cristian Unteanu pe blogul său din Adevărul.

Motivaţie suficientă ca opinia publică de la noi să înţeleagă că acum şi nu mai târziu, dacă e nevoie cu abolirea absolut tuturor procedurilor de licitaţii, trebuie să luăm din ce în ce mai multe echipamente americane la mâna a doua sau a treia, aflate în proces de casare în diverse ţări europene, toată lumea bucuroasă să poată primi bani buni pe vechiturile pe care altfel erau obligaţi să le trimită la topit.

Graba tuturor de a vinde cele mai vechi şi uzate avioane F-16 este foarte mare, pe măsură ce încep să curgă anunţurile oficiale europene (şi numai) că, foarte rapid, cât mai rapid posibil, vor să înlocuiască flota de asemenea aparate cu F-35.

„Aeronavele F-16 cumpărate de România sunt fabricate între anii 1981 şi 1983 şi au parcurs programe succesive de modernizare, ajungând la varianta F-16 MLU M5.2. Resursa medie de zbor rămasă este de 4.500 de ore, diferind de la o aeronavă la alta. Pentru un ritm de zbor de circa 200 ore pe an, avioanele pot fi menţinute în serviciu aproximativ 20 de ani. Resursa tehnică a acestor aeronave poate fi prelungită de la 8.000 până la 10.800 de ore de zbor, potrivit unui anunţ al MAPN.

Randall Howard, directorul responsabil de programul avionului de vânătoare F16 din cadrul companiei de aeronautică Lockheed Martin, spune că România are potenţial pentru a cumpăra un total de 24 sau 36 de avioane de vânătoare multirol F16, în cadrul unui interviu acordat ZF.

În Portugalia sunt pregătiţi în prezent nouă piloţi români, dar şi 75 de tehnicieni, iar aceştia vor pregăti la rândul lor în România următoarea generaţie de piloţi şi tehnicieni.

Avioanele vor fi operate la Baza aeriană de la Feteşti. Potrivit MAPN, lucrările au fost demarate în anul 2013 şi vor fi finalizate în scurt timp. Proiectul a vizat modernizarea pistei de decolare şi aterizare, a sistemului de frânare de avarie, a platformelor de parcare, a depozitelor, precum şi a hangarului de mentenanţă. Suma totală alocată în acest sens a fost de aproximativ 32 de milioane euro, din care circa 11 milioane euro din bugetul M.Ap.N., iar restul prin Programul NATO de Investiţii în Securitate – NSIP....

«Flota de avioane F16 a României va atinge capabilităţile operaţionale iniţiale până în 2018, dacă nu mai devreme. Astfel de detalii le cunosc însă cei de la Forţele Aeriene Române», au spus oficialii Lockheed Martin.

Miza noilor F16 o reprezintă faptul că acestea trebuie să zboare 100 de ore anual per avion, volum neatins până acum de piloţii de MiG-uri 21 LanceR, care zboară anual doar câteva zeci de ore. Norma NATO este de cel puţin 180-200 de ore de zbor anual. Potrivit datelor, dacă o oră de zbor pe MiG 21 este estimată undeva la peste 10.000 de dolari, un F16 costă cel puţin dublu.

Forţele Aeriene Române au în dotare aeronave de luptă MiG-21 LanceR (Baza 71 Aeriană Câmpia Turzii şi Baza 86 Aeriană Borcea) şi F-16 Fighting Falcon (Baza 86 Aeriană Borcea), potrivit unui răspuns al ministerului la o solicitare a Ziarului Financiar.

Forţele Aeriene Române au primit în dotare primul avion MiG-21F-13 în anul 1962, iar ulterior au intrat în serviciu variantele MiG-21 PF (denumire locală MiG-21RFM), MiG-21 PFM (denumire locală MiG-21RFMM), MiG-21M şi MiG-21MF. Ultimul avion de acest tip intrând în serviciu în anul 1982.

În anul 1992, Forţele Aeriene Române au iniţiat un program de modernizare a aparatelor MiG-21, pentru a asigura interoperabilitatea cu NATO şi pentru a mări capacitatea acestora de a executa misiuni la cerinţele luptei aeriene moderne.

Programul de modernizare a vizat crearea unor variante ale avionului, având la bază o configuraţie comună, în funcţie de misiunile pe care urmau să le execute: MiG-21 LanceR A (pentru misiuni aer-sol), LanceR B (versiune de instruire) şi LanceR C (optimizate pentru misiuni aer-aer).

Aeronavele MiG-21 LanceR îşi pot îndeplini misiunile 24/7 conform rolului şi locului Forţelor Aeriene în Armata României, iar după operaţionalizarea avioanelor F-16 Fighting Falcon, în anul 2017, vor fi utilizate ambele tipuri de aeronave (F-16 Fighting Falcon şi MiG-21Lancer) pe cele două baze aeriene.” Ursa, Ziarul Financiar .

Nu vrem nicidecum să intrăm în amănunte, căci pe cine ar interesa şi, oricum, nu se ştie unde ajungem.

Avem acum o altă întrebare: uite, avem prima escadrilă completă de F-16. Foarte bine, dar care să îndeplinească ce misiuni şi începând de când? Adică, dacă tot o avem în dotare, poate deja îndeplini misiuni în care să fie angajate oficial avioanele respective, cu piloţi români la bord? Mai greu, căci nici până în acest moment nu sunt îndeplinite toate baremurile necesare pentru certificarea NATO, de la sarcinile elementare, cele de poliţie aeriană până la diferitele misiuni de luptă, când - fi posibil. Dar, fiind atâţia bani la dispoziţie, de să nu mai achiziţionăm şi alte avioane de acest tip? O facem, în rimă fază de la norvegieni... Aveţi aici o prezentare şi concluziile nemiloase ale experţilor norvegieni, critică a accesului iniţial obişnuit de megalomanie militară de stat mic, am transmis în marile capitale NATO că suntem gata să achiziţionăm F-35 ceea ce, notează norvegienii, „erau mai degrabă simplă lăudăroşenie. România are o istorie culturală bogată, dar nu are capacitatea de a susţine costurile de 70-100 milioane de dolari pentru un F-35”.

Problema se transformă din raţionament economico-militar într-o chestiune politică. În consecinţă, aici suntem cu opţiunile noastre de securitate care ne-au adus o totală dependenţă de piaţa de mâna a doua şi a treia de echipamente militare americane, unele de care nu-şi mai aminteşte nimeni umplând arsenale pe care nimeni nu mai putea spera să le valorifice la asemenea preţuri şi în flux continuu cum curg comenzile din România.

Se poate şi altfel?

Nu cred în ce-i priveşte pe ai noştri.

Dar, dacă tot ne apucară îngrijorările, aveţi un subiect de discuţie, Turcia, care dezvoltă cu sprijinul ruşilor un avion de luptă TFX din generaţia a 5-a, în acelaşi timp cu continuarea creării propriilor baze naţionale de producţie pentru viitoare sisteme „made in Turkey” de S-400. Dar colaborează şi cu ucrainienii pentru motorizare a elicopterului de luptă care vine la timp pentru umplere golului trecerii la casare a generaţiei învechite de Black Hawk. Din păcate, cine ar fi trebui să ştie asemenea lucruri le-a aflat târziu, pe baza informărilor trimise de ataşatul militar de la Ankara, sintetizând atent cele mai cuminţia articole de presă, pentru a nu supăra pe cine ştiţi dvs, nomina odioasa.

Şi noi, scuzaţi e expresie, cu cine am fi putu să? Teoretic, cu prietenii tradiţionali ucraineni care, e adevărat ne-au lăsat cu fundul în bălţi multiple atunci când au zis că ei cu România nu colaborează, lăsând flotila noastră de Mig-29 să ruginească demonstrativ pe aeroportul din Constanţa.

Dar tot rău spre bine. Vin timpuri interesante pentru diplomaţii militari îndoiţi sub dubla povară a secretelor şi nevoia de a celui acum, când se poate, banii care curg de la bugetul de stat. Aşa că ne-am putea reface, pare-se că nu suntem departe, relaţiile istorice prieteni cu mari puteri militare care vând rapid şi la oferă aparatele F-16 deja date la casat spre exemplu în Thailanda sau Burkina Faso.

Morala?

Scurt şi adânc implementată înţelepciune a tuturor armelor reunite. aparţine unui maior fost de aţă, acum cu grade mari, care auzind de tema de azi s-a exprimat: „Şi, mă rog, ce-mi pasă mie? Ce-am avut şi ce-am pierdut că nu erau banii mei de soldă!”

Mare dreptate are!

Trimite pe WhatsApp


Citește și:

populare
astăzi

1 Qatar, țara în care pierzi 1.000 de dolari și iei banii înapoi a doua zi: Reportaj cu un caz aproape ireal

2 Ce conținea sticluța din care a băut Simona Halep la US Open, când a fost prinsă dopată

3 Avocata reținută pentru relații „speciale” cu interlopii, pusă sub control judiciar

4 „M-a pupat pe gură, m-a lins pe faţă, m-a înghesuit în geam de parcă eram un obiect la dispoziţia lui”

5 Foarte interesante amănunte!