Revolta văduvei lui Helmut Duckadam după ce statul l-a uitat 40 de ani
Helmut Duckadam, alături de soția Alexandra Foto: Facebook
Reacția Alexandrei Duckadam vine în contextul în care Camera Deputaților a votat, în cursul acestei săptămâni, o propunere legislativă inițiată de deputatul Ciprian Paraschiv. Documentul, care a ajuns deja pe masa președintelui Nicușor Dan pentru promulgare, stabilește acordarea unei indemnizații lunare în valoare de 6.240 de lei pentru foștii jucători ai Stelei din 1986, măsura vizând totodată și o serie de campioni europeni din handbal și volei.
Cu toate acestea, legea prevede că banii vor ajunge exclusiv la sportivii aflați în viață. În consecință, urmașii celor care au decedat între timp — cum este cazul familiilor lui Helmut Duckadam, Emeric Jenei, Ilie Bărbulescu sau Lucian Bălan — sunt excluși de la acordarea acestui sprijin financiar.
Abandonat la 27 de ani, după miracolul de la Sevilla
Soția fostului mare portar, rămas în istoria fotbalului după ce a blocat patru lovituri de la 11 metri în finala împotriva celor de la FC Barcelona, consideră că autoritățile aveau obligația morală de a găsi soluții pentru susținerea acestor campioni cu mult timp în urmă. Ea a readus în atenție drama trăită de Helmut Duckadam, care a fost forțat de problemele medicale să își încheie cariera la vârsta de doar 27 de ani.
Potrivit Alexandrei Duckadam, după retragerea prematură din activitatea sportivă, soțul ei a fost complet ignorat de Armată. Fără niciun sprijin instituțional, fostul sportiv a fost nevoit să o ia de la capăt bazându-se doar pe ajutorul propriei familii.
„E jenant, au fost componenții unei echipe a Armatei, a statului”
Într-o intervenție pentru Fanatik , văduva fostului mare portar a criticat dur pasivitatea de care a dat dovadă statul român timp de patru decenii față de autorii unei performanțe pe care fotbalul autohton nici nu mai îndrăznește să o viseze astăzi.
„Este inadmisibil că timp de 40 de ani nimeni nu s-a gândit să-i recompenseze financiar pe acești componenți ai unei echipe de fotbal care au reușit o performanță remarcabilă, să aducă în România Cupa Campionilor Europeni. Lucru la care nu că nu mai sperăm, nici măcar nu mai visăm la așa ceva. Așa suntem noi, ne mulțumim și la 40 de ani. Oamenii ăștia ar trebui să trăiască vreo 200 de ani ca să ajungă să se bucure de aceste beneficii, nu?
La 40 de ani, când unii dintre ei nici nu mai sunt printre noi. Îi știm: Lucică Bălan, Bărbulescu, domnul Jenei, Helmut. E jenant, în situația în care au fost componenții unei echipe de fotbal a Armatei, a statului! Nu au reușit să găsească o modalitate să-i recompenseze sau să-i susțină! Iau doar cazul lui Helmut, la 27 de ani, după acea performanță incredibilă, a echipei și personală, de a apăra 4 penalty-uri, din cauza unor probleme de sănătate a trebuit să se lase de fotbal. Nu știa să facă nimic altceva. Sigur, a făcut cum se făcea atunci, o școală profesională. Dar la 27 de ani, să te apuci de altceva. A trebuit să-l susțină familia, să se orienteze astfel încât să supraviețuiască. A fost lăsat de izbeliște de Armată și de toată lumea. Și asta e dureros!
Acum, după 40 de ani, măcar să fie pentru cei care mai sunt și care în continuare nu o duc roz. Unii s-au realizat în antrenorat, afaceri, dar sunt mulți care nu au fost atât de norocoși și inspirați să facă lucruri pentru a putea trăi fără griji. Dar asta nu are vreo relevanță, statul român trebuia să-și facă datoria față de ei!” - Alexandra Duckadam
Explorează subiectele:
